1,379 matches
-
neînti nat înălțării prestigiului să contribuie, țării și justiției, pe care voia sʹo servească. Cea dintâi, cea mai mare și cea mai nobilă gr ijă a lui a fost aceea de a face ca în largul hotarelor românești, visate și nădăjduite de-atâtea generații de români, visate de dânsul o viață întreagă, acum unde Limba românească, mândra și frumoasa limbă, căreia i-a consacrat toate sforțările vieții lui întregi, răsuna liber, acolo unde doina cu viers de foc, povestește la tot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întinderea tuturor ținuturilor românești, Hamangiu a voit să facă, ca, fiii aceluiași neam, să fie supuș i acelorași legi. Pentru acei cari au trăit pe pământul liber al țării românești, pentru acei cari în tinerețea lor au visat și au nădăjduit împlinirea visului unui neam întreg, pentru acei cari au avut marea fericire să fie părtașii unității naționale, dorința de a întinde pe tot pământul românesc o singură lege, era o poruncă divină. Hamangiu tremură la gândul că dup ă atâția
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei dăinuiesc încă, premiile și îndemnurile mele țintesc mai mult spre generațiunea de literați și artiști aflată în că î n plină vigoare a talentului și mai ales spre noua și viitoarea generație de scriitori și artiști. Din mijlocul ei nădăjduiesc să răsară creatori de noi și nepieritoare opere, izvorâte din inima, din s ufle tul și din geniul acestui popor. În special către aceștia ni se duce gândul, d e la aceștia așteptăm acele creațiuni frumoase, curate și nemuritoare, care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că profesorii suferiseră deja patru curbe de sacrificiu și că și-au primit vechile salarii abia după încheierea crizei, prin 1935, (Boc la promite în 2012, tot cică după încheierea crizei, zice el, sau când vor veni alții la putere, nădăjduim noi); că directorii de școli erau numiți pe criterii politice, (ia te uită, mare mirare!) și că în general toate instituțiile statului erau politizate la maximum, când veneau alții la putere, se schimba totul până la portar (oare nu cumva e
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
opiu pentru popor" . Și bine a spus la timpul său Lenin ceea ce a spus, fiindcă doar niște drogați cu opiu sau cu derivatele opiumului cum ar fi morfina sau heroina, ar putea să se bulucească așa, mai rău ca oile, nădăjduind la o rezolvare iluzorie a necazurilor proprii. S-a văzut clar, că nici o orânduire strâmbă nu s-a năruit din cauza credinței în Dumnezeu, ci din contră, parcă întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până nu s-a pus mâna pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
totul; dar din cît am citit, n-o găsesc potrivită pentru examinarea voastră. GLOUCESTER: Dă-mi scrisoarea, domnule. EDMUND: Te voi supără și ținînd-o și dîndu-ți-o: cuprinsul ei, după cît am înțeles, este condamnabil. GLOUCESTER: Să vedem, să vedem. EDMUND: Nădăjduiesc, spre-ndreptățirea fratelui meu, ca a scris-o doar ca o încercare sau probare a virtuții mele. GLOUCESTER (Citește): "Aceasta cinstire și închinare în fața bătrîneții ne amăraște lumea în anii cei mai frumoși, ne ține averile departe de noi pînă cînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
after your own wisdom. I would unstate myself to be în a due resolution. EDMUND: I will seek hîm, șir, presently; convey the business aș I shall find means, and acquiant you withal. EDMUND: Mîna e-a lui, milord; dar nădăjduiesc că inima lui nu e în conținutul scrisorii. GLOUCESTER: Nu te-a mai sondat niciodată în această afacere? EDMUND: Niciodată, milord. Dar l-am auzit adesea susținînd că s-ar cuveni că, fiii ajunși la maturitate, iar tații povîrniți, tatăl
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de cercetare generalizată despre religiozitate. Se cunosc anumite aspecte și s-au făcut interpretări legate de prezența Bisericii în spațiul public românesc, însă o cercetare a religiozității la angajații unei instituții din domeniul asistenței sociale constituie o premieră. În consecință, nădăjduim ca cercetarea noastră să izbutească în a lărgi perspectiva de lectură a cercetărilor sociologice cu privire la religie și la religiozitate la români. Religie și societate: orientare religioasă și implicare socială "Religie și societate: două entități, două abstracții pe care, de obicei
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
diplomă de doctor ori de inginer la Universitatea Liberă din Bruxelles. Din păcate, nu am gasit până acum date seriale cu privire la tinerii români care obțineau diplome de licență ori diverse certificate de studii la Bruxelles (am dat totuși câteva exemple); nădăjduim că pe viitor să ajungem și în posesia acestora... Dar dincolo de diplome sau de statistici, viața de zi cu zi a studenților, inclusiv în dimensiunea interacțiunii ei cu reprezentanții oficiali ai statului român ori belgian, nu putea să nu fie
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și le însușească înseamnă că sunt pe calea cea bună.[...] Totul e însă ca domnii noștri cei mari să ajungă și ei în sfârșit să capete gust pentru piesele germane. Căci, atâta vreme cât nu le plac decât piesele străine, nu putem nădăjdui prea mult. Câțiva dintre actorii noștri au și izbutit, cu ajutorul pieselor celor mai bine întocmite și mai alese, să câștige mulți prieteni pentru arta lor teatrală. Și dacă vor stărui, atunci, cu vremea, desigur că, în această privință, nici Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se pecetluiască mormântul așa cum voiau și să pună de pază și ostași. Și nu le-a păsat arhiereilor și fariseilor că fac asta sâmbăta, că lucrează; ei aveau ochii îndreptați numai într-o singură parte: să-și împlinească răutatea lor. Nădăjduiau că prin asta vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari nechibzuințe. Semn că erau zguduiți de o puternică frică. Cei care L-au prins când era viu se tem de El când e mort. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
