1,281 matches
-
trăi într-o lume a fanteziei și pentru că e un om slab, care-și lasă emoțiile să-i conducă viața. Însă e deja prins atunci când intră în spațiul negru unde ea urmează să apară, să i se înfățișeze ca o nălucă. Exact acolo, în noaptea aceea, chiar la prima vedere, nimic nu mai este deja real. Machiajul ei, coafura, costumul, micuța casă pictată. Însăși fantezia. Ea este doamna Chatterley a lui. În fiecare seară, ea se bazează pe rol să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lemn aflat pe o colină golașă, În mijlocul imensei grădini a lui Abu Taher. În apropierea lui, pe o masă joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele didactice aveau acum aceeași vârstă ca și studenții, sau invers) mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe mine, știu că nu mai am scăpare. M-a cuprins, mă simt din ce în ce mai crudă, mai fără viață, fără milă, fără nimic. Deja mă îmbrâncește. Am căzut în robia întunericului și mă simt o ființă fără suflet. Sunt ca o nălucă, umblând fără rost, amăgind pe cei pe care îi simt mai sensibili, mai nefericiți, făcându-i să creadă că nu mai au rost în viață. Sunt ca într-o prăpastie fără capăt, adormită de însuși întunericul.
Pasii intunericului. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât poate în pumnișor creionul mecanic, micuța încearcă să-l ducă în dreptul ochiului, așa cum Papa i-a arătat mai adineaori, ca să se uite prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut, lipsit de orice voioșie, apăsător - le-ar putea face să clacheze chiar și pe cele mai curajoase animale. Devin o nălucă În clipa În care văd un echipaj de miliție care e, Într-adevăr, Însoțit de soldați din miliția militară. Aerul de lipsă de ocupație pe care Îl arată cu insolență miroase a pericol, le- aș putea fi obiect de distracție
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e mai ușor să lași lemnele din spinare și să fugi. Ceea ce se și Întîmplă. SÎntem prinși, dar cu lemne cu tot, pentru că, evident, ca hoți, nu e mare lucru de capul nostru. Cineva din corpul de gardă vede trei năluci cum sustrag cei mai mari butuci din magazie, căznindu-se cu ei În spinare, printre magazii, depozite și hangare, apoi o taie peste cîmp. Fapta e năucitoare. De ce ar face cineva așa ceva? Anunță comandantul gărzii, care Își sună santinelele În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu m-a năucit prea tare, oricum În dormitorul corpului de gardă se doarme non-stop, orele de veghe nu sînt supravegheate de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica din capul meu, În ușa comandamentului, și văd această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și un portret al lui Alex, o fetiță drăgălașă, ținând flori în mână. Precum și portretul unui tânăr zvelt, frumos, cu păr de aur, fratele mai mare al lui Alex, ucis în război, și care acum nu mai era decât o nălucă, o umbră, fără nici un loc în gândurile ei, cu excepția momentelor când îi vedea imaginea pe perete. Își întoarse privirea de la tablou. Papucul, cufundat în trecut, locul de meditații al lui Alex, era o mașină a timpului. Dar trecutul după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
presiune. În sfârșit, a venit și ora stabilită pentru acțiune. Toaibă, mă urmezi îndeaproape. Voi ceilalți nu faceți nimic din proprie inițiativă! Răspundeți doar semnalelor mele. Le-ați reținut cred. Răspunsul celor din grupă a fost unanim <da. Ca niște năluci, am pornit spre obiectiv. Urmam viroaga ce pătrundea tot mai adânc în pădure. Toaibă, aflat în dreapta mea, se mișca precum un animal de pradă. Nu-i auzeam decât respirația. Când viroaga a început să se depărteze de obioectivul nostru, am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
odihna oamenilor... Ziua a trecut cu mers de râmă. Cercetașii au rămas toată ziua în bătaia soarelui. Doar cei din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiecare camion - se deplasează spre sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit din dreapta odată cu o nălucă de vânt care a învârtejit pădurea... Care o fi călcând ca la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a dat seama că este singur. A privit în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
