1,415 matches
-
de clienți, a întâlnit un porc care se lupta zadarnic să iasă dintr-o mlaștină. Lincoln s-a oprit pentru o clipă, oscilând între compasiunea față de animal și grija față de costumul cel nou pe care ar fi riscat să-l murdărească de noroi și apoi a plecat mai departe. După aproape două mile, s-a întors, neputându-și lua gândul de la porc și de la situația dificilă în care se afla acesta. Odată ajuns înapoi, a întins niște scânduri de lemn cu ajutorul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
întors, neputându-și lua gândul de la porc și de la situația dificilă în care se afla acesta. Odată ajuns înapoi, a întins niște scânduri de lemn cu ajutorul cărora a intrat în mlaștină, a prins animalul și l-a tras în afară, murdărindu-și hainele. Fiind întrebat de ce a făcut toate acestea pentru un porc, Lincoln a răspuns în linii mari: Nu am făcut-o pentru porc; am făcut-o pentru mine pentru a-mi liniști conștiința"46. Dacă Lincoln a realizat că
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin mobilizarea rapidă a forțelor pentru a para noi infamii care, într-o lume dată și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de vreo fustă sau acaparați de neastâmpărul progeniturilor. Se așază pe scaun ; privește în gol, pe fereastră, atentă la zgomotul ușii. Numai Mitu e de vină pentru toate, ar fi trebuit să fugă, să încerce orice. Acceptase, treptat, toate loviturile, murdărită de porcăriile lui, de serviciul în care o aruncase, să se descurce, să câștige bunăvoința, să suporte nervii, exigența, ironiile, să se încovoaie în fiecare dimineață pe același scaun, să-i asculte, să-i servească, să-i supravegheze. Bieții de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl strângea de n-o mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi de brad, rășinos, încît își murdări degetele... Și iar sârmă ghimpată... Trei rânduri, cu împletituri dese... Bologa se tulbură. A nimerit tocmai cărarea pe care umblă patrulele care cercetează valea dintre liniile vrăjmașe. Dacă s-ar întîlni pe aici cu vreo patrulă de recunoaștere... O clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viciul” oamenilor superiori. Am dreptul la respect. Sunt os de țăran! Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi. Demnitatea - o calitate pe care o poți declara furată chiar și după ce ai vândut-o. Mila poate murdări demnitatea săracului. Demnitatea se circumscrie dreptului la dezgust. Valorifică energia adversarului. Nu ți-l transforma în dușman. Numai spiritele alese știu să admire. Câinele nu-i om. Pentru că el nu poate uita o binefacere. Nici calitățile prea mari nu sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au impulsionat știința. Dar au și trivializat-o. Au existat și măceluri pentru o idee, dar cele mai multe confruntări au pornit de la orgolii. Armatele pândesc precum cățeii să le mai pice și lor câte ceva pe masa tratativelor . Secolul al douăzecilea a murdărit până și războiul. Agresivitatea forței nu mai are nevoie de motive. Violența este masă succesorală a istoriei. Un glonte costă cam cât o carte. Și are același destinatar : capul. Epoca noastră își aprinde rugurile cu brichete nucleare. Deruta conștiințelor excită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
secole. Unii au fără să fie, alții sunt fără să aibă. Tinerețea laicizează toate dorințele. În mod cert, nu suntem canibali. Ne hrănim doar cu cadavre. Ca orice comoară, femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă" nu te mai curtează. Cartea are erate, autorul cazier. Unele visuri au tot conturul peșterii de altădată. In materie de lectură, au existat hedoniștii, frigizii și acum, absenteiștii. De regulă, după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a lenevit sufletul: orientului - trupul. Tinerețea laicizează toate dorințele. Indiferent de marcă, un avion nu se prăbușește decât o dată. Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
piață impune o utilizare atentă a resurselor, determină o folosire mai eficientă a cunoștințelor - a cunoștințelor în mod inevitabil răspândite printre milioane și milioane de oameni. Piața premiază meritul și nu cunoaște viața de la curte impregnată, sau mai bine zis, murdărită de amestecul de privilegii și servilism. Are nevoie de pace, internă și externă, căci altfel ar fi compromisă condiția minimală ce face posibilă cooperarea în regim de diviziune a muncii. Nimănui nu-i este permis să înlocuiască „profitul” cu „jaful
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
somptuoase decorațiuni de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
generează Pământ. Pământul generează și scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topește, generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând, astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul. Pământul murdărește și canalizează Apa, „învingând-o” astfel. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul, topindu-l, iar metalul elimină Lemnul, tăindu-l. Ciclul generativ reprezintă relația „mamă-fiu”, iar ciclul represiv reprezintă relația „învingător-învins”. Interacțiunile lor permanente produc miile de fenomene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
