25,912 matches
-
analiștilor sau mărturisitorilor. Toamna care vine ar putea aduce la putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor din 13, 14 și 15 iunie 1990 și așa se explică mulțimea de variante și interpretări, așa se explică inflația de ipoteze asupra unor fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este de fapt un îndemn la uitare, o uitare care să... capete. Ar fi destul de
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Să nu uităm niciodată că cel mai mare poet francez din secolul al XIX-lea se numea Béranger. Nu Victor Hugo, nu Baudelaire, nu Verlaine, nu Nerval, ci Béranger. Cel mai mare poet al sfârșitului de secol a fost, pentru mulțime, Maurice Rollinat. Nu Lautréamont, nu Rimbaud, nici Mallarmé, ci Maurice Rollinat. Poemul său Pisica neagră se cânta acompaniat la pian, era poetul cel mai celebru din epocă. Cred că nu e important să luptăm împotriva ierarhiilor prestabilite, ci mai curând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
se încadrează în viziunea roz, clementă, asupra puterii. Ultima legitimare se referă la al doilea pol, consimțământul celor de jos. Idealizat, el este întrupat de devotatul și sacrificatul Gruia din Vlaicu Vodă; realist el apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține capul lui Moțoc în nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi. Între aceste poziții și oarecum colorată sceptic, e de așezat atitudinea maximelor de felul "schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor", care atrage atenția asupra problemei dezbătute mai sus
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale"... - deci, și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și aici, G. Călinescu vede ceva ce nu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
un fiu care se înrolase în oastea "tiranului barbar" Mihnea. Ca să-și facă odrasla "ferice și mare", aprigă mama semnase pactul faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Se deșteptă când soarele era la amiază. Cum deschise ușa cum simți în nări mirosul prăjelii din bucătăria părintelui. Înghițind în sec, se îndreptă spre poarta ce dă spre stradă. Ajuns în mulțime, își afundă adânc mâinile în buzunare, pornind fără o țintă precisă. Îl ustura creierul da-atâtea formule căutate și studiate-ndelung pe băncile facultății de medicină de la Berlin. Acolo găsise el sprijin și îndrumare pentru primii pași în chimie. Și-
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Voia s-ajungă acasă. Să se închidă în cămăruța lui. Se simțea fără adăpost. Și monștrii erau mai mari, din ce în ce mai mari. Unii cădeau fără vreo cauză anume. Probabil din cauza mărimii lor, gândi Adrian continuând să alerge. În curtea preotului aceiași mulțime furioasa. Preotul însuși trăgea cu arma-i de vânătoare. Ajuns la poarta casei, se prăbuși. Nu mai putea să se miște. Cineva îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Ajuns la poarta casei, se prăbuși. Nu mai putea să se miște. Cineva îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise cineva, și
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
se-nvălmășeau monștrii. Și mereu spusa aceluia experiențe, experiențe, experiențe, ce se auzea din ce în ce mai slab și Adrian zâmbi mulțumit. Găsise medicamentul. Dar oare ăsta era? Totul se cufundă în beznă. O nouă lovitură primită n-o mai simți. Și când mulțimea satisfăcută îl lăsă, popa adăugă: Să-l aruncăm în flăcări. Să piară orice urmă.
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
celebrităților care abia mai află răgazul de a scrie un studiu serios între două emisiuni de televiziune și cea a specialiștilor inaccesibili atît publicului larg cît și specialiștilor din alte domenii. Există vreo formă de comunicare între filozoful descins în mulțime și cel închis în turnul său de fildeș? - se întreabă Dosse. Numai că în locul unui răspuns aflăm altceva, o ipoteză interesantă privitoare la dinamica lumii intelectuale contemporane: convingerea autorului este că această scindare la care mă refeream mai sus are
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
devin importante în alimentația românească abia în secolul al XIX-lea. Un lucru e cert: românii medievali consumau mai multă carne decît occidentalii. Băuturile contau și ele uneori ca alimente, nu doar ca dopanți. Vinul stătea pe primul loc. O mulțime de astfel de informații instructive poți afla din studiul lui Bogdan Murgescu, prima sinteză curajoasă de acest tip de la noi.
