1,516 matches
-
spălate, bine clătite cu tot felul de zeamă de flori mirositoare, lăsate îndelung la aerisit cu povirlă gustoasă, dulce-acrișoară, de ne lingeam și degetele. Ulcelele erau bine legate la gură, ferite de goluri de aer, care ar fi înlesnit apariția mucegaiului la suprafața conținutului îmbuteliat. După aceea, cu ele la beci! Adică le duceam în beci pentru păstrare. Pentru la iarnă . Deoarece în grădină aveam și nuci, mama și sora mea, le adunau - cu un anumit ritual, le decojeau de partea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de tip clasic. Acest fenomen are desigur importanță pentru evoluția literaturii, dar nu are și caracter educativ, și, de aceea, nu este normal, să fie introdus cu ostentație în școala generală. Ca atare, este lipsită de rațiune dezbaterea despre "bube, mucegaiuri și noroi", trecîndu-se cu vederea faptul că prin aceasta conștiința tinerilor este deformată în sensul acceptării gunoiului ca o sursă de "frumuseți", fără a și înțelege ceva de aici. Se neglijează în acest mod și faptul că există persoane care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
specii sau însușiri literare anume; aceasta devine cu timpul emblematică pentru personalitatea lor... Rămânem tot în perimetrul literaturii noastre. Alecsandri e poetul Doinelor și al Pastelurilor, Macedonski al Nopților, Sadoveanu al Baltagului, Rebreanu, părintele lui Ion, Arghezi al Florilor de mucegai, Blaga al Poemelor luminii; folclorul va fi mereu al doinei și mai ales al Mioriței - doina epică a poeziei noastre populare!... Eminescu este și rămâne Poetul, poetul Luceafărului.” M. Gafița 492. „Să ne ținem de obiceiurile strămoșești - atât cât nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu are așa ceva, e periculos să învelești prea tare bolnavii, asta le crește febra. "Și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
permisie, de o săptămână... Puneți-l pe cel de la internarea trecută, vă rog, domnule...! Da... Luați loc la măsuța de pe coridor...! Și... așteptați...! Bărbatul a intrat într-un cabinet... vis-a-vis. Ocup locul indicat, pe un fotoliu rupt și mirosind a mucegai, vechi și acesta precum masa ce întregea mobilierul gri. Deschid geanta și cu un gest de lehamite încep să decojesc o banană. Gândesc că întâlnisem primul ,,om de treabă’’ din acest spital și sunt mulțumit de purtarea sa. Mai târziu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
or fi crezînd deștepții aceia că structura interioară a unui poet poate fi hotărîtă oficial?! Mi s-a mai spus că acum totul depinde de "instructorul" de acum al ALBATROS-ului, un anume Liviu Călin (a scris și acesta quelques mucegaiuri!), că i se va propune o "lectură amicală", că s-au gîndit să mă "transfere în altă poziție", asta însemnînd CARTEA ROM. Este absolut penibil! Dar îmi pare rău de cuvîntul (!?) lui Sântimbreanu. L-am sunat pe D.R. Popescu! I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
creșteau nevoie mare după prașila de-a doua. Aveau mult soare și apă din abundență. Numai cu fânul nu stăteam pre bine. Cum era cosit, stătea întins în brazde pe tot ogorul. Ploaia îl uda mereu și ca să nu prindă mucegai, mama mă trimitea pe mine și pe tata la întors brazdele. Și uite așa, nu treceau 4-5 zile și iar trebuia întors. Pentru mine era o bucurie fără margine (pe care aveam grijă s-o ascund de mama, căci mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce slujitorul puse facla Într-un sfeșnic pe masă, ieși fără să spună un cuvânt, răsucind de două ori cheia În broască. O voce spuse: — Nu te mișca de-aici și cască bine ochii. Greu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai erau decât ei doi și parfumul crinilor... Apoi se trezi cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o să ne omoare temnicerii. Cine știe ce taine ascund firidele astea și ce mărturii cumplite ar putea da zidurile dac-ar vorbi!“ Era legat cu lanțuri de mâini și de picioare, răstignit pe peretele rece, pe care umezeala Înflorise straturi groase de mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-și spuse: „De data asta s-a sfârșit Într-adevăr totul.“ Apoi auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu se mai trecuse pe acolo de ani buni. Înaintau cu fereală, orbecăind la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor, la fel, copiii n-au mai găsit nimic. Pe pere- tele pe care nu demult fusese o ușă nu mai era nici măsură- toarea făcută de tatăl lor cu creionul, la fiecare onomastică, să vadă cât au mai crescut. Mucegaiul acoperise și această amintire. Și mirosea puternic a urină. Nu le venea să creadă că soldații le luaseră până și jucăriile, tot pentru foc probabil, și erau atât de obosiți, că nici nu puteau să plângă. Soldații care îl omorâseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cearșaf, doar o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile în gol, ca un orb. O saltea care puțea izbitor a urină și jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-a umflat și a vărsat din nou. Îi era sete și n-avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
