1,183 matches
-
întrebă Bella. - Oameni mici și nesoldați... - Femeile, Sire. Cred că se referă la femei și copii. - Mda, aprobă Bella. Părinții ăștia ai tăi sunt tare grijulii, Zuul. N'Gai Loon privi la intrarea imensa. Era construită dintr-un fel de mortar ciudat, ușor și rezistent, pe care zeții îl pregăteau dintr-o argilă care se găsea mai peste tot pe planeta lor. Deși de la depărtare păreau din piatră, N'Gai Loon văzuse destule construcții ale mătcilor pentru a ști că, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se găsea mai peste tot pe planeta lor. Deși de la depărtare păreau din piatră, N'Gai Loon văzuse destule construcții ale mătcilor pentru a ști că, de fapt, erau realizate pe un schelet de ciment și umplute apoi cu mortarul acela. - Tot gânditor ești! spuse împăratul. - Da, Sire. Există un gând care nu-mi dă pace deloc. - Să nu începi iarăși cu urzelile lui Zuul, că zău, nu mai ai nici un haz... - Nu, zise Maestrul quinților. Nu-i vorba de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au ros pe suprafața obiectelor, această coajă subțire și tare care ascunde sufletul. Acum nu mai cred în nimic. În momentul ăsta chiar mă îndoiesc de greutatea și stabilitatea lucrurilor, de realitățile cele mai evidente. Dacă aș lovi cu degetul mortarul pietrei din curte și l-aș întreba: „Ești stabil și solid?“, nu știu dacă ar trebui să-l cred, în caz că răspunsul lui ar fi afirmativ. Sunt oare o ființă autonomă și dotată cu individualitate? Habar n-am. Tocmai m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
într-o zi Moni Ghelerter să ajutăm și noi la construcția Teatrului Național. Am cărat cărămizi și l-am rugat pe unul dintre muncitori să mă lase și pe mine să zidesc un pic. M-a lăsat și am pus mortar și am lipit acolo câteva cărămizi, ca un fel de legământ sacru pe care-l făceam: să fiu loial, să fiu bun, să fiu neliniștit. Îmi trecuse ideea prostească de a fi director la teatrul din Botoșani, idee cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un bărbat Însoțit de o pereche de câini Dobermann fioroși la vedere. Altă lumină, În afara lămpii de deasupra ușii principale, nu era, dar din câte Îmi puteam da seama casa era albă, cu pereții exteriori decorați cu pietricele prinse În mortar și cu un acoperiș care lăsa loc unei mansarde Înalte - o casă de mărimea unui hotel bun, genul de hotel pe care eu nu mi l-aș fi putut permite. Undeva, În copacii din spatele casei, se auzea țipătul unui păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
carte, pe care o bănuiesc de multă importanță În construcția la care lucrați. Vă strâng mâna cu toată prietenia, Radu Petrescu ș12ț București 23 februarie 1978 Mult stimate Domnule Norman Manea, Deși În continuare asediat de schele, de munți de mortar și de moloz etc., am avut bucuria de a citi Zilele și jocul. Romanul Dumneavoastră m-a scos de sub dărâmături sub bolta Înstelată a geometriei și vă sunt astfel de două ori obligat. Devine, din acest moment, un subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scări pentru că liftul nu merge de doi ani (cu atât mai bine, așa satisfacție mai zic și eu! - mă refer la scări) și ajuns jos, am ieșit afară din bloc și am vărsat apa pe niște mormane de cărămizi și mortar lăsat de constructori acum cincisprezece ani, când au terminat, dragă-doamne, blocul nostru de locuințe. La al treilea transport, am observat o „Salvare” și un doctor oacheș, cu mustăcioară și cu un „Kent” înfipt în colțul gurii, care mă urmărea cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aluneca din când în când în nestăvilite cascade, obligându-i să aducă din munții din apropiere o mulțime de bucăți de piatră neagră și netedă și să le așeze, cu răbdare, de-a lungul pereților. Fără uneltele necesare, ciment sau mortar, făceau eforturi imense și abia dacă reușeau să sape o jumătate de metru pe zi, așa că, până la urmă, cel mai mare dintre frați trebui să admită că nu exista nici cea mai vagă posibilitate de a-și atinge scopul - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine feciorul șturlubatic care peste tot este el prezent, foarte activ se manifestă la comemorări, și mai ales când a venit Majestatea Sa Regele și a vizitat camerele jupuite de mortar ale Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care cere, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune mai marele camerelor jupuite de mortar, și arată mai multe nume, cutare sârb, cutare neamț, cutare ungur, și se sprijină în bastonul de rănit cu care l-a înzestrat revoluția. În oraș mergem cu un autobuz dărăpănat să vizităm monumentele revoluției, nu suntem mai mult de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de ațîțătoarea lor înfățișare, de preafrumoasele lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai) arăt, să nu mă (mai) avânt cu aplicație și cu măsură, cu inteligență și cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acum, cînd s-a dat jos din automobilul arhitectului, iată-l cam nedumerit: lăsînd la o parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu meșterul. Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea, băiete!“ Îl făcură să se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă cu nimeni; În cele din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt șantier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă ca niște bețivi scandalagii. Îi zise că-i punea foarte puțin, ca să nu fie prea grea: „Spune-mi cît crezi că poți duce“. Vărsă puțin mortar În găleată și o puse de o parte. Luă alta și o umplu pînă sus, fiindcă era pentru el. „Gata?“ „Da.“ Lăsă jos găleata lui și ridică găleata lui Julius, i-o așeză bine pe umăr și-l Întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-l Întrebă dacă o putea duce. Sigur, răspunse Julius. Era aproape goală și el, mort de frică, dar fericit văzînd că era adevărat și că acum Albinețu Își potrivea și el găleata pe umăr făcînd să se verse puțin mortar și se Îndrepta spre schelă. Îl lăsă să treacă Înainte și-i zise să nu-l fie frică, fiindcă el o să fie tot timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră cu toții din lucru. Cei care mîncau se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avere casa asta? — Atunci de ce-și face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să facă publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau acum ca niște furnici, cărînd găleți cu mortar ca să astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la modă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu adevărat la mine? Cel de-al Doilea Război Mondial se terminase de abia șapte-opt ani, iar Europa Încă nu se ridicase din ruine, dar ăsta nu era un motiv ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gura unui coridor Îngust care ducea spre bucătării. M-am Îndreptat Într-acolo și am scrutat Întunericul sfîșiat de flacăra albastră a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În mortarul care se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián se apropia Încet de zidul acela. Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]