3,126 matches
-
care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu va rezista avalanșei. Va voi să scape, să nu mai audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și noi !” Am ajuns astfel la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu are istorie, așa că e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
000 de franci de la o persoană de care nu auzise niciodată. Scrisoarea de mulțumire se întoarse cu indicația: "Necunoscut la această adresă." Altă dată se întîlni întîmplător, în restaurantul gării, cu o colegă. Aflând că pleacă pentru o săptămână la Monte Carlo, o rugă să intre, a treia zi, în Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), și, la prima masă din primul salon de ruletă, să pună 100 de franci pe un anumit număr. O rugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mesajele scrise pe pancarte improvizate: Zonă liberă de neocomunism. Nu ai cum să nu simți suflul. Nu poți să nu simți acea Însuflețire care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor de suferință din Contele de Monte Cristo. Deasupra păturilor trase pînă sub bărbie, capetele rotunde, Împrăștiate În salonul mare (luminat slab, ca o cameră de copil la ora culcării), prezintă semnele unei ațipiri iminente (mai mult decît ațipirea provocată de tratament). Îi fac semn să iasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu-i venea a crede. Casa, despre care ennistonienii gândeau că ar fi un loc ciudat, ambiguu, era, de fapt, nevinovată, neîntinată și nefolosită, ca fratele ei cu păr de aur, care murise în război, sfârtecat de un obuz lângă Monte Cassino. Alex îi văzuse piatra de mormânt, albă, curată, printre alte sute de pietre asemănătoare, într-un frumos cimitir italian. Alex coborî scările alunecoase de lemn și intră în camera de zi, unde rămase să contemple storul care o înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
notă adresa într-un carnețel. Și acum, urmă el, e timpul să mă duc la Institut. Nu vom pleca împreună. Stați puțin, ce trebuie să fac eu acum, ce doriți să fac, o să mă duceți la ea? „Ca animalele la montă,“ își spuse în gând. De aci înainte eu nu mai am nimic de-a face cu această chestiune. Nimic de-a face...? O să vă faceți singuri toate aranjamentele după ce ai s-o cunoști. Dar o să-i spuneți? Da. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
banii aici sau îi investesc în locuințe sau alte afaceri. Populația este de aprox. 35 mii locuitori și dă de muncă la un număr mai mare de persoane decât rezidenții. Tot aici are loc și circuitul automobilistic de formula I, Monte Carlo, în apropierea cartierului cu același nume. Aici ai ocazia să vezi mașini de lux, tot felul de VIP-uri și persoane îmbrăcate bine. Am luat cina la un mic restaurant în apropiere de palatul principelui, dar la un preț
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vegetarieni și că vegetarianismul a fost prescris de către Iisus. Szekely a găsit o traducere în limba aramaică a Evangheliei Păcii la biblioteca Vaticanului. El a afirmat că a gasit textul ebraic original al Evangheliei Păcii în scriptoriumul mănăstirii benedictine de la Monte Cassino. În 1928 Edmond Bordeaux Szekely a publicat pentru prima oară traducerea sa a Cărții Întâi a Evangheliei Eseniene a Păcii. Lucrarea de față cuprinde doar un fragment aproximativ o optime din manuscrisele integrale care există în aramaică și sunt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
antologică, după opinia mea, este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-n mama voastră de pezevenghi. Nu poate omul să facă un pas, să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la Siguranța Statului nu v-ar întrece în descoperiri. Hai ici, la "Monte Carlo" să bem și să gustăm ceva, măi ciracilor! În restaurant chelnerul, cum ne-a văzut însoțiți de conu Iancu, a și pus cap la cap două mese și a luat poziția de drepți: La ordin, coane Iancule! Măi băiatule