In. 6, 33) .... ”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, cartea a IV-a, XII, (19), în PSB, vol. 64, p. 110) „... murind, înviind și înălțându-Se la ceruri și șezând în trup la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta, pentru ca și noi, murind, să nădăjduim sigur că vom învia și vom viețui o viață desăvârșit despărțită de toată moartea și de toată coruperea și ne vom înălța la ceruri și vom primi cinstea și slava cea întru Dumnezeu și Tatăl prin mijlocirea Fiului însuși și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
frica de Tine, nici n-am voit să ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru de seamă nu este a trăi, ci a trăi bine și a muri bine, socoate că nădăjduiește să aibă altă viață după ce moare (Platon, Criton, 48 B). Iar în dialogul Fedru spune că sufletul, numai când este singur cu el însuși, numai atunci poate participa la înțelepciunea cea adevărată, superioară puterii omenești, când dragostea, pe care o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alături de Ionel I.C. Brătianu. Stere era pe deplin edificat că idealul României Mari venea ca moștenire eminesciană, de îndeplinit de către generația lui. Își încheia răsunătorul său discurs din Cameră, din 16 decembrie 1915, cu aceste cuvinte: "Eu până în ultima clipă nădăjduiesc că voi vedea eu, că vor vedea copiii noștri România mare, întreagă, neștirbită și liberă, pornind după cuvântul poetului: "De la Nistru și până la Tisa"..."163. Ne aflăm însă în fața unui paradox: eminescianismul basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tragic. În ultima lui scrisoare spune că a lucrat în logică de când a început războiul astfel încât presupun că îndatoririle militare nu îi iau tot timpul. Îmi scrie rugându-se să ne întâlnim din nou într-o bună zi. Sărmane prieten, nădăjduiesc în numele lui Dumnezeu că vom putea să o facem!“32 Wittgenstein a participat la război din august 1914 până când a fost luat prizonier de italieni, în noiembrie 1918, ca soldat, ca tehnician militar și apoi ca ofițer de artilerie. Mult
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea. Inima mea se împărțea între regnuri, dar tînjea după pasărea nemuririi, după pasărea absolută, după pasărea-duh și nădăjduiam să scape o sămînță și în sufletul meu, să mă învețe zborul perfect. Era ca o bucurie amăruie, precum un miez de poezie. Nu aveam cui să mărturisesc, dar trăiam pînă dincolo de limitele firii, într-o veșnicie albastră. Am interiorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
voiau, fără a glumi, să fie acoperiți cu aferim, pentru că nu l-au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și ogârjiți hoinăreau pe străzi. Își zgâncileau în fața lui bubele provocate de păduchi, sub care stătea să crape puroiul. Nădăjduiau să se împiedice de vreo pungă cu galbeni pentru a fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima în motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
copiilor și nepoților noștri. g. Un aliat de încredere Pentru a ne feri din calea vrăjmășiilor, am căutat, pentru ținuturile noastre, protecția naturii. Am luptat, cu mai mult sau mai puțin succes, pentru a ne înconjura țările de frontiere naturale, nădăjduind că vor sta pavăză în fața răutăților care pohteau la meleagurile noastre. Natura a fost, totodată, cel mai de încredere aliat pe care ne-am putut bizui în lupte. În războaiele pe care le-am purtat pentru apărarea pământurilor noastre, am
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în acest ceas, trâmbițe, surle și tobe s-au pus a face o grozavă zarvă. Semn că oștirea ghiaurului era pe aproape și se pregătea să purceadă la atac. Învăluit de ceață, pașa s-a repezit cu putere într-acolo. Nădăjduia să-l răpună grabnic pe acest voievod potrivnic. Dar nimic nu fusese mai amăgitor decât să se năpustească orbește. Nu făcuse decât să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
crearea "teoriei marii unificări", care să reunească toate cîmpurile și forțele fundamentale din natură într-o singură teorie logică și coerentă. De fapt, ei caută originile comune ale acestor forțe. Ele există, dar ei nu le văd încă. Acești cercetători nădăjduiesc să ajungă la ceea ce Einstein numea odinioară "citirea gîndurilor lui Dumnezeu". Or, asta mă tem că nu e posibil doar pe ca-lea științei raționale. Ken Wilber, în A Theory of Everithing, vorbește și el despre o astfel de viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
atât de asemănătoare cu nopțile lui Maeterlinck), nopțile Crăciunului, nopțile așteptării 1. „Într-o astfel de noapte se poate întâmpla orice.” Într-o astfel de noapte, spune Kantor, a început și teatrul lui: Toată viața am așteptat Ceva care, așa nădăjduiam, Avea să se întâmple. Teatrul lui Kantor s-a născut în acest răstimp al așteptării în noapte, al așteptării săvârșirii unui miracol în camera copilăriei. El poartă pecetea unor „amprente gravate” încă de la început în memorie: Tatăl - soldatul în pas
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe în roatele acestei mașinării de control, reputată ca infailibilă. Ei nu se înclină în fața absurdului unei terori explicite. Coprezența impusătc "Coprezența impusă" Dispozitivele de supraveghere imaginate de textul dramatic trebuie transpuse apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]