3,149 matches
-
premiu mult disputat între doamnele de la curte. Era inteligent, având capacitatea uimitoare de a reține toate datele, numele și chipurile, putea să se înfurie și să fie extrem de răzbunător, însă, în același timp, avea talentul, foarte rar întâlnit la un monarh,de a admite când a greșit și de a învăța din erorile făcute. În plus, era politicos cu femeile, de la cameriste până la regine. Mai era un călăreț neîntrecut, bun dansator, iubea viața și distracțiile, atenția sa trecând de la politică la
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
politică la arte, de la cultură la consilii de stat cu abilitatea câștigată ca urmare a lecțiilor primite de la mentorul sau, Mazarin. Europa aștepta cu nerăbdare să-l vadă în plină acțiune pe Ludovic, lucru care s-a și întâmplat. Imaginea monarhului absolut în scrierile oficiale și cele apocrife Situația economică a Franței Ludovic al XIV-lea nu a așteptat foarte mult ca să-și declare poziția politică și intențiile ce derivau din aceasta. La numai o zi după moartea primului său ministru
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
ai săi au avut surpriza să constate că Ludovic și-a îndeplinit misiunea Moștenirea rămasă după cei doi cardinali, Richelieu și Mazarin, nu era deloc ușoară. Nu putem să negăm meritele acestor doi mari politicieni: crearea condițiilor favorabile pentru instaurarea monarhului absolut. Dar cu ce preț? În 1661, Franța și cei aproximativ douăzeci de milioane de locuitori ai săi se luptau cu o sărăcie cruntă. Mai ales datorită valului de frig - mica eră glaciară cum a fost numit- care a cuprins
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de Colbert că banii pentru cheltuielile de organizare au fost luați din visteria regală și, într-un acces de furie, a dorit să-l aresteze pe ministru în timpul festivităților. Regina-mamă a intervenit, reușind să îl calmeze și să-i amintească monarhului că trebuie să respecte invitația făcută. Regele s-a conformat sfaturilor mamei sale, însă trei săptămâni mai târziu a ordonat arestarea lui Fouquet, urmată de un proces nedrept care a durat patru ani. Acestea au fost datele pe care le
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
putea să îl situăm la egalitate cu al doilea Război Mondial, desigur păstrând proporțiile în ceea ce privește dotarea militară și numărul de soldați implicați. Franța încheiase victorioasă războiul cu Olanda în anul 1678, Ludovic al XIV-lea devenind astfel cel mai puternic monarh european. Însă dorințele sale expansioniste nu s-au limitat la titlul de mare putere. Revocarea Edictului de la Nantes a început să destabilizeze autoritatea și credibilitatea Franței pe scena politică. Celelalte țări, vizibil amenințate de expansiunea teritorială tot mai mare a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
izbucnească războiul de succesiune spaniolă, ultimul mare război din timpul lui Ludovic al XIVlea. Între 1701 și 1714, marile puteri europene s-au aliat pentru a bloca o posibilă unificare a regatelor Spaniei cu cel al Franței sub un singur monarh. În 1700, Carol al II-lea al Spaniei murea, lăsând toate posesiunile lui Filip, nepotul surorii sale vitrege și al lui Ludovic al XIV-lea. Regele Leopold I, împăratul Sfântului Imperiu Roman, a emis pretenții la succesiunea la tron, datorită
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
acest proces, rolul mercantiliștilor a fost fundamental. Chiar dacă nu se poate spune că ei ar fi inventat economia politică, alături de fiziocrați, mercantiliștii sunt primii care au gîndit gestiunea economică a unei societăți unificate. În măsura în care preocuparea esențială a mercantilismului este îmbogățirea monarhului, Statul nu mai poate fi o simplă putere politică printre altele, concurată de către puterile locale, ci trebuie să se afirme ca putere unică, în primul rînd ca singura beneficiară a diverselor impozite și taxe. În concluzie, liantul social nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se adauge prescripțiilor politice, centrate esențialmente pe libertatea comerțului și o slabă intervenție din partea statului. Această preeminență a individualismului nu este totuși comună tuturor abordărilor. Din acest punct de vedere, mercantiliștii sunt mai individualiști decît fiziocrații. Obiectivul lor este îmbogățirea monarhului. El nu poate fi atins decît printr-un mod de agregare a socialului care