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ori cămăși. Privi îndelung în direcția din care venise, apoi, și în cea de dincolo de intersecția în care se oprise. De acolo mai departe, strada se numea, altfel, decât, până la intersecție: AVÂNTULUI. Apoi, vechea plăcuță, cu denumirea străzii, și-o montă, scoase în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu totul? Magician nu-i ăla care nu Înțelegea nimic și-ți arunca praf În ochi, magician e omul de știință care a smuls secretele oculte ale materiei. Să descoperim miraculosul În jurul nostru, să facem lumea să creadă că la Monte Palomar se știe mai mult decât se spune pe față...“ Ca să mă Încurajeze, Îmi mări onorariile, În mod destul de simțitor. M-am avântat să descopăr miniaturi din Liber Solis a lui Trismosin, din Liber Mutus a lui Pseudo-Lullus. Umpleam clasoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
parte, ce îi făcea pe bărbați dea banii pe ele, se cuibări pur și simplu pe locul moale și confortabil de lângă Jack. Unde mergem? întrebă în cele din urmă, de parcă s-ar fi așteptat ca răspunsul să fie „Paris“ sau „Monte Carlo“. — Acasă, spuse Jack ferm, în pat. — O, ce bine, îi întinse Fran mâna, vii și tu? Opriră în fața casei lui Fran și Jack se aplecă să îi deschidă portiera. Se dădu jos, cu multă grijă, ca o morsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poetice. Tinerii artiști ai Zürich-ului sînt invitați să-și aducă contribuția”), îi va atrage pe prietenii săi Tzara și Artur Segal (Aron Sigalu, artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tronului și, cu desăvârșire nebăgat în seamă, m-am postat în spatele lui Gisulf, aproape ascuns de el, lăsându-mă furat de picturile preferate ale Teodolindei. Reprezentau evenimentele cele mai importante ale istoriei longobarzilor; mă aflam chiar sub Alboin, care, de pe Monte Re își privea poporul coborând spre câmpia italiană cu care și turme. Adaloald vorbea cu demnitarii în șoaptă, așezat pe un mic tron de lemn, decorat cu intarsii, fildeș și muchii aurite. Nu purta coroana și nici toiagul. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cortegiului. Și ulițele satelor, pe timp de noapte, au fost luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se mărginea cu orașul Siponto, iar de cealaltă, cu codri întunecoși; acum toată lumea îi zicea Monte Sant’Angelo, deoarece găzduia un loc considerat sfânt de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Antonio. Nici adevărul și nici minciuna nu ar fi fost suficiente. Făcând slalom printre mașinile care se Îndreptau spre Moschea și spre terenurile de sport de la Acqua Acetosa, Antonio făcea ca roțile să scrâșnească și se ivi În fața tunelurilor de la Monte Mario. Insista, cu ochii strălucitori, tot mai injectați: numele noului tip, voia să-i știe numele, doar asta, avea datoria să i-o spună, fuseseră căsătoriți timp de doisprezece ani, avea dreptul să știe ce bărbat o cocea pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma citi și reciti mesajul, În timp ce junghiul acela de neliniște care Îi tăiase respirația se dizolva Încet, de parcă literele acelea ar fi făcut să se evapore un blestem. Se simți ușoară, aproape eterică. Pe terasa Zodiacului, sus de tot, pe Monte Mario, vântul se simțea puternic - se Înfioră. Dedesubt, În fața lor, Roma era un carusel de lumini. TI ȘI EU, răspunse, trimițând mesajul. Învățase de la fiica ei acea stenografie de celular. Îi plăcea să spună mult cu un efort minim. — Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur, lumea se zgâiește la el. Lucrurile, dacă nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
1994; DANIELLE DUMAS - Du pain plein les poches, L’avant-scène, 15 oct. 1993; ** Les prèsmieres de la semaine, Le Progrès, 4 ian. 1994; CHANTAL GIBERT - La voix de l’auteur, Sud Ouest, 25 ian. 1995; ** Matei Vișniec - Ce jeune auteur qui monte, L’Essor Sarladais, mai 1994; ** - Un interrogatoire muscle, Midi Libre, 8 aprilie 1994; ** - Un auteur rencontre son oeuvre, Midi Libre, 6 martie 1994; ** - Le nouveau spectacle du Théâtre de la Mauvaise tete, Midi Libre, 1 aprilie 1994. ** - Becket zum Lachen. Kölner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]