49,590 matches
-
sărăcia se vede mai bine și falsul moralei comune, trăite în anii aceia, se arată tot mai intens în contact cu o realitate complexă, provocatoare, cu ispite și chemări de tot felul. Nu e de acceptat presupunerea că popoare întregi, "morale" până în 1989 sau 1991, s-au păcătoșit integral pentru că au aflat ce e libertatea. Procesul de însușire al libertății însă e tot ce poate fi mai complicat pentru ființele prinse în țesătura de inegalități și contradicții în care s-au
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
fapte diverse descrise în ziarele tuturor țărilor sărace, surprinzătoare pentru cele din fostul lagăr socialist: neștiind cum să-și sporească veniturile, femeile - nu numai cele tinere și atrăgătoare - se dedau comerțului cu trupul lor, renunțând la statut social, la principii morale, la viața sentimentelor. E preferabil ca acest comerț să se petreacă undeva departe de casă și e și mai bine dacă se poate prinde o ocazie într-o țară bogată, nici cunoscuții nu află și banii sunt mai buni. Audiția
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
sumele și datele la care mi-au fost plătite. S-ar putea să nu reușesc altfel decît ajutat de mărturia dlui Petrescu. La tribunal. Și, dacă nu va izbuti să mă edifice, măcar să-mi plătească din buzunarul personal, ca daune morale, echivalentul actualizat al mitei electorale pedeseriste. A bon entendeur, salut! (N. M.) Elogiu lunetistului Despre ZIUA LITERARĂ era vorba, unde ții rubrica de poșta redacției intitulată savuros Diligența cu lunetă, când deunăzi, la Uniune, la o lansare reușită de carte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
conștiinței. Nu întâlnim în acest volum nimic din verva satirică a publicistului sau a creatorului de schițe și portrete de la începutul carierei sale scriitoricești. Temele comune ale textelor alese sunt dragostea, așteptarea, moartea, pe care se grefează "bovarismul în zonele morale joase" (Eugen Simion), căci personajele nu au decât accidental � ca în Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni - un statut intelectual sau un simț al lucidității analitice care să le producă revelații radicale în conștiință. Două sunt ipostazele recurente ale iubirii
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
I.Popescu-Negreni etc., dar mult mai puțin prezent în spațiul public decît aceștia, Aurel Vasilescu suportă în întregime dezavantajele generației, dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
simplă cantonare în uman, varianta mundană a monofizismului, ceea ce face inutilă și inoperantă trimiterea spre evanghelii ca sursă și spre Iisus ca model. Dacă proiectul filmului vizează exclusiv drama umană, fără nici o implicație de ordin spiritual și fără nici o semnificație morală, atunci orice condamnat la pedeapsa capitală din orice altă epocă putea să ilustreze la fel de bine, sau poate ăncă mai bine, retorica ănaltă a cruzimii și a bestialității omenești. Dar, în mod cert, Gibson a urmărit mult mai mult și a
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
ne aminti de Creangă. Cu atît mai vîrtos cu cît genialoidul humuleșan a fost interpretat de G. Călinescu prin prisma unei erudiții orale, în provocatoare simetrie cu cea a unor Rabelais, Sterne, Anatole France, bizuită pe un tezaur de experiențe morale decantate în proverbe și "ziceri". Mare virtuoz într-ale cărturăriei, Magistrul din Cajvana săvîrșește joncțiunea dintre setul de referințe livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Tismăneanu a fost unul dintre criticii duri ai politicii regimului Iliescu. Avînd în vedere antecedentele autorilor, nu puțini au fost cei șocați de apariția acestei cărți. Adversarii actualei puteri au văzut în publicarea ei la începutul unui an electoral „demisia morală” a politologului care, conștient sau nu, i-ar fi conferit „legitimitate politică” lui Ion Iliescu. Să fim serioși. Legitimitatea politică a lui Ion Iliescu este dată de alegerile pe care le-a cîștigat (în trei rînduri), nu de apariția acestei
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
genere, statele au fost rezultatul necesar al societăților. Societatea a fost rădăcina vie din care a ieșit ca un rod specific statul; ea a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pămîntului lor și după energia cu care au putut conserva și apăra cîștigurile de orice fel. Din mersul treptat al acestei dezvoltări au rezultat încet reformele politice, prefacerile relațiilor