suprimă orice societate anterioară intervenției statului. Nimic nu tre-buie să se interpună între individ și stat. Societatea nu ar putea fi altceva decît suma indivizilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la antipodul creației lui Camil Petrescu, în contextul căreia am demonstrat necesitatea reabilitării paterne. Printr-un fenomen de transfer, inconștientul personal eminescian refulează chipul tatălui și defulează către eul poetic figura înțeleptului, care în operă evoluează gradual de la demon spre monarh și mag288 sau, după o altă interpretare, de la Poet spre Călugăr și Monarch.289 La toate aceste personae ale lui Eminescu 290 să adăugăm neapărat figura Domnului Dumnezeu ("că-n lumea dinafară tu nu ai moștenire, / A pus în tine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Statului. În primul caz prevalează contactul textual (pretext pentru dialogisme sortite să rămână tainice dar și al unor produse administrative derivate, atribuție a aparatului birocratic), în cel de-al doilea contractul (semnat sau nu, este o problemă procedurală), legământul față de monarhul absolut. În a doua ipostază, Elpi anarh absolut prin definiție mă interesează mai puțin: nu am certitudinea că formula îi aparține Regelui Soare, deci deturnarea ei are istoricește vorbind valoare simbolică. Să-i dăm AntiCezarului ce e al lui și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
un an după dispariția fizică a lui Enver Hodja (1985). Succesorul, în schimb, terminat la Paris în 2003 unde Kadare se autoexilase încă din 1991, odată cu prăbușirea comunismului în Albania, evocă anii '80 ai societății albaneze conduse de același scelerat monarh comunist, care, deși bolnav și aproape orb, se dedică eliminării celor mai apropiați colaboratori; este cazul urmașului său desemnat, și tată al Suzanei. Romanul de dragoste, având-o de data asta protagonistă pe fiica sacrificată (din nou) pe altarul carierei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai Întîi fonetic apoi prin evocare. Numeroase religii ne
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
trăi etern”. Într-o simbolistică operațional descriptivă se pot detecta pe urmele interpretărilor durandiene două registre diurn și nocturn registre care delimitează scena actanțială. După cercetătorul francez În cadrul imaginarului, În cadrul regimului diurn al fanteziei un spirit solar, un rege ,un monarh, un prinț investit cu semnele regalității trebuie să răpună un monstru, sau să elibereze din Întuneric o domniță, o fată, o ființă supusă unei constrîngeri. Operînd cu acești termeni simbolici și În interiorul poemei Luceafărul vom Întîlni elemente care vin În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
s-a petrecut în Europa apuseană nu s-a ajuns niciodată. Ca să evite vreo neînțelegere privind raportul suzeranitate/suveranitate, regele Amaury I a promulgat Assises sur la ligèce, prin care stipula că toți nobilii, fără excepție, datorau jurământ de fidelitate monarhului și obligația nelimitată a serviciului militar, ceea ce demonstrează progresul puterii regale. Când Antiohia s-a desprins ca stat de sine stătător, în secolul al XIII-lea cu toate măsurile de prevedere luate de regalitate sau de principii din Antiohia tendințele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
derivă din contractul de vasalitate cu precedentele cunoscute în Cartele de privilegii și în alte acte scrise care au reglementat aceste relații rezultă că Așezămintele de la Ierusalim constituie un produs ce se inserează perfect în șirul normelor ce reglementează raporturile monarhului cu stările și ordinele privilegiate. În legătură cu această viziune și cu cele deja prezentate, se poate ajunge la puterea principiului. Avem însă în vedere că acestea sunt rezultate, dacă nu târzii, cel puțin produse ale unei lungi evoluții a gândirii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
o recentă lucrare Michel Senellart 44, în discursul asupra regimenul-ui medieval. Răspunsul său este fundamentat pe noțiunea de suveranitate (superioritas) apărută mult mai devreme decât se credea -, care a constituit obiectul unei reglementări juridice și instituționale, în perioada disputelor dintre monarhi și papalitate cu privire la superioritatea pe plan temporal și spiritual. Formula "Regele este împărat în regatul său", sintetizează concepția juriștilor în această relație. Deși în Evul Mediu s-a constituit o teorie coerentă și solidă privind suveranitatea regală 45, ea este
