1,884 matches
-
și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât, În cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei, a fost nevoit să-l lege Într-un sac și să-l ducă la Rădăuți, de unde Fedea a revenit exact peste o lună, bătut măr și fără coadă. Babulea crezuse că motanul Își lepădase la oraș, odată cu coada sa stufoasă, vechile năravuri Însușite pe ulițele satului, dar s-a Înșelat amarnic. Fiind hămesit de foame și pornit să se răzbune pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea graniței i-a fost fatală. Mult timp după aceea, din șopron s-a auzit behăitul de rău augur al căpriței Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
săptămâni, ne-am înțeles? Ați vorbit în română? am întrebat-o făcând aluzie la accentul ei ce amintea de limba maghiară. Dispari până nu-mi pare rău că te-am lăsat în oraș! Sărrr`na, am rârâit-o dispărând ca un motan pe acoperișuri. Îmi imaginam că sunt așteptat de Creața pe undeva pe aproape așa că am grăbit pasul, dar strada era goală în fața mea. Din urmă se auzeau hohote de râs și mi se părea că de mine râd cu toții. Mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înțelegeți ușor că horcăitul putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu puteam să cred decât anumite lucruri. Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnătate - adică n-ar avea nici o însemnătate, dacă ar rămâne așa, fără sfârșit; ele trăiesc încă în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
probabil, când vine de la un creditor. Ușor de înțeles, probabil, luând în considerare slujba mea. Nu numai că sunt gropar, prietene, mai sunt și gropar al animalelor de companie! Am îngropat cu nemiluita la prea iubiți prepelicari și mult jeliți motani. Se spune că fiecare trebuie să înceapă de undeva. Cu greu ai putea găsi un început mai umil. Partea de cimitir destinată animalelor de companie este chiar la margine, lângă un teren foarte împădurit. După ce-am încredințat pământului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coborît să-i deschid. Fermín aducea cu sine entuziasmul lui insuportabil de luni dimineața. Am ridicat grilajul și am atîrnat cartonul cu deschis. — Ia te uită ce cearcăne ai, Daniel. CÎt ditamai terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale suferă de anemie. Să vedem, povestește. Ce vrei să povestesc? — Las la alegerea dumitale. Numărul de Împunsături sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gîndaci morți. În visele ei, Jacinta vedea trecutul, viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
singur bărbat, o iubire pustie și egoistă care avea să-i frîngă inima. Îi menise că avea să vadă pierind tot ce iubea și că, Înainte să ajungă În cer, avea să viziteze infernul. În ziua primei menstruații, Zacarías și motanul său sulfuric dispărură din visele ei, Însă peste ani Jacinta avea să-și amintească de vizitele Îngerului Îmbrăcat În negru cu lacrimi În ochi, fiindcă toate profețiile lui se adeveriseră. Astfel, atunci cînd medicii au diagnosticat că nu putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să fie mamă, să fie femeie. Într-o zi ca atîtea altele, pe cînd se ruga În catedrală, se apropie de ea un bărbat pe care Îl recunoscu ca fiind Zacarías. Era Îmbrăcat ca Întotdeauna și Își ținea În poală motanul negru. Nu Îmbătrînise nici măcar cu o zi și avea aceleași unghii magnifice, de ducesă, lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un oraș plăsmuit din clădiri ce nu puteau exista decît În vise. Ulterior, Jacinta nu mai știu să spună dacă vizita lui Zacarías fusese unul din visele ei sau dacă, realmente, Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să fie Întîiul său născut. Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis pe Zacarías. Îngerul nu mai era Înveșmîntat În negru. Era gol și avea pielea acoperită de solzi. Nu-l mai Însoțea motanul, ci un șarpe alb Încolăcit În jurul torsului. Părul Îi crescuse pînă la brîu, iar zîmbetul, acel zîmbet de caramea pe care Îl sărutase În catedrala din Toledo, apărea brăzdat de dinți triunghiulari și deși, ca aceia pe care Îi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fața spre panorama cu turnurile catedralei. Pe ea zăceau mașina Underwood pe care și-o cumpărase din avansul lui Cabestany și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai nimic altceva. Restul erau cărți. Ziduri de cărți acopereau pereții, de la podea pînă În tavan, pe două rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însă m-am temut să nu-l jignesc. — Aici o să stau perfect, dacă nu cumva asta nu presupune un deranj, nici pentru tine, nici pentru Kurtz. Kurtz și cu Julián schimbară o privire. Julián clătină din cap că nu, iar motanul Îi imită gestul. Nu-mi dădusem seama cît de mult semănau unul cu celălalt. Julián insistă să-mi cedeze dormitorul. El, a pretextat, abia dacă dormea și avea să se instaleze pe hol, Într-un fotoliu pliant pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pagină, la fel ca În toate romanele lui Julián, era legenda, scrisă de mînă: Pentru P M-am simțit ispitită să Încep să citesc. Eram pe punctul de a trece la pagina a doua, cînd am băgat de seamă că motanul Kurtz mă privea chiorîș. Așa cum Îl văzusem făcînd pe Julián, am clătinat din cap a negare. Motanul negă la rîndul lui, și am pus paginile la locul lor. În scurt timp, Julián s-a Întors cu niște pîine abia făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am simțit ispitită să Încep să citesc. Eram pe punctul de a trece la pagina a doua, cînd am băgat de seamă că motanul Kurtz mă privea chiorîș. Așa cum Îl văzusem făcînd pe Julián, am clătinat din cap a negare. Motanul negă la rîndul lui, și am pus paginile la locul lor. În scurt timp, Julián s-a Întors cu niște pîine abia făcută, un termos cu cafea și caș proaspăt. Am luat micul dejun pe balconaș. Julián vorbea neîncetat, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd umblam Împreună, m-a Întrebat dacă eu eram iubita lui signor Carax. I-am zis că nu, eram doar o prietenă În vizită. A părut decepționat. Julián Își petrecea mai toate nopțile treaz, așezat la masa de scris, cu motanul Kurtz În poală, recitind unele pagini sau, pur și simplu, privind siluetele turnurilor catedralei, În zare. Într-o noapte În care nici eu n-am reușit să adorm din cauza zgomotului ploii ce cădea pe acoperiș, am ieșit pe hol. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
odihnea, pînă și puținul pe care el Îl putea face pentru a lupta cu tuberculoza avea să se spulbere. Ar trebui să stea la munte, nu În Barcelona, respirînd nori de leșie și de cărbune. Nici el nu-i un motan cu nouă vieți, cum nici eu nu-s dădacă. Adu-l dumneata cu picioarele pe pămînt. Pe mine nu mă ascultă. În ziua aceea, la amiază, m-am hotărît să merg acasă și să vorbesc cu el. Înainte să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ninge și la Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Îmi și aduc aminte că-ntr-un rând Am adunat de-un bulgăre - taman Pe când zăpada se topea plângând - Rotund și mic, cât capul de motan. Mai ninge și la Brive din când în când.
Ninge şi la Brive. In: RONDELURI by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/519_a_743]
-
să nu-mi taie Iepurașul! Iartă-l, Doamne, a murit Peste zi rățoiul, Fă să nu-mi calce vre-o roată Mușuroiul! Ei, și ce, dacă găina Vrea să stea pe scară, Fă pe mama să nu-l dea Pe motan afară! Mai greșesc, așa se-nvață! Știi că nu sunt răi! Sunt și ei, ca mine, ființe, Toți copii ai Tăi!... Doamne, fă să nu se mintă Mama și cu tata! Și alungă de pe lume Ura și cu cearta! Fă
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta, „cât timp o să mai zăboviți pe aici?” „Știți doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]