1,013 matches
-
principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea, de la reverie: nu eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și cobora la vale, năvalnic, de parcă Tatăl și-ar fi avut culcușul sub acel munte și și-ar fi dat drumul afară, cu marea lui putere. Am Început să coborâm. Pășitorii nu ne mai țineau, dar tot alergam de nu mai știam de noi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu o egală intensitate, lucrurile mari, ca și cele mici, trezesc aceleași reacții, producând dezechilibre ale acestei literaturi în care nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește și cuminecă pe cei ce beau, râvnă și temei întru învierea și mântuirea neamului. Câtă agresivitate. Câte acuze dezonorante, fără temei, atacuri grosolane, „mușcături de câini turbați” la adresa Mișcării Legionare, care de aproape nouă decenii a dat Țării și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea seară reușită, după cum o vedeam eu, pentru că am simțit brusc o atmosferă amețitoare, impregnată de certitudinea unor vremuri similare, chiar mai bune, ce vor urma și mă cuprinse un optimism năvalnic care trebuia să capete glas, oricât de aluziv. — Sper să mai putem repeta figura cât de curând, am îngăimat. Nu m-am mai simțit atât de bine de... de când țin minte, să zicem. — Da, a fost plăcut. Foarte plăcut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că în el era încă îngrămădit echipamentul de bodybuilding al lui Darren, se mai produsese și un accident cu una din ganterele lui, care spărsese sticla neprețuitei sale reproduceri după Kandinsky, se prăbuși pe pat și o podidiră lacrimile: lacrimi năvalnice, purificatoare și sărate, alimentate de ură. Peste câteva zile, îl sună pe Mortimer și îi spuse că se rezgândise în privința ofertei lui. El a fost atât de încântat, încât i-a majorat pe loc salariul cu încă două mii. Acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a acționa nu este în concordanță cu împrejurările. Într-adevăr, se constată că oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus și care este gloria și bogăția. Unii procedează cu grijă, alții năvalnic; unii cu violență, alții cu meșteșuguri pricepute; unii cu răbdare, alții cu contrariul ei; și fiecare poate să-și atingă scopul, urmînd unul din aceste drumuri diferite. Dar se constată de asemenea, că din doi oameni care procedează cu grijă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la ținta pe care și-a propus-o, iar celălalt nu. Pe de altă parte, doi oameni pot să reușească în același fel, deși modul de a proceda a fost diferit; unul înaintînd cu multă grijă, iar celălalt în mod năvalnic. Lucrul acesta nu are altă cauză decît împrejurările care sînt sau nu în concordanță cu modul procedării lor. De aici decurge ceea ce am spus, și anume, că doi oameni care acționează diferit, obțin, totuși, același rezultat; în schimb pot să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce creează ființa, sub mâinile divine: ”El”. Mă-nalț din seva pământului și cat spre văzduh și fruntea-mi primește botezul de limpede și diafan nor. Foc îmi cutreieră scoarța de lut și jar îmi aprinde inima ce se pornește năvalnic și bate a viață. Apa m-a creat, apa m-a lăsat, apa m-a mângâiat și mi-a șoptit începutul de Om. Curg ape de sus, trec ape prin vene, prin corp ce trăiește din leagăn veșnic de ape
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a luat umărul și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul cu muntele, apoi, după ce devine studentă, poetă și alpinistă, fascinată de amorul năvalnic pentru M. Cele două jurnale (primul din perioada studenției, al doilea din vremea liceului și, mai apoi, din timpul facultății, când destinele celor doi se Întâlnesc) se intersectează pe tot parcursul romanului, fiind unite prin depozițiile teoretizante ale naratorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai al dracului de nătăfleață! Glasul acesta zgârietor risipi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost de față, și toți spuneau același lucru și aproape cu aceleași cuvinte. Uneori, arar, se făcea liniște și atunci toți se simțeau cuprinși de o înfiorare apăsătoare, pe care încercau apoi să o alunge cu alte urlete mai năvalnice, parcă le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se întoarseră spre Lespezi. Știau că iar vor veni, că trebuie să vie și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu sudoare. Ochii îi erau roșii de nesomn, de băutură înghițită pe nerăsuflate, de sângele năvalnic pe care vinișoarele subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului, concentrate să privească într-un singur punct. Iar pieptul îi tresălta, mai-mai să se spargă, dintr-o bărbăție adunată fără folos și scăpată din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să se întoarcă, pe stradă, fata cu bonetă și cu panerul pe braț". Și totuși, ca toți tinerii din generația sa, Julien nu se bucurase de o libertate deplină. Oricât de năvalnică îi va fi fost tinerețea, acest dandi fusese nevoit, la fel ca și tinerele domnișoare, să respecte numeroase constrângeri, sociale și familiale. Dacă îi fusese permis să frecventeze femei măritate și prostituate, tânărul aristocrat se văzuse în schimb obligat să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asigurarea proviziilor. Când trupele intră în oraș în bătaia tobelor, o tânără drăguță pe nume Anna, fata care ținea registrele de casă la o presă de ulei, iese grăbită în stradă. La auzul tobelor, aceasta își simțise inima bătându-i năvalnic, presimțind că viitorul tată al copiilor ei se găsea printre acei soldați chipeși. În ziua următoare, când Basile se duce la fabrica de ulei pentru a face aprovizionarea, o întâlnește pe Anna. El are treizeci de ani. Ea, douăzeci și opt. E
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
neîntinată virtutea, îl "torturaseră în fel și chip". Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară reușise, în urma unor asalturi eroice și cu inima bubuindu-i năvalnic, să "atingă câteva secunde ceea ce se numea "țâță goală"". Însă altă dată, "adulmecând triumful" și simțindu-se "gata să leșine de efort", n-a descoperit sub sutienul cu armătură pe care abia reușise să-l smulgă decât o "pereche de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mirosul acesta de bărbat tânăr, răsuflarea lui gâtuită și prospețimea nopții". Se simte tulburată de "gura aceea caldă care o face să se înfioreze". Și dacă ar fi fost într-adevăr posibil s-o ia de la capăt? Dacă tânărul acesta năvalnic ar fi putut, încă odată, să-i redea viața, să-i insufle căldura, pofta de viață, avântul ei de odinioară? Iluzia nu durează mult, căci Paule, care devenise amanta lui Simon în urma insistențelor neobosite ale acestuia, realizează în scurt timp
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
contează: important este ca aceste aparențe să existe. În lipsa lor, nu e posibilă viața în societate. În sfîrșit, identificarea ia forma înstăpînirii asupra celuilalt. Atunci ea slujește la dominarea lui și a relației cu el. Cea mai directă, cea mai năvalnică este dorința de a-l incorpora în sine, de a-l contopi cu sinele tău. De a-l mînca pentru a putea proclama: "Celălalt? Eu sînt el". "Sînt tatăl, sînt sînul, sînt brațul drept". Ludovic al XIV-lea spusese deja
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu barbă și plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de a emoționa. În lipsa unui termen mai bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Selecteză din text structura care precizează identitatea povestitor - Iliuță. 15. Extrage din text căte o structură/ un cuvânt în care apare o însușire a personajului: Colțun, Chirică, mama Anghelina. 16. Rezumă fragmentul dat. Anexa 2 Proba nr. 2 - Comunicarea orală Năvalnic a fost numele unui flăcău frumos căzut din cer. Fetele, cum îl vedeau, se prăpădeau după dânsul și-și făceau seama. Dacă intra undeva, în vreun sat, toate cărările se încurcau pentru fetele cele frumoase și toată partea femeiască nu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]