1,878 matches
-
le scrisesem, voind să le rup, dar n-am avut tăria morală să o fac. Am ieșit să mă plimb prin oraș, deși era frig și ningea abundent. Poezia fusese pentru mine o consolare, o ieșire din realitatea imediată, banală, monotonă, dar și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să poată reconstitui prima întrevedere cuvânt cu cuvânt. Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o avea sau cel puțin aproximativ. —Oau. Tare. Sunt înregistrat live. Vrei să cânt? —Merge. Dă-i drumul. Mark atacă un cântec monoton, complet afon. O să te spintec, o să te jupoi... Se opri. Atunci haide. Dă-mi un așa-zis test de-ăla de-al tău. E mai bine decât să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau fals: Cred că întâlnirea cu oameni din medii diferite mă poate ajuta să evoluez ca persoană. Păi, asta depinde. „Oamenii“ înseamnă un arab care bâțâie o armă și încearcă să-mi doboare avionul? Uneori mă înfurie situațiile repetitive sau monotone. Cum ar fi, de pildă, să răspund la întrebările astea? Îl întreabă pe doctorul de la recrutare dacă într-adevăr ne pregătim să-l radem în sfârșit pe Saddamit, să terminăm odată treaba, după zece ani. Dar domnul Ramrod e incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe, dintre care mai puțin de o zecime erau luate în considerare. Și jumătate se vor stinge în timpul vieții ei. Strivită de date, simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia muncii ei îi dublează energia. Conexiunile ei se accelerează. Seamănă cu acel caz din ultima carte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu cum te simți. Au fost vremuri grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă, înnorată, pe Platte. Nu-i dracul chiar așa negru, ai? De fapt, e la fel de bine. Pe undeva e chiar mai bine. Ea se chinuie să-și recapete vocea. —Cum adică, Mark? La fel de bine ca? — Adică noi. Tu. Eu. Aici. Aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-a adunat apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că surâde pașnic în undele liniștitului argint, ce a fost cândva altar al sacrificiului. Sângele cald al miilor de jertfe se înalță acum din adâncuri dansând monoton și parcă răsfățat în valurile rubinii ale împlinirilor. Apele sfintei istorii îngemănate cu cele ale credinței străbune, dansează și ele un dans al adevărului înfăptuit în sânul luminii adevărate, pe altarul eternei fericiri. Purtați-vă români, luntrea vieții voastre pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să zică el, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu păr roșu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În compartiment nu se auzea nici un sunet, nici o mișcare care să dovedească prezența vieții În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și armonia de sunete ciudat familiare și pline de amintiri specifică trenului - acel uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu cred, răspunse domnișoara Turner. Ne-au dus bagajele la gară și cred c-o să mergem direct acolo la Întoarcere, adică noi, fetele din grupul meu. — Atunci Înseamnă că n-o să ne mai vedem, zise domnișoara Blake cu glasul său monoton și fără inflexiuni. De fapt, pînă cînd ajungem la Viena. Ne revedem acolo. — Da, și vreau să-mi povestești tot ce-ai făcut, spuse domnișoara Turner. Tare-mi pare rău că nu merg cu tine... totdeauna mi-am dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bun, vede catîrul meu și vrea să-l cumpere! Aici Jim mai face o pauză, se Întoarce și privește către toți cei care-l ascultă cu un aer triumfător. — Am auzit. Zi mai departe! rostește Joc cu glasul calm și monoton. — CÎte parale-ți dă? Întreabă cineva. Nu, nu, nu, stai puțin! Ajungem și la asta, spune Jim făcînd un gest prin care cere să fie liniște. Omul ăsta-mi zice: „Văd că ai un catîr bun“. „Nu-i rău: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
