1,904 matches
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Craiova, lunar, din aprilie 1922 până în mai 1929, având subtitlul „Literatură, știință, artă”; în 1926 titlul devine „Năzuința românească”. Este editată sub conducerea unui comitet format din Elena Farago, George Murnu, Ion Dongorozi, I.B. Georgescu, C. Gerota, N.M. Condiescu și Al. Popescu-Telega (de la numărul 6/1922), Gh. Tătărescu (1/1924 - 6-7/1924), C. D. Fortunescu (numărul 6-7/1924
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
Istoria filosofiei moderne (1938) și în Antologie filosofică (1943). Desfășoară în acest timp și o relativ intensă activitate literară. După ce debutase la sfârșitul anului 1918 în „Vieața nouă” cu versuri, mai colaborează cu poezie și proză la „Orizonturi noi”, „Sburătorul”, „Năzuința”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața literară” ș.a., textele fiind adunate mai târziu în volumele Evocări venețiene (1928) și Ispite și biruinți (1930). Colaborarea lui N. la „Vieața nouă” și la „Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
cruzime, în aspirația configurării unei lumi inconsistente, lipsite de repere, haotice. Romanul Stele căzătoare (1946) urmărește câteva existențe feminine, în principal „artiste”. Mai pregnante sunt două personaje, preocupate de artă și cărți, de calitatea propriei vieți, cu tristeți, neîmpliniri și năzuințe vagi. Prin celelalte prezențe, caricate, se ridiculizează pretențiile unor femei care se amăgesc sau doar își ascund instinctele sub un derizoriu văl romanțios. Versurile din placheta Primăvară pustie (1945) înregistrează neîmpăcarea legată de conștiința unui preaplin de vitalitate și trăire
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
în cele din urmă să editeze broșura Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
-M. în 1798 (și a cărei alcătuire i-a fost mult timp atribuită), este o traducere anonimă mai veche după Francisc Scufos, Téhni ritorikís (Veneția, 1681). Este primul tratat de acest gen apărut în românește, un act cultural reprezentativ pentru năzuințele iluminiștilor, prin îndemnul patetic la însușirea „meșteșugului” de a vorbi frumos, logic, convingător. Aceleași scopuri erau urmărite și în Istorie universală adică de obște, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi (I, 1800), transpusă după Claude François Millot. Și aici
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
Iași, bilunar, între 5 aprilie 1932 și 20 martie 1933, având subtitlul „Literatură - critică - informație”. Nu se precizează componența redacției. În articolul-program, după ce se deplânge starea culturii, reproșându-i-se statului că „a tăiat mișcării literare orice sprijin”, se exprimă năzuința de a duce mai departe firul unei tradiții culturale pentru care și „în vremuri mai aprige înaintașii au făcut mari și grele sacrificii individuale”. Deși refuză, în principiu, „orice idee de regionalism”, revista nu a reușit totuși să îl depășească
PAGINI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice românești din anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea a fost „să-i împace pe Breton și Valéry”. Deși tentativa celor reuniți în grupul care promova o. estetic sau structural a fost o bătălie întreruptă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Daudet, Henry de Forge, Henry Wadsworth Longfellow, Octave Mirbeau, Maxim Gorki, François Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
Pe unii istorici i-a surprins solia trimisă de N.B. la papa Leon al X-lea, pontiful deschis către luminile Renașterii, unde pleacă în 1519 Antonio Policalas, un grec de la Curtea voievodului, inițiativa fiind menită să confere un oarecare suport năzuințelor românilor. Aproape concomitent domnul muntean îi cerea lui Manuil din Corint, „mare ritor” al Patriarhiei din Constantinopol, un text privitor la deosebirile de dogmă dintre ortodocși și catolici, având nevoie de un înscris emis de o autoritate ecleziastică. Doveditoare pentru
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și o puse în mijlocul cetății Romei și o scrise cu slove letenești, așa zicând, adecă: «Aceasta au izbăvit cetatea noastră den muncă»”. Nu trebuie exclusă ideea că acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Un veac de poezie aromână (1985) eșuând, fiindcă autorul părăsise țara. Abia în 1989 P. își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
în 1909, cu epigrame, la „Dunărea de Jos”. Conduce o perioadă „Universul literar” și revistele școlare „Drum” (1931) și „Mugurul” (1933-1940). Colaborează la „Universul”, „Universul literar”, „Drum drept”, „Cuget clar”, „Neamul românesc”, „Provincia literară” (Sibiu), „Munca literară și artistică”, „Credința”, „Năzuința” (Craiova), „România viitoare”, „Orizonturi”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Licăriri”, „Zburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Preocupări literare” ș.a. Și-a semnat cronicile, recenziile și, mai ales, intervențiile polemice cu pseudonimele Alf. A. Grama, Pip, Rică Venturiano ș.a. Figură predominant culturală