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
sută de ace de gămălie fără nevoie decît acel ce de foame mănîncă o baniță de pîne. Unde însă sîrguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta și face să se execute încă trei poduri pe Dunăre, treizeci de vapoare pe mare, trei sute de mii de armată și așa mai departe; asta se poate; dar artă, literatură, filosofie!... Pentru aceste producțiuni ale
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ și răscolitor despre ceea ce-l doare sau preocupă pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide și zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din realitate ș...ț cele mai multe ilustrează un insectar de moravuri și caractere. Însă Tudor Octavian nu e un moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
scriitorii, sprea a accede la o judecată senină, imperturbabilă: „Relațiile umane ale criticului se văd prea adesea periclitate, supuse erodărilor, ceea ce-i complică viața nespus de mult, iar uneori i-o face de-a dreptul insuportabilă. Are nevoie de forță morală pentru a nu-și abandona uneltele“. Din proprie experiență putem confirma pe deplin observațiile colegului nostru... Așadar „echilibrul, ponderația, prudența, tactul“ se relevă fondate, la cronicarul literar, pe un teren atît de labil, de frămîntat, presărat la tot pasul cu
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
măcar numărul cu pricina: „Ralierea sa (a lui M. Sadoveanu - Cronicar) la regimul socialist, instaurat în 1945, nu a fost decît cauza ralierii sale statornice la cauza celor mulți și obidiți.ș...ț Este cea mai clară dovadă de rectitudine morală, de conștiință înaltă”. Fără comentarii! * În revista 22 nr. 733, dl Horia-Roman Patapievici publică un comentariu foarte acid pe tema cuvîntărilor și articolelor întru lauda lui Ceaușescu date la iveală recent de EVENIMENTUL ZILEI (22 martie) dintr-o arhivă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
istoria personajelor. Vladimir Tismăneanu e un cunoscător de mâna întâi al acestei lumi. Din acest motiv, analizele sale politice sunt și savuroase portrete, individuale sau de grup, ale unor indivizi ce-au dezvoltat un raport cu existența bazat pe cecitate morală și ură nemiloasă pentru orice adversar, real sau plăsmuit. Vorbind despre generația „internaționalistă”, a „comuniștilor idealiști”, ce păreau să nu perceapă politicul decât într-o formulă de exprimare extremistă, adică ori socialismul lui Stalin, ori nazismul lui Hitler (ceea ce însemna
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
autorul insistă asupra rigidității oarbe și a violenței cu sistem la care înțelegeau să facă apel: „Fanatici și creduli, au rămas comuniști credincioși chiar și atunci când au fost puși în fața realității atroce a proceselor de la Moscova și a Gulagului. Chimia morală a comunismului românesc a fost astfel produsul unei generații care-și asumase în totalitate definiția stalinistă a solidarității proletare: «Un internaționalist e acela care e gata să apere fără ezitare, cu fermitate și necondiționat URSS-ul; pentru că URSS este baza
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
minister, în înrâurire rivaliza cu un guvern, cu președinți de stat, putea întoarce în bine o situație împotmolită și salva de la persecuții confrați sau alte victime nevinovate. Puțini profesioniști ai scrisului au mai deținut atâta autoritate, constituindu-se în instanțe morale. Îi includ în această suită extrem de scurtă de candidați pentru titlul de călăuze ale veacului pe Malraux, pe Böll sau pe Soljenițîn. La fiecare, pe un făgaș diferit, frapează și unele neajunsuri, accente greșite, lapsusuri. Bunăoară, Sartre, cu o inteligență
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
în critică. Ce să însemne pentru noi “autoritate” în planul, delicat totuși, al comentariului închinat literaturii, acum, la ieșirea din tunelul plin de zgură înecăcioasă al autoritarismului și al dirijismului? Nu cumva vocația, competența sensibilă și intelectuală, justețea propozițiilor, rectitudinea morală, urbanitatea ținutei? Nu cumva un corolar al acestor însușiri, disponibilitatea, deschiderea democratică la pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
