1,985 matches
-
Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius înfigând sabia în pieptul unui dușman. Du-te... Găsește-l pe Vitellius! Se întoarse spre doi soldați care se năpusteau asupra lui. Nu-l lăsa să-ți scape! Se apără cu furie. În jurul lui erau vreo cinci soldați vitellieni. Unul îi înfipse pumnalul în coapsă. Cu un urlet sălbatic, Antonius tăie brațul unui vitellian care voia să-l atace dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că i se taie respirația, și își duse mâna la inimă. Mantia alunecă, descoperindu-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să-și dea seama că nici unul nu-l cunoștea. Vreo zece se năpustiră spre el, îl ridicară și îl lipiră cu spatele de perete. — Împăratul a fugit! strigă Vitellius cu glas răgușit. Eu sunt paznicul. El e în drum spre Tarracina... A fugit, vă spun... Eu sunt paznicul grădinilor. Soldații îi dădură drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța arma cu care ucisese dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și în intensitate, își cobora mâna la pantaloni. — Opriți-l, urlă domnul D.P.S. și câțiva se năpustiră în față. Dar Sampath se cățără agil pe cel mai înalt nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale familiei ei, care se năpustiră spre aceasta cu brațele întinse. Însă nu reușiră să o prindă, așa că ea căzu și ateriză cu o bufnitură surdă pe jos. Semnele de căsătorie nu erau de bun augur. Adepții o sprijiniră de copac și îi făcură vânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai întâi având pe fundalul asfințitului de soare, apoi al florilor de lotus. Maimuțele, care smulgeau frunzele unui copac vecin, văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ție, om drag, om bun. M. A. Londra, septembrie 1981 Era după miezul nopții când taxiul în care mă aflam a demarat de pe Roosevelt Drive. În aceeași clipă un Tomahawk care aproape că atingea pământul, plin cu negri, s-a năpustit dintr-o stradelă laterală și a trecut în viteză chiar prin fața noastră. Ne-am înclinat brusc și-am intrat în bordură sau într-o groapă din asfalt. Capul mi s-a înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
slabă cu drogul, așa încât ajungi să cumperi un sul de tifon, un termometru luat de la solduri, aspirină pisată și un rahat. Dar, așa cum am spus, am aspirat-o și am impresia că am simțit cum mă cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă din cauza mașinilor și a claxoanelor și am nimerit în magazinul de pornografie. Cum să-ți spun eu? E o toaletă pentru bărbați. Cabinele astea de 25 de cenți sunt niște closete, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că e capabil să-și controleze trupul cu o asemenea măiestrie, încât poată să-și vadă netulburat de treburile lui în ciuda loviturilor primite, și... — Fii serios, i-am spus eu. Lorne nu înghite așa ceva. Lorne vrea ca Spunk să se năpustească asupra lui cu un portavion. După care vrea, știi tu, vrea să-l nimicească de-adevăratelea. — Pe Spunk? Dea. Vezi, eroii nu... Trebuie să-ți explic ceva. De regulă, Lorne interpretează eroi. Eroii nu pierd niciodată. Pe vremea lui Lorne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cărora le făceau plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha, făcui eu, crezând că am priceput: vor aștepta momentul când lanțul își va încheia cursa prin aer, după care se vor năpusti asupra lui, imobilizându-l, ca în filme. Așa se procedează cu tipii care au lanțuri și asta au și încercat să facă. Numai că acest maestru al lanțului a mai lansat câteva lovituri bune, după care i-a luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de penny. La volanul unui Fiasco plin de zguduieli nervoase (indicatorul de benzină era pe roșu), am ajuns la birourile din Soho ale lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai știe ce zeu al banului se va năpusti asupra mea să mă înșface de chică. Am intrat în bârlogul lui Terry Linex și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cam așa. Te-ai uitat pe hârtii? E clar că nu. Legat de mâini și de picioare de scenariul lui Arthur, care nu-i nimic altceva decât asasinarea ingenioasă a unui personaj cu patru coaie, starurile te recuză. Fielding se năpustește asupra lor invocând nerespectarea contractului. Nu-i mare scofală. Pretenții de daune. E o chestiune curentă. Starurile sunt toate asigurate pentru situații de felul ăsta, așa că nimeni nu e în pierdere, cu excepția lui John Self. Și Fielding avea asigurarea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