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
de decernare a premiilor cinematografiei italiene, David di Donatello, Cannes-ul a fost ținta unor insistente reproșuri nevoalate: toată Italia fierbe pentru că în competiția Cannes-ului 2000 n-a încăput nici un film italian, în timp ce figurează patru filme franceze și o mulțime de filme asiatice! Chiar dacă, teoretic, italienii au dreptatea lor, practic e dreptul Cannes-ului să-și conceapă selecția pe alte criterii decît cele geografice sau diplomatice... Statisticile spun că, pentru viitoarea ediție, selecționerii au vizionat 1397 de filme, față de 1138
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
înseamnă "refolosit", ci "de proastă calitate" (în opoziție cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în discuție nu apare în principalele noastre dicționare: nu e înregistrată nici în DEX, nici în DLR, deși ambele cuprind o mulțime de expresii și locuțiuni în care intră mînă: de la cele mai simple, prepoziționale - de mînă, în mînă, pe sub mînă, peste mînă, din mînă în mînă - pînă la cele mai elaborate - a fi bun să se ia de mînă cu cineva
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
violentă căzuse de dimineață. Lumea înota prin noroiul gras, noroiul bărăgănean, cel mai fertil noroi din lume. Se zvonea că, în onoarea acelei zile de vară, însuși vulturul de pe monument ar fi scos un cloncănit în așteptarea marelui împărat. O mulțime de oameni se strânsese în centru, printre care și trei invalizi de război, unul șchiop, cu cârje, ceilalți doi cu câte un braț lipsă, dar toți cu dicorății pe piept. În fine, cineva de pe strada principală, acolo unde ea face
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
ca și din acelea consacrate lui Ion Caraion, Ștefan Baciu, Ioan Petru Culianu, Petru Popescu nu e greu de observat cum Cornel Ungureanu încearcă să aducă în prim-plan personajul, în aceeași măsură cu opera sa literară/ culturală; individul, cu mulțimea de condiții care i-au marcat deciziile; volumul lui Cornel Ungureanu este, lucru care face plăcută lectura, unul cu oameni vii. în cuvîntul introductiv, Cornel Ungureanu promite o privire de istoric literar, deci una care pune ordine după consumarea evenimentelor
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
Ungureanu în discutarea destinului literar al acestor scriitori este aceea că, evadînd din închisoarea culturală comunistă, ei au fost, într-un fel, deturnați de la destinul care li se rezervase, deci au rămas toată viața, indiferent de realizări, indivizi exilați - cu mulțimea de complexe aferente - și acesta este un lucru bun, reconfortant în orice caz pentru cei rămași acasă. Ideea nu este desigur exprimată direct, dar se observă de exemplu, în capitolul despre Virgil Nemoianu, mai multa admirație și mai puțina simpatie
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
are fortăreața proprie, este un miliardar - în dolari? -, rătăcitor, cu sucursale în Orientul Mijlociu, în Cecenia, Algeria, Filipine, S.U.A., treizeci și patru de țări se pare, oriunde se poate ticlui război sfânt - Jihad. Face parte din galeria sceleraților intangibili, a acelor casapi de mulțimi care, dacă ar încăpea pe mâinile victimelor, acestea, prea numeroase, nu s-ar alege fiecare măcar cu fărâma unei molecule din trupul său. Și nici Gingis Han, nici Tamerlan, nici Stalin, nici Hitler, Pol Pot ori Mao n-au putut
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
pomenită, devine aici, prin simplă voință tipografică, pretins capitol de istorie literară. Teoria expusă la început nu e de fapt nici ea nouă, decît în primele două pagini și jumătate, restul fiind tot o operație de permutare între elementele aceleiași mulțimi, antologia cu pricina și comentariile de la începutul ei. Deși am avut la început impresia că e vorba doar despre o consecvență a ideilor, am constatat cu amărăciune că Marin Mincu nu s-a ostenit să schimbe nici măcar o frază, modificările
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe silfe sub veșminte/ Pămîntul mirosea
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
impozite 120.000 lei, adică venit net 200.000 lei, aceea ce întrece plafonul tolerat de lege. În realitate venitul net este acel stabilit de Ministerul de Finanțe, fiindcă el stabilește venitul impozabil și impozitele. În categoria mea sunt o mulțime de colegi. Legea mai prevede că acela care a contribuit la promovarea și menținerea guvernelor din trecut nu mai primește pensie. Adică, orișice membru al fostelor partide istorice: liberal și țărănesc! Prin urmare, pensia mea se suprimă și pe temeiul
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Scriitorilor, de unde putea observa multe lucruri pentru a le comenta pentru sine în jurnal. Viața de familie - cu multe rude solidare -, cea de vecinătate primează asupra celei de scriitor printre cei din tagma sa (la rândul ei, copios reprezentată). O mulțime de veritabile personaje capătă viață în preajma "eroului" complex care se dovedește a fi autorul însuși; chiar retractibilitatea sa sporește impresia, favorabilă literar, de rezervă și enigmă. În această gamă, Felea e necontenit interesant și bogat. Partea cea mai dezamăgitoare din
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Ravelstein va apărea totuși, cu o întîrziere de un trimestru, la Polirom, editură ajunsă, datorită calităților manageriale ale directorului ei, Silviu Lupașcu, în fruntea topului. * "Notele pentru publicul românesc" ale lui Sorin Antohi despre Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie conțin o mulțime de informații și idei incitante - despre personaje și modelele lor reale, despre contextul cultural și ideologic american - indispensabile înțelegerii cărții. O atenție specială dă, firește, Sorin Antohi personajului ce îl întruchipează pe Mircea Eliade, Radu Grielescu: "Imaginea lui Eliade ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
directorul ziarului bucureștean România. O bibliografie a revistelor România literară a publicat Const. Ciuchindel în anul 1981. se imprima la București la începuturile ei în 32 de pagini iar puțin mai tîrziu s-a restrîns la 24 deși avea o mulțime de rubrici permanente: cronica literară, cronica ideilor, cartea străină, cronica plastică, cronica muzicală, pe margini de cărți, teatrele bucureștene, răsfoind revistele, cronica italiană, cronica măruntă, cronica sportivă, vitrina cu himere, evenimente culturale, reportaje și caricaturi, film, oameni, fapte și întrebări
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
pagina 268 și, Autodenunțuri..., pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic, sub formă de "bibliografie", cu italice - protejat așadar de o mulțime de artificii care, ciudat, sună foarte literar acum, după ce în epocă trebuie să fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți nasturii. Pentru ca în 2001 autorul să vină cu adevăratul autodenunț, articolul
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]