1,711 matches
-
strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
groapa nu era nici clară, nici mică și nici În frontul principal, iar cîmpia nu era verde, nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
facem repede dușul și să-l reîntîlnim la club. În camera înaltă cu ferestrele ei enorme cu vedere spre apă, a ales o masă într-un colț ferit pe care se afla un pahar mare de bere strălucitoare și un morman de hîrtii împrăștiate. Ne-a zîmbit. A comandat două pahare de limonadă rece ca gheața. A lovit hîrtiile de masă. Totul era gîndit pentru noi. Undeva între afacerile lui, într-o cameră de hotel din Paris, sau Nisa sau Sanary
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat. În apropierea pieței, am coborît cîteva trepte ca să-mi las valiza să alunece în apă. A plutit pentru o clipă, uimită și nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele mai secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul, băiatul cu un rucsac mic lovindu-i-se de umeri. Alpiniștii de lîngă autobuz ovaționară și fluierară în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua și domnișoara Maclaglan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack’s Mountain. De sus văzură lacul, numit Oceanul Puturos, acoperit cu o peliculă galbenă, apoi coborîră pe lîngă abatorul din spatele termocentralei Pinkston, apoi de-a lungul edecurilor canalului, printre depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră ieși din carte și atinse inima lui Thaw, înghețînd-o. Orașul își făcea loc în cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verdeață și se întoarce în sat. Ia ceaiul într-un restaurant pentru turiști și se întreabă ce să facă. Să se întoarcă la Glasgow e imposibil, așa că se îndreaptă spre Fort William. Drumul de la marginea lacului e plicticos, și lîngă mormanul de ardezie de lîngă Ballachulish respirația i se îngreunează și-l forțează să se așeze pe un zid jos, alături de un șir de mașini care stau la coadă la feribot. O americancă stă lîngă mașina ei, uitîndu-se în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele mai secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
făcut. Furișându-se ca o fantomă pe o stradă lăturalnică, dincolo de un grup de clădiri, trecu în viteză de primul colț și se pomeni într-un spațiu deschis, unde se târî de-a bușilea în penumbra dintre clădire și un morman de moloz. Strada ce se întindea în fața lui era mărginită pe ambele laturi de niște movile de pietre și se termina într-un fel de strâmtoare, chiar sub locul unde se afla el acum. Pesemne însă că mișcările îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
locul dramei și porni într-acolo. Curând după aceea, îl auzi pe Morton spunând cu gravitate: - Aduceți-i rămășițele la bord! Prietenii lui Jarvey se și aflau la locul crimei, încordați și solemni în costumele lor spațiale. La vederea acelui morman de cioburi metalice și de carne însângerată, Grosvenor simți că i se pune un nod în gât. Deodată auzi vocea tremurătoare a lui Kent: - Ținea morțiș să se ducă singur, nebunul! Kent era, se pare, prieten bun cu Jarvey, principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Smith. Oamenii îi făcură loc să treacă. - Ești unul dintre asistenții lui Breck? îl întrebă biologul, aruncându-i o privire încruntată. Prefăcându-se că nu-l aude, Grosvenor se aplecă și-și plimbă degetele îmbrăcate în mănușa costumului spațial prin mormanul de sfărâmături metalice de pe podea. - Nu-i nici un miracol, zise el, ridicându-se repede. După cum știți, cuștile astea sunt făcute dintr-un aliaj electromagnetic, la care se adaugă, de obicei, o pulbere metalică foarte fină. Monstrul și-a folosit puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o străină? Le strigă pe fiecare în parte, dar niciuna nu se întoarse, deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o lingură de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
perete, dispărînd și revenind peste un minut. Împărăteasa rămase năucită. I se făcuse un vid în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în sine. Căpitanul Hedrock coborîse în cripta de sub palat, îndepărtase o secțiune din perete și pe urmă? Puse întrebarea cît mai ferm și colonelul răspunse: \ ȘI PE URMĂ, MAIESTATE, A ADUS-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ar trebui făcut. Să aduni oamenii de la ieșirea a cinci cinematografe, să-i duci într-o piață a orașului și acolo să-i omori grămadă, ca să-ți faci o idee. Cel puțin ai putea, atunci, înlocui cu chipuri cunoscute acest morman anonim. Dar, firește, asta nu se poate realiza, și apoi cine cunoaște zece mii de chipuri ? De altminteri, oameni ca Procopiu nu știau să numere, lucrul e cunoscut. La Canton, cu șaptezeci de ani în urmă, patruzeci de mii de șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]