semăna destul de mult cu ziua precedentă îca vreme, temperatură și stare de spirit) încât să-i dea tânărului pe jumătate adormit iluzia continuității. Era totuși destul de diferită de precedenta îprin anumite lucruri subtile, cum ar fi direcția vântului, țipetele păsărilor năpustindu-se din văzduh și strigătele femeilor din vale) încât să producă o iluzie de același fel - dar și contrară - a scurgerii timpului. Tânărul se lăsă cu plăcere în voia acestor miraje contradictorii și armonioase, plutind ușor în derivă către starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-au auzit mult timp după aceea. Mediterana era liniștită, întunecată și calmă. Nici o adiere. Un cer senin. Stele. Vultur-în-Zbor a ațipit o clipă. Când s-a trezit, a simțit o rafală de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care o simțise înainte de a leșina în barca lui îl cuprindea încă o dată. Picioarele îi tremurau. Să se țină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămăsese decât o groapă. O dezordine turbulentă în structura dimensiunii. Chaos. Haos. Vultur-în-Zbor a ieșit din starea de șoc cu o fracțiune de secundă mai repede decât alter ego-ul său; probabil și fiindcă era mai departe de groapă. S-a năpustit asupra adversarului său cu capul înainte și l-a lovit cu toată puterea în stomac. Falsul Vultur-în-Zbor s-a clătinat și s-a tras în spate și în lături. Și a dispărut în groapă, descompunându-se în haos, în ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
toți membrii comunității din K. Abandonul Elfridei îi distrusese piatra de temelie a personalității pe care și-o făurise și în acea clipă, când tot ceea ce păruse sigur fusese brusc aruncat într-o stare de incertitudine, febra Dimensiunilor Interioare se năpustise asupra lui. Cum trebuie să se fi simțit în acea secundă, se întrebă Vultur-în-Zbor, atunci când a simțit cum tumultul lăuntric îl acaparează, așa slab și nepregătit să-l înfrunte cum era el, în spatele acelor metereze distruse? Cum trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din loc, mergând de-a lungul sălii. M-am întors la Sebastian și Suki, cărora li se alăturaseră Belinda, cu o mână posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi bărbați în costum. Unul dintre ei se năpusti asupra mea și spuse, cu aerul cuiva care dă verdictul: Tu trebuie să fii frumoasa talentată, trebuia să-mi fi închipuit. Felicitări pentru, hmm, pentru sculptură! Cam avangardistă, nu? A stârnit multe controverse printre noi. —Mulțumesc, i-am răspuns. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai jerpelită decât peretele exterior al depozitului vecin. Trebuia să pun serios mâna pe mine înainte să o facă Sebastian. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Tony Muldoon, fotograful favorit al lui Duggie, era în întârziere cu aproape o oră când se năpusti pe ușile clădirii Mowbray Steiner, și numai faptul că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mulțumit și practic i-am trântit ușa în nas, sfâșiind plicul. Înăuntru era un bilet cu complimente de la Tim și o foaie scoasă la imprimantă. Cinci nume, în ordine alfabetică, iar alături o listă de sume. Ochii mei s-au năpustit asupra lor. Apoi m-am dus la masa din bucătărie, am desfăcut lista și am recitit-o: Simon Grenville Patricia Makamoto James Rattray-Potter Henrik Claes Smith Nicola Walters. Absența numelui lui Bill din lista de depuneri directe mergea mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit Împuțit. Nu o dată, Jacinta avea să se trezească În zori, acoperită de sudoare, urmărită de coșmaruri În care băiatul acela cu privirea tulbure se năpustea asupra Penélopei cu brutalitatea rece și indiferentă a unei insecte. În unele după-amieze, cînd se ducea să-l caute pe Jorge, dacă acesta Întîrzia, doica vorbea cu Julián. Iar acesta Începea, la rîndu-i, s-o iubească pe femeia aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am uitat din nou, agentul Palacios nu mai era acolo. M-am Îndreptat spre casa Beei, incapabil să mai aștept. Aveam nevoie să-mi amintesc de puținul bine care exista În mine, de ceea ce-mi oferise ea. M-am năpustit pe scări În sus În goana mare și m-am oprit În fața ușii familiei Aguilar, aproape fără suflare. Am luat ciocănelul și am lovit de trei ori, cu putere. În timp ce așteptam, m-am Înarmat cu curaj și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă a lui Carax. O clipă mai tîrziu, omul fără chip se prăvălea peste Fumero. M-am aplecat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]