1,791 matches
-
Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă ori să dărâme ceva. Muierea lui Dumitru țipa și-și smulgea părul că-i vor prăpădi și lucrușoarele ei; în aceeași vreme Ileana dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prăpădit degeaba atâtea bunătăți în flăcări. Și tocmai cei săraci s-au ales cu mai puțin, că ei întîi n-au îndrăznit și când au îndrăznit nu mai aveau ce alege. Ignat Cercel se făcu borș de cum deschise ochii, fiindcă muierea nu era mulțumită deloc că n-a luat și un purcel, ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. În zadar îi amintea bărbatul că a adus trei saci de porumb, să le ajungă până-n miezul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndulcească inima. În zadar îi amintea bărbatul că a adus trei saci de porumb, să le ajungă până-n miezul verii, de era să-și rupă spinarea, că toată noaptea l-a durut mijlocul, ea o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum era să aduc eu cogemite porcul? În spate? strigă Ignat. Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care au tăiat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-a băgat în coteț trei purceluși de la arendașul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost prea supărat. De fapt, dânsul, lăcomindu-se la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ogradă cu porcii, făcu falnic către nevastă-sa, trecîndu-i strachina: ― Porumb ai, porci ți-am adus, dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu-și în fire, bolborosi lacom: ― Aoleu, Maică Precistă!... Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă-sa, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ușă. Că ori ești de-al nostru, ori de-al altora, ca să știm și să te însemnăm pe răboj! ― Iacă viu, măi frate Trifoane! răspunse Cârciumarul grăbit și înfricoșat. Se poate să lipsesc eu când e tot satul?... Măi muiere! adăugă apoi înăuntru. Auzi tu? Ieși și stai în prăvălie, că eu mă duc cu oamenii! Dinăuntru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc se amestecă în mulțime, cu o mutră veselă, potrivită împrejurărilor. Inima îi veni puțin la loc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asupra lui: ― De ce nu spui, tîlharule?... De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță încă de aseară de către fiică-sa Niculina. Maiorul Tănăsescu se făcu foc: cum a îndrăznit fata hoțului de popă să nesocotească ordinele lui? Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui murdari. N-are el dreptul să mă insulte pe mine, o creștină. ― Dar și el e creștin! interveni Clara. ― Ha, așa crezi tu, că mai e creștin, râse Geurtie. Ce spui, Harold? Dar când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-s eu, madam Delcă, așa-s eu, mai rațională, i-a zis odată. Și știi că mi-a prins bine-n viață ? Ți-a prins pă dracu ! Să fi făcut omu meu ce face al tău, toată ziua la călărit muieri, aveam io ac de cojocul lui, vedea el pe dracu !... Da bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile. Ea habar n-are ce face Niki. — Așa e ea, de mică s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la una, când la alta, și o săptămână înainte pregătesc toate bunătățile lumii, să le dea gata pe ălelante. P-ormă bagă-n ele la dulciuri și la cafele, și dă-i, și toacă, o clipă nu le tace gura. Muieri nemuncite, bolborosește ea încet, că bine v-a făcut comuniștii ! Mi-a luat ei prăvălia, da vouă v-a luat mai mult ! Ș-uite la ele, care a dus-o bine-nainte, ș-acuma tot bine-o duce... Și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pomeni, și i-a pus cruce de marmură, și la șapte ani când l-a scos și l-a dus la cavo, la Belu, s-a uitat la dinți și l-a recunoscut : că ăla fusese cu-adevărat bărba-su. Îndrăcită muiere, tare ca fieru, n-o văzuse niciodată bocindu-l. Nici când se pomenise cu toate belelele-n cap : bărba-su mort, sor-sa la pușcărie, fii-sa pe drumuri, gineri-su la Matracucă, securiștii pe capu lor și ea fără o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că stă ce stă și odată își ia haina din cui și pleacă. — Niki e la tenis, face toanta de Ivona. Toți știe unde se duce el, da toți se face că-l crede. — La tenis, la dracu, la călărit muieri, dar-ar dracu-n coiu lui ! zicea ea-ncet. Și ce mai râdea baba când o auzea ! Nu-i plăcea babii de gineri-su, da, rafinată cum era, nu-i zicea nici dă-te mai încolo. Că umblase ea mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte de noapte, joc de cărți, muieri, el știa ce făcea, la urmă trebe să se fi încurcat cu vreuna și dus a fost... Că nu a mai pomenit niciodată de el madam Ioaniu. A venit războiu, după război a venit comuniștii, l-or fi luat, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am zis, nu ți-e rușine, om bătrân, la vârsta ta ? Și-am zis bodaproste când m-a lăsat ! Da ăsta al Ivonii, dar-ar dracu-n coiu lui, ăsta e bun să taie frunză la câini și să călărească muieri și să facă praf sutele... Lui să-i dai bani cu amândouă mâinile și el să-i toace la pocăr, și la zaiafeturi și la matracuce. Și zmintita de Ivona nu mai știe cum să-l mai lingușească, iote și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu... altă grijă... Și ce dacă bombăn ? Nu m-aude el, n are cum, a trecut tocma la patul din colț... Nu-i el ăla... nu... Doctorul ăl mare nu-i ăsta ! Ăl mare vine cu târla după el, bărbați, muieri, el merge nainte, el e generalu ! Ș-ăștia, tot ni-ni-ni pe lângă el, care de care să-l lingușească... Și nu vine în toate zilele, vine când îi năzare... Da ăsta d adineaori, nebunu ăsta, toată ziua e pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
directorul instituției, care Îi aduce asigurări că Înăuntru nu se află nici un terorist, doar cîteva bibliotecare, rămîne neînduplecat și Își vede de misiunea primită, producînd o replică demnă de filmele propagandei comuniste, consemnată Într-o curte de justiție: Ia-ți muierile și pleacă, am ordin să dau chestia aia jos. Răsplata pentru distrugerea cîtorva sute de mii de cărți vechi, rare a fost o avansare pînă la gradul de general și ocuparea funcției de șef al Direcției de Cultură din Ministerul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de nasul tău, muiere scârbavnică! Așa că de-acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar și nevolnicilor închinători la cine știe / ce idoli agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de gelos ungurul că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că nu l-a înșelat. ― Și ea îl înșală în fiecare zi și-i jură în fiecare noapte, exclamă Iliuță, râzând cu hohote. ― Dă-le încolo de muieri, toate sânt o apă și-un pământ, făcu Charlot cu dezgust, răsturnând pe gât un pahar cu vin. Când taraful se afla în pauză, Iliuță luă o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urlați ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]