1,303 matches
-
așteaptă dizolvarea atmosferei stranii creată de delegat) Înseamnă că au aflat. Ei cum naiba au aflat așa de repede! Păi da, nenorocirile circulă mult mai repede decît bucuriile. Așa-i de cînd e lumea. Mihai: Hm! delegatul de bloc! Ce mutră! Și ce fel de a vorbi! Nu știu, dar mi s-a părut că-l cunosc...! Maria: S-ar putea. V-ați întîlnit poate pe scări, la intrare în bloc. Mihai: Nu, nu, îl cunosc din altă parte... dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dorințe, anume înclinații ori visuri ale mele. Pe scurt: nu aveam nimic concret de care să mă leg și care să mă ancoreze în realitatea imediată a aspirațiilor mele de foarte june "artist" în devenire. Ca să nu mai vorbesc de mutrele sarcastice ale colegilor și cunoscuților care îmi spuneau aha, te duci la București, la regie, pentru că sunt 50 pe un loc și asta dă bine... dar ce te faci dacă pici, că sunt unii care au dat examen și de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Resnais, Mon oncle d'Amérique (Unchiul meu din America), direct inspirat din concepțiile lui Henri Laborit. Cînd angajatul (Gérard Depardieu), pe care sistemul său inhibator de acțiune îl împiedică să defuleze toate dificultățile care îl asaltează în viața profesională "spărgînd mutra" superiorului său ierarhic, spre exemplu dezvoltă o depresie și face ulcer, după părerea mea este evidențiat impactul socialului asupra comportamentului individual. Dar asta nu ne spune nimic despre logica socialului care conduce la această situație. Henri Laborit, în calitate de biolog, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Preoți români, prin aspect și dicție, nu-l conving pe necruțătorul martor, drept care se aleg cu o caricatură pe cinste. Preotul catolic scapă mai ușor, căci zice "cu dragoste, dar fără emoție". În schimb, un academician și conte francez "cu mutră de țap", improvizează neinspirat. La cimitir este zărit și Goma "cu o figură de dement" căruia, în altă parte a cărții, deși îi recunoaște meritele pentru Charta 77 ("un moment istoric de indubitabilă importanță a dizidenței românești") îi reproșează "o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-mi aduceam aminte nimic /în afară de faptul că jucasem cândva ceva asemănător,/ cu niște tipi cumva asemănători/ (...)// Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care, inițial reflecta în fond una dintre nevoile fundamentale ale individului și care a ajuns să se transforme în cu totul altceva. Firește, se întâmplă așa cu foarte mulți termeni. Să ne gândim la unele evoluții de tot inocente. Bunăoară, "mutra", care, la origini, însemna "față nobilă", sau "amor", trivializat la finele secolului XIX, descărcat de sensul inițial. Reîncărcarea cu sens a unor noțiuni precum patrie, națiune presupune timp, răbdare. Sunt convins însă că această reabilitare semantică e posibilă. " Europa însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e în război de-a pururea cu noi; pe cînd viețuitoarea dinainte te rog să iei aminte! n-ar fi în stare să ne facă, zău, nicicînd un rău... Ba poate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
te-nvăț? ne-am înfrupta din ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive (de la 8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn 0-Rezumat (v.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
shimba în presa noastră mai repede, nu pe termen lung! Ce-ai vrea să se schimbe? Liviu Antonesei: Cinstit vorbind, de-abia acum Năstase e interesant, cu problemele sale, cu glumițele cu care încearcă să se elibereze de ele, cu mutra adesea speriată, aproape rătăcită, cu retorica absolut nepotrivită cu care face față acestei situații la care nu se aștepta. Un prozator clasic, cu pană balzaciană, ar putea scoate un personaj literar fabulos dacă l-ar lua drept punct de plecare
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
poate, dar eu, în Banat, în satul unde locuiam în refugiu, se joacă țurca cu două cercuri. Eu joc ca acolo. De aici și de la altele se iscau dispute, certuri, ba chiar ne încăieram de-a binelea, cu pumni în mutră și cu picioare pe unde nimeream, ba chiar ajungeam să ne tăvălim prin noroi și tot felul de murdării. Dar supărarea dintre noi nu ținea mult, căci... ne căutam reciproc și nu puteam unul fără altul. Eu nu știam să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de acest fel. De Țuți nici nu mai vorbesc, dădea cu pumnul repede, fără să mai stea pe gânduri, încât trebuia să intru și eu în încăierare, nu-l puteam lăsa singur. Aveam amândoi cravata ruptă, pumnii zdreliți, pantalonii rupți, mutrele pline de sânge, ne spălam la cișmeaua din curtea școlii și de multe ori întârziam la ore, cu toate că eram văzuți ca elevi buni. Iar ele, cele două fete intuiau și vedeau totul și se distrau pe seama noastră. Sau poate n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mi-a răspuns:Dormi, ai nevoie de odihnă, mai văd eu. Și a plecat. La două noaptea m-a sculat, de fapt, eu eram întins ca un arc, căci nu dormeam. M-a dus la un om ghebos, cu o mutră păroasă de bandit, pescar pe Prut. Acela m-a întrebat de ruble. Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
