1,094 matches
-
Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un spectru de culori, o închide într-un vas de cristal. Strigătul rămîne îngropat pentru că doar el, Bacovia, atinge cu adevărat umanul. Tonul pur, liric, se iscă tocmai din disperarea sa neagră și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
specifică a sunetului a sau o sau l sau p, independent de cantitate, deoarece nu poate exista un sunet care să fie mai mult sau mai puțin a sau p. Deosebirile de calitate stau la baza efectelor numite de obicei "muzicalitate" sau "eufonie". Deosebirile de relație sunt cele care pot deveni baza ritmului și metrului : înălțimea, durata sunetelor, accentul, frecvența repetiției, toate elementele care permit diferențieri cantitative. Tonul poate fi mai înalt sau mai jos, durata, mai scurtă sau mai lungă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este importantă, deoarece scoate în evidență un întreg grup de fenomene lingvistice pe care, pentru a sublinia faptul că elementul care este aici manipulat și exploatat de către scriitor este calitatea sunetului, rușii le-au numit "orchestrație" (instrumentovka). *2 Termenul de "muzicalitate" (sau "melodie") a versului trebuie evitat, deoarece poate da naștere la confuzii. Fenomenele pe care le analizăm nu sunt de loc similare cu "melodia" muzicală. Desigur, în muzică melodia este determinată de înălțime, ceea ce o face să fie aproximativ paralelă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este "un neoclasic printre moderni", "asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii." Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În "Luceafărul" din " decembrie ", Vladimir Streinu scrie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Fundătura Răchitoasa, Hăghiac, Magazia, Movilita, Oprișești, Puțini, Tochilea. Revenind la „Întoarcere la izvor” trebuie să spunem că cele 15 poezii cuprinse Între coperțile plachetei au nu numai meritul unei depline reușite tehnice și de conținut, o frumusețe În lexic și muzicalitatea cuvintelor, ci și al tematicii. Folosind titluri bine alese, parcă Îndelung căutate - „Țară de cinste a mândrilor bărbați”; „Să dăm la o parte drumul”; „Cântec la numele țării” etc - Alexandru Tăcu reușește În 1979 o mare performanță, nesesizată nici de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
așteptat atît de mult apariția ei, încît nici nu știu dacă te mai bucuri intens de... obiectualitatea ei. Bine c-a apărut, în primul rînd! Am citit-o și mi-a plăcut. O găsesc echilibrată, avînd un ton personal, o muzicalitate chiar ce stăpînește fiecare discurs în parte adunîndu-se într-un fel de poem amplu. Cartea ta îmi reconfirmă parcă un sentiment mai vechi: că un poet scrie o singură carte, ori un singur poem. Cartea ta dă acest sentiment: că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Apoi trebuia să-mi fructific potențele muzicale și actoricești cu care știam de mult, din școală, că Dumnezeu m-a înzestrat, peste obișnuințele celor mai mulți. În mine fac casă bună ceremonialul, acțiunea scenică, rigorile spectacolului, pasiunea de a ieși în public, muzicalitatea rostirii, măsură, echilibrul, dozajul, accentele, formă aleasă, rafinată a rostirii. Nu cred că și-l poate imagina cineva pe Adrian Munteanu înjurând. De aceea, dacă am decis la un moment dat că trebuie să scriu, am ales sonetul, el fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
repet greșelile din trecut; doresc să fiu propriul meu stăpân și să ascult de înțelepciunea ceasului biologic. Iată de ce m-am întors pe partea cealaltă. Dar nu m-a lăsat sonorizarea. Foarte bună, aveam să constat. Mai mult decât atât, muzicalitatea apelului chiar îmi plăcea. Mă chinuiam să adorm la loc, dar se auzeau clar chemările la matinala meditație, apoi incantațiile mantrelor... Mă foiam, mai deschideam o pleoapă... a reapărut starea de vinovăție de care vă vorbeam. Nici dormit, nici nedormit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de Zaharia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
efervescentă, de o grandoare nestăpânită, șuvoi clocotitor de imagini. La capătul celălalt al demersului creator apare o poezie aproape abstractizată, șlefuită ca diamantul. Valurile sunt domolite sub o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar îi pronunță numele „Psoa”, ușor frustrant pentru mine, obișnuit cu o altă sonoritate a numelui autorului Cărții neliniștirii. (De altfel, am constatat încă în prima zi că portughezii nu spun Lisabona, ci „Lișboa”, aglutinând într-un fel de plăcintă muzicalitatea românească a numelui acestui oraș fermecător.) De ce nu este nimeni la această oră la casa lui Pessoa? Păi, e o zonă periferică, localnicii nu prea se interesează de așa ceva, preferă să-și petreacă timpul în localuri mai confortabile, la McDonald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta reușește să fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
