4,695 matches
-
toate acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spusese Gan, poate că voia să scrie un roman și de aceea Își continua viața de vagabond, sub protecția mafiei. Keiko Kataoka izbucnise În lacrimi În momentul În care-i comunicasem adevărul despre starea În care-l cunoscusem pe Yazaki, murmurând cu ură „Numai fata aia e de vină...“. Fata aia era Reiko. Nu era nevoie să-mi amintesc de ceea ce Învățasem la cursul de cibernetică să-mi dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a se relaxa. Printre pacienții lui Kindermann se numără și aghiotantul Führer-ului, Rudolf Hess. — L-ați văzut vreodată pe doctorul Kindermann? — O singură dată. Nu mi-a plăcut de el. E un austriac foarte arogant. — Nu sunt toți așa? am murmurat eu. Credeți că ar putea fi genul care să încerce un șantaj? La urma urmei, scrisorile îi erau adresate lui. Dacă nu e Kindermann, atunci e cu siguranță cineva care-l cunoaște. Sau cel puțin cineva care avea ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fu prea mult pentru el. Își strânse hârtiile de pe masă și se ridică zâmbind cu nervozitate: — Poate cu altă ocazie, Frau vom Hofe, zise el, apoi lovi din călcâie, se înclină țeapăn spre cei din cameră și plecă. — Ce nemernic, murmură Lobbes. Nu e nici o problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea să învețe. Am zâmbit, apreciindu-i stăpânirea de sine, ca și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și istoria populară germană. — Cred că mai bine ai intra. Fata intră cu pas degajat pe ușă ca și cum ar fi tras după ea o capă din nurcă și privi de jur împrejur. Nu păru să fie prea impresionată. — Drăguț loc, murmură ea încetișor. Am închis ușa și mi-am lăsat țigara în scrumiera de pe masa din hol. — Așteaptă aici, i-am spus. M-am dus în dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
său sediu, tocmai am primit o știre importantă care ne afectează pe toți. Britanicii și francezii au semnat un acord la München. Führer-ul a obținut Sudeții. Scutură din cap, minunându-se: — Un miracol, nu-i așa? — Da, într-adevăr, am murmurat eu. — Cum, nu înțelegi? N-o să mai fie război. Cel puțin nu acum. Am zâmbit cu tact: — Da, este cu adevărat o veste bună. Înțelegeam perfect. Nu avea să mai fie război. Nu mai avea să fie nici un semnal din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie răzbunat pe franci și religia lor, în numele vechilor zei. Apoi gemu aproape ca și cum ar fi fost lovit și tăcu din nou. — Nu vă alarmați, murmură Rahn. Spiritul poate pleca foarte violent uneori. După câteva minute, Weisthor vorbi din nou: — Cine ești? întrebă el ușor. O fată? Ne spui cum te cheamă, copilă? Nu? Haide.... — Nu-ți fie teamă, zise Rahn. Te rog, vino la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine. Și cu asta se întoarse pe călcâiul său deloc de neglijat și mărșălui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era ora EMBED Equation.3 (în care X reprezintă orele de muncă dintr-o săptămână-lumină, Y orele suplimentare, Z orele petrecute în sânul familiei, 5 000 salariul de bază și 3,5 zilele de concediu). „S-a făcut aproape șapte”, murmură Corodan, după ce efectuă rapid calculul necesar. „Dacă munceam mai mult alaltăieri, acum era aproape opt și câștigam o oră”, medită el și hotărî să acționeze în viitor cu mai multă energie. Apăsă pe butonul de serviciu și, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sub care scria APĂSAȚI-MĂ AICI! și apăsă. Degeaba. Stejeran 1 era ca mort. Îl mai pipăi câteva secunde până dădu peste alt buton sub care scria MAI APĂSAȚI-MĂ O DATĂ! Getta 2 mai apăsă o dată. Același rezultat. „Bietul băiat! murmură roboata. I-au furat și piesele.” Se mai învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste tine. Stejeran 1, Dromiket 4 și Getta 2 se priviră pe furiș, amuzați. — Lăsați, tovarășe comandant - spuse Dromiket -, că aici nu dă nimeni gravitație. — Ce știți voi..., murmură gânditor Felix S 23. Voi nu cunoașteți vremurile primei imponderabilități, când trebuia să stai în poziție de drepți în aer, la un metru de sol, și să saluți fără să te răstorni... Ia te uită! Parcă se vede o luminiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nava. Partea mai proastă e că nu ne-a mai ieșit faza a doua a experimentului, adică recuperarea vizibilității. În plus, ca să spun drept, în starea asta mă cam doare capul și am mereu grețuri. Episodul 47 Fără titlu — Interesant, murmură comandantul Felix după ce auzi povestea Experimentului „Teleorman”. Și, iertați-mă că vă sugerez o atare groaznică posibilitate, ce-o să faceți în cazul în care, vorba poporului, Doamne ferește, n-o să redeveniți, prin abstract, bineînțeles, vizibil? — Nu știu, răspunse aproape șoptit vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Speranța Elena Marin Alexe (ție, Gelucu, fratele meu drag) În noaptea ce-n taină dospește minuni, Destinul vieții se leagă ușor, Sub clopotul iernii se cern rugăciuni, Perdele de stele se-aprind, apoi mor. E-o pace în aer ce murmură lin, Departe de ură dispreț și păcat, Iar ochii tăi caută sprijin divin, La Cel ce pe cruce senin a urcat. Când sufletul trece prin valuri de chin, Iar lacrima vie întunecă zarea, Mai este iubire, mai este senin, O