falca mea. Numai că lecțiile de box pe care le luasem cândva - în viață e bine să știi să faci de toate - m-au salvat. I-am parat lovitura cu stânga, iar cu dreapta iam trimis un pumn direct în mutră. Plin de sânge, scuipă câțiva dinți pe podea și se lăsă moale pe scaun. Vatmanul oprise vagonul, a venit un polițai și ne-a dat jos pe toți trei. I-am relatat întâmplarea de la capăt, care n-a durat mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mărin : la vreo săptămână, două, Îi spun că sunt chemat la județ și lipsesc vreo două zile de acasă. Bă, da’ nătlăfeți mai sunteți, lasă că vă Învăț eu să mințiți. Am un plan: vă duceți frumușel acasă, așa, cu mutre serioase, preocupate, și spuneți că mergeți cu mine la județ la un congres cu partidul din care facem parte, care o să țină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai Întrebe nimic fiindcă nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe sforăit, așa că, biata nevastă plecă În altă cameră și nu mai putu dormi până dimineață. Primarii s-au Întâlnit la gară să ia acceleratul de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate de se speriau și câinii când Îi vedeau. Numai Mărin radia de bucurie. - Da’ ce-aveți mă’, de aveți mutrelea astea de curci plouate? - Nu prea am avut somn! răspunse Dumitrică. - Mărine, mie Îmi vine să nu mai fiu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Rămânea o clipă nemișcat, în picioare, plin de neputință și de o ciudată mâhnire, ascunzându-și tulburarea și nevoia lacomă și neașteptată de prietenie. Se gândea la privirea plină de bunătate a lui Rateau și ieșea repede în stradă. "Ce mutră!" spuse într-o zi cineva, chiar lângă el, în clipa în care pleca. Nu mai frecventa decât cartierele mărginașe, unde nu-l cunoștea nimeni. Acolo putea să vorbească, să surâdă, să fie la fel de binevoitor ca înainte, căci toată lumea îl lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te umilesc. De indivizi ce fac afaceri dubioase care cunosc doar tabla adunării și a înmulțirii fără de control. Și-n vreme de criză își trag numai foloase; în fața lumii pozează cu mutre de oțet. Aceiași parveniți cu mentalități învechite; tu stai în banca ta, n-ai dreptul la opinii. Alegi: ori în gașca lor, ipocrită, cu ploconeli și lingușeli sau un umil, sub talpa lor batjocoritoare?! Codrule, știu că mă primești oricând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
săi, chiar dacă străină între ei și disprețuindu-i uneori. Au judecat-o, se pare, și într-un consiliu de familie. O zdruncinase șocul... Cei altădată atât de blânzi, de-o ipocrizie inofensivă, apucați dintr- odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni, amenințări. Chipurile anchetatorilor, ale rudelor, dar și ale noastre vor tot reveni : povara ei perpetuă. Obsesia regăsită în toți anii. Cândva, avea să fie obligată să și deseneze, să picteze în celulă. Și-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înviorînd înserarea. Ici-colo coperișuri de case, dranițe mucezite însemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lângă poartă, răzimat de uluci, stătea un infanterist foarte murdar și zdrențuros, cu casca pe ceafă, cu o mutră păroasă de maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze, dar inima lui întrebă: "Cu cine vorbește infanteristul?" Era sigur că tăifăsuiește cu Ilona, și fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
perioada a asta a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două. Sandu se trântește și el pe scaun și Îi salută pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de Tămâioasă apare pe masă. Rece. Gore vede cizmele de cauciuc și ridică sprâncenele a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
contribuție, pac cu ștampila. Nu te-ntreb cu cine-ai fi votat, că te-am văzut În dilema veche, nouă și viitoare. Da’ Îți făceai datoria de cetățean. Veniși la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. {EminescuOpIV 333} ALBUMUL Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]