2,283 matches
-
sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sau cel puțin am încercat. Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună a fost o emisiune de divertismente prezentată de un comic veteran, trecut bine de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu adevărat lungă despre motivație. Privirea ei m-a cântărit din ochi. A dat din cap și a zâmbit, apoi a trecut printre draperii, grăbită de o palmă răsunătoare care căzu peste dosul ei tare ca piatra. Am însoțit-o mormăind, în timp ce urmăream ce se întâmplă pe scenă. Nu-i așa că e frumos felul în care sunt croite toate la fel? Să le dea Domnul sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta aruncată pe umăr. Ua, iubito, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revistele care prezintă pipițe cu țâțe mari. Am pus Debonair la locul ei și am luat Lovedolls. Ascultă la mine, n-ai să găsești ceva mai porcos ca Lovedolls pe piața pornografiei legalizate, nu numai din Anglia. Iată-mă, deci, mormăind, dând paginile în mare viteză, cu umerii ridicați și capul vârât în piept -gând, din cauza zgomotului făcut de o palmă care mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strânsă legătură cu o luminiță care i s-a aprins brusc în priviri. Pun pariu că e o curvă sadea. Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
zbârcituri. Văi adânci și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă de mânie sau uimire. Priveau de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă, până la drum și până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au îndepărtat de fața împietrită de la fereastră și Vultur-în-Zbor a descoperit că-i tremurau mâinile. Ochii aceia făcuseră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au dat la o parte, ca să-l lase să treacă. încăperea era plină de ceață. Flann O’Toole și Dolores O’Toole în pat. El beat criță, ea cu ochii larg deschiși, întorcându-se spre el. Flann Napoleon O’Toole mormăi în somn: — Nu în seara asta, Josephine. — Dolores, îl corectă ea rece. apoi adormi. Când își aminti, O’Toole sparse un pahar în mână. TREIZECI ȘI CINCI Elfrida Gribb, cea care asculta totul, luase o hotărâre. Maxilarul ei delicat se încleșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o face și era prea obosit ca să își mai bată capul. îi era însă destul de clar că era cu mult mai drăguță decât O’Toole, așa că decizia lui era una evidentă. Chiar dacă auzise cuvântul „soț“. încercă să se ridice. — Vultur-în-Zbor, mormăi el. Ea râse în sinea ei. — Chiar că arăți caraghios, domnule Vultur, dacă-mi permiți să ți-o spun. Dar o noapte de somn bun va face minuni. Eu sunt Elfrida Gribb. Soțul meu este domnul Ignatius Gribb, filozof. — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-nțeles că trebuie. S-ar putea să apară ceva probleme cu domeniul meu de interes, spuse Vultur-în-Zbor. — Puah! făcu Gribb. Nee. Până acum Cerkasov n-a refuzat pe nimeni. — La Elbaroom a făcut destulă senzație atunci când l-am amintit. Gribb mormăi liniștitor. — Bine, bine, bineă Și care-i domeniul acesta de interes atât de periculos, ai? — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb se așeză și tăcu. Un ceas vechi bătu, tic-tac, marcând momentul. O muscă bâzâi, tulburând în mod evident liniștea. — Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai chiloții cei mai curați. ...omul cel mare și soios cu sula de-un cot și artist pe deasupra, trăia cu tipe boeme pe-un țărm de mare deci era foarte priceput la alea-alea acolo în pat cu ea și mormăia așa că ea a spus De ce nu n-ai de unde să știi ce pierzi până nu încerci și-atunci el a spus bine păpușă și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o încălcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o siluetă, acoperită din cap până-n picioare de un văl negru, cu o ferestruică la nivelul ochilor. — M-am gândit eu c-o să vii, spuse Liv cu o voce egală. Virgil Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații îi legau pe toți la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îl îngrijora. I-am aruncat o privire fermă: —Bill, știi că poți vorbi cu mine. Nu va ajunge și la urechile altora. Gândește-te la asta, OK? Pentru o secundă, am avut senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o anexă ca vai de capul ei a unui depozit care voise să se extindă și între timp se răzgândise. Recunosc că exteriorul nu promite multe. Iar înăuntru e și mai rău. Am ieșit din taxi. Sebastian m-a urmat, mormăind ceva cum că mă conduce până la ușă. Mi-am scos cheile și am rămas amândoi pentru un moment pe scări, din nou cuprinși de tăcere. Era îngrozitor. Aveam senzația că urmează încă o rundă de urări de noapte bună. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a mormăit mai mult sau mai puțin pentru sine. În sfârșit, a luat și câteva prim-planuri cu mine. —Mută-te lângă perete ordonă el. O să ne ofere un cadru frumos. Nu, mai departe. Așa, acum întoarce-te și uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului. Fața lui Tony se umflase apopleptic. Nenorocit pompos, a mormăit el, atârnând din nou peste balustradă și concentrându-se pe o anumită față a Planetei plutitoare. Cine se crede ăsta să-mi vorbească așa? Se pare că este viitorul președinte al băncii, am zis, aducându-mi aminte ce îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
neregulă cu nasul tău. Nu-l băga în seamă, așa e el. Ar trebui să primim pozele în curând. Sunt sigur că vor fi minunate. E foarte bun la asta. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă suni? am mormăit în telefon. —Ce? — A, nimic. Ce mai face Adrian? —Trebuie să plece, a spus Duggie cu pasiune, probabil clătinându-și incontrolabil capul în toate părțile; așa făcea mereu când era entuziasmat peste măsură. Nu-mi pasă ce spune Willie, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe drum, și am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ocolind singurul obstacol, și m-au penetrat. Mi-am arcuit spatele și m-am agățat de el. — Vrei să mă opresc? mi-a șoptit în ureche. Am închis ochii, de oboseală, dar și din cu totul alt motiv. —Nenorocitule, am mormăit. O să te fac să plătești pentru asta... M-am abținut cât de mult am putut, însă, când taxiul a intrat pe strada unde locuia Sebastian și a dat peste o groapă, am gemut și simultan am avut orgasm. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aplecă peste birou, șoptindu-i ceva la ureche lui Susie. Ea a chicotit, obrajii ei luând o tentă de roz, și i-a spus aproape pe șoptite: N-aș putea spune... păi, poate... bine, rămâne vineri atunci. James a mai mormăit ceva, s-a uitat la ceas și s-a îndreptat către hol. Susie a chicotit din nou și a continuat cu asta până i-am spus politicos: Poți, te rog, să suni la biroul lui Sir Richard Fine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-am sărutat pe buzele ieșite în afară mai mult decât de obicei, parțial pentru că voiam și parțial pentru a-l distrage de la acest subiect. A cedat pentru un moment, dar apoi m-a îndepărtat. — Ce este? am întrebat. A mormăit ceva ce n-am înțeles. Nu aveam de gând să-l las să scape atât de ușor. L-am sărutat din nou, mușcându-l de buze, tachinându-l cu atingeri scurte și cu mușcături, până când, cu un oftat, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
degetele îi erau durdulii, dar unghiile aveau o manichiură perfectă, un bej spre roz care se asorta cu costumul. În spatele mâinilor se auzeau sunete înfundate de nefericire. —Jordan? i-am zis mai cu blândețe. A fost numai vina mea... a mormăit, încă acoperindu-și fața. A înghițit. — Doar vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă de unu la o mie, aveam un pachet de șervețele îndoit, pe jumătate plin, la fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]