basme, al lui Afin e Dafin, Măr-Păr, (cei doi nu se pot despărți în analiza semnificațiilor), un alt protagonist este Florea/Florian (al cărui superlativ absolut este Florea Înfloritu), Trandafir, iar Urmă galbână își trasează itinerariul cu flori solare. Principiul muzicalității numelor pe care le au cei doi actanți mitici revelează natura similară, iradiată de aceleași trăsături învingătoare: „relațiile dintre cei doi frați omologi sunt de suprapunere și compensare; cel deal doilea nu mai greșește”. Eroul beneficiază prin naștere de fecunditate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute de mâna ei sunt regale „Coase, coase, ’nchindisește/ O prostirempărătească,/ Ea silește s-o sfârșească” (Tudora - Suvorov), mirele ei e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
beatitudinea rodirii mirifice. Strigătul creației biruitoare asupra haosului pustiitor are aici o dimensiune olfactivă extremă, dulceața mirosului marcând atât apogeul inițierii nubile, cât și al lumii regenerate de fata - floare. Textele poetice folosesc în mod constant rima florisurori, dincolo de principiul muzicalității asocierea conține legătura magică dintre cele două tipuri de existență, al căror ideal comun îl constituie frumusețea rodnică. Un alt glas al identității feminine aparține avimorfului, ca formă a aspirației uraniene, în cântecul de Lioară: „Celuță, celuță,/ Pasăre murguță,/ Ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de semnificanții lingvistici. „În structura internă a narațiunii populare, dimensiunea fonetică este relevantă, nu atât în sine, din perspectiva unităților constitutive și a figurilor fonetice, cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văd plecând la Universitate, cu 4-5 ore Înainte, pentru a-mi ocupa un loc În amfiteatru la prelegerile inimitabile ale prof. G. Călinescu sau la discuțiile pline de conținut și farmec de la seminariile lui. Îmi răsună și astăzi În minte muzicalitatea cuceritoare a prelegerilor prof. Tudor Vianu. După ani, În ianuarie 1963, l-am cunoscut și personal Într-o rezervă a Spitalului Colțea, coleg de suferință cu dr. Petre Begnescu, primul titular al disciplinei de anatomie patologică de la Facultatea de Medicină
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
că micii școlari sunt vrăjiți de carte, sunt purtați din această pe tărâmul mininat al cunoașterii. învățătorul este dator să îndrume pașii tinerelor mlădițe pe acest drum nou, plin de neprevăzut. El este cel care, prin intermediul cărții, face cunoscute copiilor muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii române. Stimularea interesului pentru lectură, incepand cu clasa întâi, contribuie nemijlocit la însușirea și exersarea unei citiri corecte, expresive. Putem spune că studiul literaturii începe din clasa întâi. în acest sens, un rol important îl are
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
sentimental cerebral care crea poezia directă dar și subtilă, ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: În 1932 primise o lovitură din care greu ieșea. Se despărțise pentru o vreme de soția care și la el era stâlpul casei. Bolnavă de glaucom
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se pot porni discuțiile, cu folos în orice direcție productivă: "Poetul zice Adrian Dinu Rachieru vizitat de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care însă nu trebuie să le respingem prea categoric. În fine... Valoarea adevărată a volumului omagial (în felul său) constă în traducerile prezentate, bilingv, arătând pe de-o parte talentul poetic al traducătorilor, dar și, poate în primul rând, muzicalitatea limbii aromâne, atât de apropiată de limba română, probând trunchiul comun din care s-au dezvoltat. Se impune, așadar, să cităm, la rândul nostru câteva exemple edificatoare: "Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier" (Stelele-n cer) "Steali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de codru des...) "Tu mesea di codrul spes Pulji dit păduei ies, Dit virdeatsa di-alunish Lunjinish di ninga balta" (Traducere de Dumitru Garofil) S-a discutat nu o dată despre faptul că poezia lui Mihai Eminescu își pierde mult din farmecul muzicalității și din exprimarea ideilor de profunzime prin transpunerea într-o altă limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a discutat nu o dată despre faptul că poezia lui Mihai Eminescu își pierde mult din farmecul muzicalității și din exprimarea ideilor de profunzime prin transpunerea într-o altă limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor din care s-a dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]