în zona gloanțelor în ceafă», cum era de părere Ernst Jünger. H. -R. Patapievici spunea cu ocazia prezentării cărții la Tîrgul de carte Gaudeamus: Întrebarea pe care și-a pus-o Bujor Nedelcovici este: Ce tip de mutație a conștiinței morale și a mentalului, a intelectului uman stă la originea posibilității atitudinii pe care Securitatea a avut-o față de noi?». Lectura dosarului mi-a provocat o ruptură a inteligibilității, o fisură în spațiul și timpul trăit, o nouă închidere-deschidere în viața
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
templului care deține cunoștințe superioare. Nu a fost în intenția mea de a emite judecăți de valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni condiționați, șantajați, speriați, supuși unor presiuni morale, sociale ori au fost ispitiți pentru obținerea unor interese materiale. Și în special, le cultiva orgoliul! Ținînd cont de toate acestea, nu mi-a fost teamă că voi fi considerat din nou «Un jdanovist la Paris» (Ion Vianu) sau «un
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
atunci când își evaluează moral contemporanii, confrații de condei. Drept este însă că și aceștia, unii dintre ei, au cam făcut abuz de nuanțe în felul cum s-au manifestat prin vremuri, prea supli și prea subtili în materie de conduită morală, de unde și dificultatea, la urma urmelor, de a-i defini fără să-i simplifici. Am vorbit despre melancolie și sarcasm, ca atitudini coabitante în aceste Convorbiri. Să mai spunem că sunt prezente în doze variabile, după cum le reclamă factura subiectelor
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
repeta a nu știu câta oară «Finis... istoria contemporană./ E timpul, toți nervii mă doar,/ O, vino odată, măreț viitor»“. Cu ironie amară privește Ileana Mălăncioiu spectacolul uman postdecembrist, cu ironie amară dar și uluită de performanțele acrobatice, în sens moral, ale unor contemporani, fie ei oameni cu „memorie oscilantă“, cum îi cataloghează Daniel Cristea-Enache, fie de-a dreptul „amnezici“, cum îi socotește poeta. Amnezici în cunoștință de cauză, aș adăuga, amnezici într-un sens care le îngăduie pur și simplu
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
au fost disidenți sau chiar opozanți, că au fost interziși de la publicare, opriți să călătorească, să primească burse în străinătate și încă atâtea alte necazuri îndurate în vechiul regim. Pe acest trecut mai degrabă imaginar și-au construit, însă, autoritatea morală postdecembristă, ni s-au și înfățișat ca modele etice, mai și mustrând națiunea din când în când, pentru că nu prea este la înălțimea lor. Atât că Ileana Mălăncioiu nu se împacă nici cu ideile primite și nici cu modelele autopropuse
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
se împacă nici cu ideile primite și nici cu modelele autopropuse. Vrea să știe pe ce se întemeiază un prestigiu și câtă îndreptățire are cineva, prin ce a făcut ieri și prin ce face azi, să se instituie în instanță morală. Vrea să știe aceste lucruri și pune, pentru a afla, întrebări, întrebări antipatice, sâcâitoare, pentru cei vizați, dar ce să facă, trebuie să le pună. Putea fi cineva, în regimul trecut, și persecutat și vedetă?, iată o întrebare. Alta: cum
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
apărători ai autonomiei față de centrul imperial.” Premise, așadar, cât se poate de limpezi. La o privire de sus, tragedia politică și socială trăită de țările aflate sub dominație sovietică nu e decât o variantă a revărsărilor de cruzime și dejecție morală descrise de Dostoievski în marele său roman Demonii. Comunismul românesc, în varianta lui Vladimir Tismăneanu, este mai ales o poveste cu și despre oameni. Despre un anumit tip de oameni. Nu e o exagerare să vedem în multe din aceste
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
nimeni nu crede ceva dacă nu gândește mai întâi că trebuie crezut” - ideea apare și în De praedestinatione sanctorum, II, 5). Progresul cunoașterii și al credinței este reciproc<footnote Vezi în literatura noastră C. I. Sârbu, Credința și însemnătatea ei morală la Augustin, Arhidiecezana, Sibiu, 1941. footnote>. În Sermo XVIII, 2, 3 este foarte clară ideea următoare: „căci deși nimeni nu crede în Dumnezeu dacă nu înțelege ceva, totuși, prin însăși credința cu care crede este vindecat, pentru ca să înțeleagă cele mărețe
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]