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al dreptului public european. În dezvoltarea principiului s-a pornit de la înțelesul originar atribuit de ilustrul teoretician al statului francez din secolul al XVI-lea, Jean Bodin 46. Preluând modelul clasic aristotelic 47 al formelor de guvernare, Bodin susținea că monarhul, neputând să guverneze singur, dispune de un ansamblu de instituții: Consiliul permanent (denumit Senat sau Parlament), Stările Generale și provinciale, funcționari, toate aceste instituții desfășurând activități cu caracter statal în numele Coroanei. El a rămas adeptul menținerii, deși sub control regal
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
etc., fără a face o distincție netă a separației acestora, în sensul distribuirii și exercitării, decât în dependență de suveran. În Franța conceptul de suveranitate s-a impus în legătură cu lupta contra monarhiei absolute, a puterilor absolute ale regelui. Colaborării dintre monarhul suveran și popor i se va contrapune suveranitatea populară. Secole la rând însă mitul a făcut să fie acceptată o identitate greșită între guvernanți și guvernați, adică inegalitatea funciară între unul sau mai mulți oameni "făcuți" pentru a conduce (deținătorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stabilit principiile monarhiei absolute, dezvoltând teoria despre suveranitatea regelui, înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă, în lucrarea fundamentală pentru înțelegerea crezului său: Les six livres de la Republique (1576). Autorul considera că în orice societate politică trebuie să existe un monarh care să fie suveran, în sensul că nu poate fi niciodată contestat de către supușii săi51. Statul există acolo unde dreptul de guvernare și autoritatea se definesc prin suveranitate. Bodin a dezvoltat teoria despre suveranitate înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean Bodin, Hugo Grotius a respins ideea că suveranitatea monarhilor este de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean Bodin, Hugo Grotius a respins ideea că suveranitatea monarhilor este de origine divină, de care s-ar bucura aceștia fără nici o condiție sau restricție 59. Adept al dreptului natural, el o atribuie în această calitate poporului, marcând o clară distincție față de Bodin și situându-se pe poziția celor care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
monarhiei absolute a urmat un drum diferit atât în privința formulării principiilor teoretice cât și a materializării acestora. Principiile au fost formulate mai întâi de John Locke. Ele se traduc prin limitarea, apoi dispariția puterii pe care presiunea maselor și voința monarhilor o făcuse absolută. Ideile lui Locke, dezvoltate în secolul al XVII-lea, expun doctrina statului liberal, care prin natura sa se opune absolutismului statal al lui Hobbes. În lucrarea Despre guvernarea civilă 68 Locke prezintă trăsăturile caracteristice ale realizării "monarhiei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al puterilor, prerogativelor statului și drepturilor fundamentale sau naturale ale individului. Ea conține în germene tot ceea ce va contribui, mai târziu, la alcătuirea marilor regimuri contemporane, în esență regimul parlamentar. Locke arată că unicul remediu împotriva tiraniei este limitarea puterii monarhului și, în consecință, dreptul la rezistență (ius resistendi) al celor ce se simt oprimați. Justificarea separării puterilor se regăsește în nevoia de a înlătura tentația oamenilor de a acapara puterea, în fragilitatea caracterului acestora. Fără a gândi o separare absolută
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
conceptuală inițiată în secolul al XVI-lea va ajunge să articuleze puterea suverană cu guvernarea, începând cu Hobbes 69. Acum se profilează două direcții distincte: una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că suveranul poate atribui sarcina de a îndeplini acte de guvernare unor dregători, dar numai sub controlul său nemijlocit. Hobbes a devenit unul din criticii separației puterilor. Prin ideile promovate în opera sa îndeosebi Leviathan recomandă concentrarea puterilor în mâinile monarhului. El considera că oamenii au transferat de bunăvoie toate drepturile lor unei singure persoane (monarhia) sau unei Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]