1,219 matches
-
n-o va mai vedea. — Cât este de mică și i-ați pus salbă. — Îi place și ei. Te aștept mâine Rusaldo. — Bine doamnă. Săru’ mâna. După ce s-au despărțit de acea doamnă, copiii au năvălit cu întrebările pe Rusalda. — Mumo, de ce tuturor le place Prințesa? Mie numi spun că sunt frumoasă, era dezamăgită Izaura. — Și tu ești frumoasă, dar albilor le plac alibi și nouă țiganilor ne plac țiganii. — Prințesa nu-I țigancă? Acum e țigancă, dar n-a fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nouă țiganilor ne plac țiganii. — Prințesa nu-I țigancă? Acum e țigancă, dar n-a fost țigancă și nu mă mai întreba atâtea, nu voia să dezvăluie secretele originii Prințesei. — Să-mi dai și mie cerceii Prințăsii. — Nu se poate, mumo. — De ce? Îi dau eu pe ai mei. Facem schimb. — Ți-am spus că nu se poate și gata. După ce s-au mai plimbat prin oraș, au mai cumpărat ce-au mai cumpărat, s-au întors la șatră. Cum au ajuns
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă ne udă”, cântă Rusalda. Izaura care se juca în curte cu Prințesa aude cântecul și aleargă la mamă-sa trăgând-o și pe Prințesa după ea. — Mumă, mumă, mă fac paparudă și începe să dea jos hainele de pe ea rămânând în pielea goală fără pic de rușine. Fă-te și tu Prințăso paparudă, să mergem să ne stropească femeile cu apă. Hai, hai! Mi-e rușine să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă ne udă”, cântă Rusalda. Izaura care se juca în curte cu Prințesa aude cântecul și aleargă la mamă-sa trăgând-o și pe Prințesa după ea. — Mumă, mumă, mă fac paparudă și începe să dea jos hainele de pe ea rămânând în pielea goală fără pic de rușine. Fă-te și tu Prințăso paparudă, să mergem să ne stropească femeile cu apă. Hai, hai! Mi-e rușine să merg
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până îl învață și-l învață repede fiindcă îi place. Țigăncile toarnă și peste ea apă ca s-o răcărească. — Hi! hi! hi! Îmi place! Hi! Hi! Hi!râde fericită Prințesa ceea ce le determină pe țigănci s-o mai ude. — Mumo, Dedi, mergem pe la case. Nu departe! Nu. — Să nu stați mult! — Rozmarine, Păune, strigă Rusalda. — Hă! răspund ei. — Veniți încoace. Când au ajuns, țigăncile le-au spus să meargă cu fetele, să le însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și mere și-au făcut planul pe la ce case să mai meargă a doua zi, la cerșit. Planul lor o stârnea pe Prințesă de a merge și ea cu ei. Mă luați și pe mine? — Să vedem ce zâc ei? Mumo! Tato!îi strigă pe părinți. Ce vreți mă? — Vrem să meargă și Prințăsa cu noi. Văzând că Rusalda și Ismail se gândesc, copiii năvălesc cu motivele. — Îi este urât să stea singură când sântem plecați. Îi place și ei să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
când ieșea gospodina, după ce bătea la poartă. Dacă primeau ceva era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de vorbă și foarte greu am convins-o să se despartă de voi. Nu ne-am închipuit că vă iubește atât de mult. La început nici n-a vrut să audă de această propunere a noastră. — Au mânca-o-ar muma, a început să plângă Rusalda, ce ne-om face fără tine? — Prințăso! Prințăso! trebuie să-ți iei zborul de la noi. Să-ți ajute Dumnezău! Să zbori tot mai sus, tot mai sus, ca să trăiești bine, chiar dacă ne frângi inima, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spună „mamă” și „tată” decât adevăraților părinți. Cât o bătuse la cap Florica, mama vitregă și nu reușise. Nici cei din șatră cu toate că se purtaseră frumos cu ea n-o convinseseră să le spună „mamă” și „tată”. Rusaldei îi spunea „muma Rusalda” și lui Ismail „teteo Ismail”. Cum ți-ar plăcea să ne spui? insistă Zina. — „Mama Zina”, „tata Sebi”, răspunde Prințesa după un timp de gândire. — Mai bine așa decât „cucoană” și „boierule”, e de părere Sebi. În primele zile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nicanor! A fost ceva de-a dreptul cumplit. Lîngă el se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a face nici cu niște fricoși, nici cu molîi. Nici unul n-ar fi dat înapoi de la asemenea greu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi trăit cu adevărat Muma Pădurii și i-ar fi ieșit atunci în cale, tot nu s-ar fi temut de ea. De nimeni nu s-ar fi temut! Și chiar de-ar fi trebuit să meargă pînă la marginea lumii ca să prindă păstrăvi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care se frigeau decît ispitele Bărzăunului), apoi răspunse ca și cum ar fi fost în totală cunoștință de cauză: Aha, văd!... Acolo, bre Ticule, dorm Muma Pădurii și cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot te pricepi tu la toate, așa că n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i ajuți... Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vechile canoane, au fost aspru pedepsiți. Bisericile s-au umplut de mâini și limbi tăiate. Unii s-au ascuns În păduri, alții au plecat să-și găsească adăpost și liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui Anticrist a scăldat Rusia În sânge. Icoanele au fost arse, clopotele topite, bisericile transformate În posturi de miliție, În băi publice și crescătorii de păsări sau În cocine. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transformate În posturi de miliție, În băi publice și crescătorii de păsări sau În cocine. Locul crucii l-a luat steaua cu cinci colțuri. Atunci vechea Rusie s-a prăbușit, dar În curând noul Anticrist a prins puteri și patria mumă și-a extins din nou hotarele. În urmă cu două sau trei veacuri, strămoșii Mașei și-au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și patria mumă și-a extins din nou hotarele. În urmă cu două sau trei veacuri, strămoșii Mașei și-au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-a putut salva vii din mâinile eliberatorilor. Dar oricât de crunt i-ar fi prigonit de-a lungul veacurilor Patria Mumă, ei au continuat s-o iubească și să se roage pentru bunăstarea ei. - Așa-i, oftă Mașa. Sângele apă nu se face, filosofă ea. - Se preface-n vin sau chiar În spirt Royal, spuse șugubăț Extraterestrul. - Poate vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic (și poetic naturist), ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul de joimărițe ori mumi ale pădurii, în chip de inofensive și strălucite baloane de săpun. Dar, m-aș pregăti pe această cale, de alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd. Un cântec care să întîrzie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căruia tot omul îi va spune <cel Mare> Și pe bună dreptate...În curând va aduna divanul. Pentru el nu este iarnă geroasă, nu se află vară dogoritoare, nu sunt toamne cu ploi nesfârșite. Pentru el doar țara îi este mumă, doamnă și feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la mijloc nu se află mâna diacului. Este de înțeles acest lucru, pentru simplul motiv că această cununie a fost făcută în mare secret: „Ai 7099 luna ghinarie 17 (1591 n.n) zili duminică, sara, 3 ceasuri, am cununat cu mume lui Ștefan voda, anume Irina Botezat...Se fi ascunsu, se nu se știi nimele...Se știi toți, am sichiris cu mena me și am pus pecete nostru, mai mari marturia, se știi.” „Io Petru voievoda (m.p)” „Gheorghie mitropolit Mohila
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]