este un dar atât de rar, de mare, Încât nu-și arată roadele decât peste decenii. Și, ha-ha, cu condiția să o suporți, să te „ghemuiești”, cum spune un erou de-al meu, sub această piatră mare, grea, acoperită de mucegai și de mărunți scarabei, să te dai, așa, cu câțiva „centimetri” de-o parte „din tine”, să te rupi ca o fugară stafie din conturul de carne al propriului tău trup vizibil și să te privești, dacă poți, cu „oarecare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost repartizată. Carpete putrede, podele gonflate, miros de mucegai, lumină de cavou... Pe coridor, în fața mea, Lasha Bakradze îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv din Tbilisi, tot el și băutorul de tequila din bar) să ajungă în camera sa. La un alt colț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
maximă securitate de la Aiud. Acolo, într-o iarnă, povestesc supraviețuitorii, părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de dictatura comunistă. Ultimele secvențe biografice urmăresc eliberarea scriitorului și plecarea lui la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
iscă o mie de dispute și infinite insulte și injurii și cel mai adesea se luptă pentru o quattrino 179, și oricum, ai putea să ne auzi strigând de la Sân Casciano 180. Astfel, laolaltă cu acesti păduchi, îmi mai scutur mucegaiul de pe creier, măi scap de apăsarea răutății sorții mele, din moment ce mă bucur că mă nedreptățește așa, pentru că pot vedea dacă simte cumva rușine pentru această nedreptate. Când vine seară, mă întorc acasă și intru în biroul meu; și, la ușă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
studiului îi ia locul militantismul și angajarea socială a liricii moderne, astfel că poema Doina poate fi considerată și un soi de punte între cea din urmă creație lirică a ultimului mare poet romantic european și poezia cu iz de mucegaiuri, dar și de chemări spre înfăptuiri ale veacului ce avea să vină Unirea și alinierea la spațiul european și universal. Eminescu în Doina nu mai este romanticul melancolic, ci un luptător național și un apărător al românității". Se concluzionează astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
II Piatra Neamț l-au așteptat 20 de minute pe Ciprian Panait pentru a le povesti despre nimic. Nu tu un “scuzați întârzierea”, nici măcar un “bună ziua”, ci doar “haideți”. Unde? Într-o sală neîncălzită, insalubră și cu un miros violent de mucegai. În aceste condiții, lui Panait nu i s-a pus nicio întrebare, iar el nu a mai susținut conferința de presă pe care o promisese în urmă cu trei săptămâni. Dacă aceasta e profesionalizarea clubului pe care o are în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ale fertilității, sunt produse doar de către plante, mesajul fiind: “Înmulțiți-vă animale, că este hrană destulă”. Vitamina BB1 previne o boală gravă, beri-beri și, totodată, ca și alte vitamine din complexul B, stimulează dezvoltarea microorganismelor saprofite ca bacterii, ciuperci și mucegaiuri, adică descompunătorii; mesajul plantei este: “E hrană și pentru voi...” Am putea aminti, În același context, existența plantelor afrodisiace, dar și faptul că hormonii sexuali sunt sintetizați pornind de la colesterolul produs tot de către plante. Acidul folic sau vitamina B9 este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și, sau mai ales, medicamente sintetice. Atenție Însă: unele dintre astea nu sunt decât aparent sintetice: antibioticele de exemplu; sau vitaminele. Pentru că sunt produse, chiar dacă industrial, tot de niște vietăți. Avicena, cred că el, acum vreo mie de ani, recomanda mucegaiul de pâine, Penicillium, adică cel care produce penicilina. Astăzi o separăm de mucegai Înainte de a o folosi. Mai mult, facem același lucru și cu principiile active din plante. E bine? E rău? Să vedem. Cred că nimeni nu se mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât aparent sintetice: antibioticele de exemplu; sau vitaminele. Pentru că sunt produse, chiar dacă industrial, tot de niște vietăți. Avicena, cred că el, acum vreo mie de ani, recomanda mucegaiul de pâine, Penicillium, adică cel care produce penicilina. Astăzi o separăm de mucegai Înainte de a o folosi. Mai mult, facem același lucru și cu principiile active din plante. E bine? E rău? Să vedem. Cred că nimeni nu se mai Îndoiește de eficacitatea plantelor medicinale. Iar eventuala Îndoială e datorată exclusiv necunoașterii, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au găsit și un rost ecologic. Decât să fie ele Însele - plantele - consumate de către ierbivore, plantele au oferit o tentație, acumulând În fructe substanțe nutritive și Încă dulci, precum glucoza. Și, dacă tot e glucoză, hop și noi, drojdiile și mucegaiurile care, În mai lunga noastră existență - și experiență - am “testat” cu succes o mulțime de substanțe, inclusiv generalizata celuloză. Dar nimic nu-i mai bun decât glucoza, de-a gata, nu produsă cu trudă din amidon și celuloză, nimic nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bine, n-are pic de aer în ea. A trebuit să umflu pâinea cu pompa de la bicicletă ca s-o mănânc. Să fie pufoasă ca jimbla turcească. Numai că dacă o gonflezi cu aer fără noxe și fără miros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grâu. Gazda mi-a făcut o supă din găină de casă și am crezut că mor intoxicat. Trei zile după asta am mâncat numai biscuiți cu E-uri, ca să mă fac bine. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]