complet și fără efort în poziția ghemuit. În acest fel, nu este necesar nici un efort pentru eliminare. Dacă vă ghemuiți, veți elimina mult mai multă materie odată decât puteți elimina atunci când ședeți. Datorită depărtării complete a feselor, poziția ghemuit vă murdărește mai puțin, astfel încât vă veți reduce și cheltuielile pe hârtie igienică. Pentru a vă ghemui pe o toaletă pe care se șade, ridicați capacul și urcați-vă pe marginea toaletei, apoi ghemuiți-vă încet, până când genunchii vă ajung pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trombă, Împroșcându-mă cu un jet de noroi până la genunchi. Când mă urc Înapoi În mașină Hector și Claire rânjesc la mine. Îmi pare rău Bruce da nu prea iești Îmbrăcat ca lumea pentro fermă! Ai grijă să n-o murdărești acu pe Claire! Fierb În tăcere În drum spre șopron. E un loc imens, urât și rece, dar e destul de izolat. Aranjez repede camera, deși nu destul de repede din punctul de vedere al lui Claire. — E groaznic de frig Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fusta În sus și dându-i jos chiloții până la glezne, astfel Încât să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pământ. Apoi pantalonii și chiloții tăi sunt jos, dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nici copilăria nu este maturizare solemn-Încruntată care nu mai știe de joacă din cauza vicisitudinilor sau necazurilor Închipuite. ploaie de vară - copii sărind desculți peste băltoace Lucia Amarandei Copilăria autentică desfide meschinăria părinților care țin copilul În lesă: vezi, că te murdărești! Și, cît de știrb ar fi, zîmbetul lui e mereu sărbătoresc, onorînd anotimpul etern al candorii: printre fulgi și soare, zâmbetul știrb al unui copil Florentin Smărăndache Cam didactice, unele poeme vor să accentueze destul de stîngaci capacitatea de abstragere și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unui om cu drag pentru frumos și bine". Și mai departe, un nou atac, de data asta direct, la adresa implicării politice și a unei solidarității interesate, sancționabile din punct de vedere principial. "Preotul care, subt cuvânt că-l laudă, îl murdărește numai dumneavoastră vă poate inspira stima pe care, când lipsesc autorii, vă sprijiniți economia politică naționalistă. [...] Eu și când voi nega pe Dumnezeu, voi avea sentimentul că-l voi iubi mai mult decât dumneavoastră care nu știți nici să-l
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ți-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat în fețe multe, de la șarpele spân la șarpele flocos, de la vierme la râmă, mușiță, larvă și lindin"204, fie prin injurie alegorică: "Mi-ai împuțit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, și mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!"205. Războiul, injust și amoral prin definiție, uzează aici de cel mai violent arsenal, folosind anatema, insulta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității politico-sociale: "Personalitatea sa masculină terorizează de jur împrejur, minte cu pasiune, falsifică și murdărește cu un elan pe care nu știe să și-l plaseze în tragedie. Locul unde stă se împute ca de dihor. Emanația lui de piele și de măruntaie covăsește aerul închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în spatele șevaletului și nu cunoaștem vreun sculptor printre ei. În concluzie, mai bine să fii invitat la cină de un pictor decât de un muzician, să iei masa cu Diavolul decât cu un arhanghel, căci cei din urmă nu-și murdăresc mâinile. Pictura se apropie de spirit când este desen și de corp când este culoare. Dacă devine spirit pur, arta nu mai este o plastică, ci o estetică. Când se satură să fie manuală și artizană, pictura, complet "mentală", devine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a picturii? Nu. Strategie de carieră a unui mare pictor care s-a săturat să fie luat drept un muncitor specializat. Revendicare de onorabilitate a unui guler alb exasperat că era încă amestecat cu gulerele albastre de pe șantiere (sculptorii își murdăresc mâinile, ca amărâtul acesta de Michelangelo, dar eu, pictor, nu sunt artizanul care mă credeți, lucrez acasă, schimbați-mi așadar breasla). Ghiberti, în ale sale Comentarii scrise în limba nobilă, insistase deja asupra sumei de cunoștințe cerute de arta sa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
39, 1)”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, cap. 11, în Filocalia..., vol. VI, p. 20) Credința dreaptă „Închinarea la idoli se hrănește cu păcatele oamenilor; credința cea adevărată, însă, întocmai ca albina care nu murdărește nimic din cele peste care se așază, se bucură numai de mântuirea oamenilor”. (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), cap. I, 6.2., în PSB, vol. 4, p. 73) „Dovada că adevărul este la noi este faptul că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu este cineva care să răsplătească după merit cele săvârșite în viață, cine-i mai poate împiedica să asuprească pe sărac, să ucidă pe orfani, să omoare pe văduvă și pe străin, să facă orice faptă nelegiuită și să se murdărească cu patimi necurate și ticăloase și cu toate poftele dobitocești?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a IX a, I, în PSB, vol. 17, p. 435) „Doar numai Dumnezeu singur este Cel care are din Sine existența, după cum
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]