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
sau în Malte Laurids Brigge; 2) Când, la chef, lăutarii îmi cântă cântecul lui Iancu Jianu și-al voinicilor lui: " Tot ca dânsul de armați Și pe cai încălecați Feciori de lele nebună Care noaptea-n frunză sună." 3) Când murmur cu Grecul, în vreo dimineață, ca și a lui, de sfârșit de noctambulism prin hale: "Oliviers de Céphise, harmonieux feuillage Que l'esprit de Sophocle agite avec le vent!"2 1 Știu că e cehoslovac. Dar ce importă? (N.a.) 2
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi în ferestre cu aripi de fluturi, Cu ciripit de păsări încarcă adânci poteci, Sclipiri de-argint aruncă pe ale vieții praguri, Pe care le desfaci din palma ta când treci. Cu degetele-nfipte-n miresmele de flori, Aruncă peste ape ce murmură-n vâlcele, De care și-a prins cerul toartele ușor Și unde se-oglindesc clar gândurile mele. Zidește-ți primăvară în al meu trup o poartă, Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu, Să renasc din abisuri cu tine, mai
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
cu puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
capot ușor, de mătase înflorată, pe fond maro (!) și am trecut la bucătărie să prepar cafeaua, după gustul meu (!), tot la rugămintea ei. În acest timp, ea a făcut să se risipească liniștea din apartament prin câteva fragmente de melodii murmurate cu pricepere și chiar puțin talent, înainte de a pune în funcțiune un magnetofon de marcă rusească și a trecut de câteva ori pe lângă mine pentru a mă atinge ușor pe umeri și pe piept și pentru a mă săruta în
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
foc. Am îmbrăcat cămașa, m-am uitat de jur împrejur și, șchiopătând, am plecat încet în lungul clădirii, pe lângă perete. Eram speriat. Mai apoi, am devenit furios. Pierdusem clipe de vis și, presupuneam, minute sau ore întregi de fericire. Am murmurat plin de năduf: „Hei, doamnă! Mă vei răsplăti cândva dar... nu aici! Pentru tine voi găsi locul ideal. Meriți orice efort, fie el și financiar!” Făceam haz de necaz gândindu-mă că firesc ar fi fost să văd stele verzi
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
seara asta parcă e tristă și luna, câinele meu nu o mai latră de-acasă... I-au rămas atâtea oase de ros și atâtea așteptări zgribulite în poartă, el întotdeauna lătra cu folos, știa că lătrătura în plus e deșartă! Murmură vântul peste lacrima noastră- „ Ai grijă Charly pe unde treci!” Plânge lumânarea în fereastră uitându-se în calea lui de veci... Referință Bibliografică: La moartea unui prieten drag... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I
LA MOARTEA UNUI PRIETEN DRAG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361421_a_362750]
-
cu pași mici și repezi. Ar fi dorit să alerge. Parcă o luase cu frig. Până să ajungă în fața blocului, a sunat telefonul. A scotocit poșeta cu grabă. Mâinile-i tremurau. „Doamne, bine că am avut puterea să plec!”, a murmurat Anca, bucuroasă că telefonul o scoate din starea aceea. Surprinzător, era Fănel... - Da, dragule! - Anca, nu am timp să vin la masă. Vin să te iau spre seară... - Tu știi mai bine... La ce oră? - La șapte și un sfert
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
eu pe patron să înghită jignirea asta. Te dă afară, jigodia, fără... - Nu! Nu va avea încotro. Hai că mai discutăm noi. Ce zici, e bine cum am aranjat? Nea Vasile a privit-o neîncrezător, clătinând capul și, după ce a murmurat "Doamne, ajută-i!", a examinat locul cu exigența-i recunoscută. - Mai bine nici că se putea. Bravo! O să-mi pară și mai rău că pleci. Să ai grijă de tine și să dai semne de viață din când în când
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
care-l parcurgeam. Oprind în Gara Aiud, ne-am amintit de cei care au fost chingiuiți, sau au fost omorâți, în închisoarea de tristă amintire din acest oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de tren versurile căpătaseră rezonanța crezului său care devevenise crezul unei
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361514_a_362843]
-
care-l parcurgeam. Oprind în Gara Aiud, ne-am amintit de cei care au fost chingiuiți, sau au fost omorâți, în închisoarea de tristă amintire din acest oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de tren versurile căpătaseră rezonanța crezului său care devevenise crezul unei
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361515_a_362844]
-
că glasul lin slobozit peste lume răscumpără măcar o clipă mai mult. A ținut piept împovărărilor oamenilor dar a rămas fără puteri pe niște trepte mozaicate cenușiu. Era făuritor de fraze, împletitor de vorbe, glăsuitor de cântec! Și atunci când vorbea, murmura serenade! Într-o zi nefasta i s-a declanșat o boală despre care nu știuse și care, câteva luni mai tarziu, avea să îl răpună. A lăsat celor ce l-au iubit, un fir de lacrima pe obraz. Timpul aduce
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]