organizatorică precum alegerea greșită a formațiilor de lucru și a modalităților de exersare, slaba amenajare a spațiului de lucru, etc. metodică precum demonstrații inadecvate, explicații neclare, fără legătură cu tema, prea lungi, modele operaționale inaccesibile. cauze de altă natură: lecție monotonă, specialist insuficient pregătit, absența planului de lecție. Factorii care pot îmbunătăți densitatea lecției sînt alegerea formațiilor de lucru eficiente, folosirea explicațiilor clare, științifice, concise, sporirea atractivității lecției, utilizarea sistemelor de acționare conform etapei de pregătire etc. 6.4. Lecția de
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
uită la ea. În dormitor, Gosseyn reglă un înregistrator mural pentru a repeta o temă de relaxare de trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
comandant al forțelor noastre pe Venus. Ugell spuse: - El se numește Eldred Crang. Nu am dat de urma acestui trădător. Cu privirea pierdută, Enro continuă: - Și care sunt sugestiile voastre în privința acestei planete, domnilor? - Noi sugerăm, citi Ugell cu voce monotonă, ca părțile locuibile ale acestui sistem să fie impregnate cu oricare dintre izotopii radioactivi cu un an de activitate, pe care-i vom procura pe loc, pentru a face ca sistemul în chestiune să nu mai fie locuibil. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știi, nu mi-l pot aminti... Se auzi o trosnitură și o voce lină vorbi: — Aici arhivele. Cu ce vă pot ajuta? — încerc să aflu cîte ceva despre trecutul meu. Mă numesc Lanark... Urmă un zumzăit puternic, apoi vocea rosti monoton și repede: — Ai ajuns în Unthank în a 3-a zi a celei de-a 10-a luni a celui de-al 1956-lea an solar din calendarul nazarinean. Luîndu-ți numele de Lanark, te-ai prezentat la biroul central de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea. Pastorul stătea pe cărarea luminată de soare, dincolo de umbra verandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine în dimineața asta, mulțumesc. Pastorul păși pe verandă și se uită la unul dintre desene. — Și cine-i insul ăsta? — Moise pe muntele Sinai. — Ce sălbatic pare, cum se uită dintre stînci și fulgere. Ilustrezi biblia, deci. Thaw vorbi monoton, pentru a-și reține nota de mîndrie din voce. — Nu, ilustrez o prelegere pe care o voi ține la cercul de dezbateri al școlii. Se numește: „O perspectivă personală asupra istoriei“. Desenele vor fi mărite pe ecran cu un epidiascop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două lucrări la fel de bune. Acestea prezentau interiorare de bucătării obișnuite. Vopselele erau bine mînuite pentru a reprezenta figuri în relief și spațiul dintre ele, iar profunzimea banală a luminii și aerului era mai rafinată și mai sănătoasă în comparație cu sobrietatea lui monotonă și rigidă. Alte picturi erau interesante prin caracterul lor ciudat. Molly Tierney expunea un peisaj exotic în care douăzeci sau treizeci de blonde ca ea își spălau părul într-o cascadă. Pictura lui Macbeth părea ca un Van Gogh fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nostru și discursului sforăitor al fratelui Grant. încă o dată îi vedem pe extremiștii de stînga și dreapta dîndu-și mîna într-o alianță spurcată împotriva a tot ce e cu adevărat stabil în... — Va curge sînge, spuse o voce tare și monotonă din spatele coloanei. Regret, dar nu văd altă cale. — Al cui sînge va trebui să curgă, Scougal? întrebă Ritchie-Smollet blînd, și cînd și unde, și de ce să curgă, Scougal? Regret că remarcile mele îi deranjează pe oameni, spuse vocea monotonă. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și monotonă din spatele coloanei. Regret, dar nu văd altă cale. — Al cui sînge va trebui să curgă, Scougal? întrebă Ritchie-Smollet blînd, și cînd și unde, și de ce să curgă, Scougal? Regret că remarcile mele îi deranjează pe oameni, spuse vocea monotonă. — îmi cer scuze. Dar va trebui să curgă sînge, nu văd altă cale. Lanark se îndreptă spre ușa mică, o deschise, se aplecă sub prag și o închise în urma lui. CAPITOLUL 37. Vine Alexander Negăsind nici un întrerupător, urcă scara spiralată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]