protector, propriu, casa unui poetului, simțită ca un loc cosmic, paradiziac, spațiu al iubirii, al regenerării, în care tronează poemul: De-aici, din această odaie cosmică, / eu apăr lumea și ochiul pur al tăcerii, / în care toți sunt frați, mângâi nălucile (...) / ... sunt omul ce moare de mii de ori pe secundă / lângă un cuvânt în flotație (...) / mă scutur de ape, prin această moarte renasc... Atenția acordată creatorului de artă și procesului de creație e o constantă în volumul Simonei-Grazia Dima, poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
epocă de suflet a poetului, icoane ale trecutului, al căror fundal e lumea rurală din Muntenia natală, se construiesc în basorelief: C-un snop de grâu în brațe cum privea / spre cerul plâns în ochii puri răsfrânt / era ca o nălucă din pământ / mișcată la un semn de teama mea. Înclinat spre spectacular, eul artistului se manifestă pretutindeni, prin gesturi ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
Seara m-am oprit și m-am odihnit din nou câteva ore, după care am încercat să ajung la un drum. De jur-împrejur nu se vedea în depărtare nici o lumină... A doua zi eram istovită. Cred că arătam ca o nălucă și aproape mă temeam să nu mă întîlnesc cu cineva. Mă opream din ce în ce mai des, eram la capătul puterilor și, pe deasupra, făcusem la piciorul drept o bătătură. Fiecare pas era un chin. Spre seară a început o ploaie subțire. Noroc că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doar că eram ceva între șobolan și sfânt și că trăiam într-o gară pustie. Câțiva pași mai încolo stătea lungită, dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care-l priveam rămânea cer, pasărea care trecuse rămânea pasăre, iar eu, da, devenisem propria mea hieroglifă. Hotărât lucru, dacă aș fi avut ambiția să urmez exemplul lui Champollion n-aș fi putut fi decât un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
proces, în care nu puteam obține decât condamnarea mea. Dar, iertați-mă, domnilor, cine nu-și pledează cauza? Oare dumneavoastră nu pledați acum prin tăcerea prudentă cu care, probabil, mă ascultați, cauza oamenilor respectabili care nu umblă ca mine după năluci? De ce mi-ați reproșa mie ceea ce face toată lumea? Poate nu știu să spun ce am de spus în tăcere, dar nu mă judecați după faptul că vorbesc atât. Sânt într-adevăr, împrejurări când, dacă nu vorbești, mori. Și trebuia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care poți să aștepți oricât, căci așteptarea nu se termină; în care nimeni nu-ți spune să te grăbești, în care nimeni nu te împinge... Și dacă trenul vine, poate nu se oprește în gară. Poate va trece ca o nălucă și nici nu vom avea timp să-l privim, să ne dăm seama dacă acesta era într-adevăr trenul pe care-l așteptam... Sau se va opri și va avea toate ușile închise. Vom bate degeaba cu pumnii în ele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu IQ ridicat! Ștearsă destoinic cu roua din Madagascar Ca frica de grilaj să nu fie în zadar! Chiulul nu mai e un sport extrem. Absențele se-adună, vrem, nu vrem. Câțiva, sau chiar mai mulți, Colegii parc-au devenit năluci. Manualele parc-au prin picioare, Ori sunt hoți cinstiți printre noi, oare? Însă-I și-o persoană dată în urmărire, Un presupus spion sub acoperire. Însă toate grijile se pierd în fond, Când Satan deodată devine blond. Ajungi la un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
fost,atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert, Și simt cum viața mi se scurge încet,încet. Te caut prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să mă întind, Văd pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru." 9. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, și să nu mai umble după năluci." 10. Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: "Așa vorbește Faraon: Nu vă mai dau paie; 11. duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru." 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]