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
Curentul”, „Săptămâna culturală”, „Arhivele Olteniei”, „România nouă”, supliment literar, „Universul literar” ș.a., semnând fie cu numele său, fie T. U. sau T. Ulmu. Face parte, în 1924, din comitetul de redacție al revistei craiovene „Flamura”, participând și la conducerea periodicelor „Năzuința” (1926-1929), „Suflet românesc” (1926), „Pleiada” (1927-1928). Figurează, de asemenea, în comitetul de conducere al revistei „Ramuri” (1928-1947) și publică aici numeroase articole. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, fiind numit în același an secretar al Societății Scriitorilor Olteni
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
Popescu-Telega, hispanista, Craiova, 1943; Din problemele școalei românești, Craiova, 1944; Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), Craiova, 1947. Repere bibliografice: Ion Dongorozi, „Viața tragică și românească a lui Eminescu”, R, 1928, 10; Al. Popescu-Telega, „Viața tragică și românească a lui Eminescu”, „Năzuința”, 1928, 2; Șerban Cioculescu, T. Păunescu- Ulmu, ADV, 1928, 22 octombrie; Antologia poeților olteni, îngr. I. C. Popescu-Polyclet, Craiova, 1929, 109-110; Traian Mateescu, Amintiri despre poezia lui T. Păunescu-Ulmu, R, 1936, 2; Metzulescu, Literile, I, 186-188; Const. D. Ionescu, „Problema Eminescu
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
materia în care se împlinește obiectul artistic e mai refractară prelucrării în acest scop, cu atât meritul creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are de biruit toate obstacolele inerente năzuinței la perfecțiune, și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
ani. A debutat cu o schiță inspirată de Războiul pentru Independență în revista liceului, „Tinerimea școlară” (1920). Versuri, dar și articole, însemnări („însemnări leneșe”), cronici dramatice, recenzii îi vor mai apărea în „Ramuri”, unde a lucrat un timp ca redactor, „Năzuința” (Craiova), „Adevărul literar și artistic”, „Clipa”, „Cuvântul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Omul liber”, „Țara de Jos”, „Tribuna nouă” (Arad), „Mișcarea literară”, „Gândirea”, „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Universul literar”, „Universul”, „Flamura” (Craiova), „Comedia”, „Viața literară”, „Arhivele Olteniei”, „Curierul Olteniei”, „Bilete
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
său, replica supremă mediului trivial în care a trăit. Critica a observat în Brațul Andromedei, ca și în celelalte romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Hegel și apoi prin Schopenhauer. Meritul lui stă în a le fi aplicat în chip judicios împrejurărilor vieții noastre culturale. E. LOVINESCU Vocația pentru început a lui Maiorescu, oricât ar fi de excepțională, implică și ea acestă contradicție: nu numai năzuința de a fi cel dintâi, Marele Preot al culturii, dar și imposibilitatea de a se desprinde cu totul de trecut [...]. Structura însăși a operei lui Maiorescu este contradictorie: spiritului „religios” al întemeietorului îi răspunde spiritul „polemic” al celui care neagă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
TPkés3 (astăzi un mărginit politician iredentist), un mitropolit ortodox? Unde oare se ascunsese patriarhul românilor ortodocși în dimineața de 22 decembrie 19891? Știam, din vocea Europei Libere, că preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa fusese deja excomunicat și exilat 2. Cu o stranie năzuință spre puritate, mai credeam, după Revoluție, că un episcop ar face bine să încerce măcar să fie sfânt ori să nu fie deloc. Mă așteptam ca experții în microfoane și cu epoleți sub patrafir să practice, măcar la îndemnul rușinii, virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Unde? În ce fel? Dacă merită?»Ă Sau dacă «ai talent» și dacă acest talent «va găsi ecou» la cei ce te Încojoară, și cum anume «să corespunzi exigențelor cerute unui scriitor În vremea noastră?», fiind În același timp credincios năzuințelor dumitale «cele mai intime, de om și de artist», - aceste Întrebări au trezit În mine o Întreagă lume de gânduri și de Întâmplări, pe care nu mă pot stăpâni să nu ți le ofer spre judecare. Fiecare scriitor din generația
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al PMR către Conferința scriitorilor din RPR, se spune: «Realizările regimului de democrație populară creează condiții prielnice creației literare, cum nu au existat și n-au putut exista În trecut. Creați opere de Înaltă valoare artistică, care să oglindească fidel năzuințele poporului nostru, ziditor al socialismului!». Articolul amintit a Încercat de fapt să minimalizeze nu numai literatura noastră tânără, militantă, dar Însăși ceea ce este făurit de lupta clasei muncitoare În Patria noastră. Aceasta s-a Întâmplat pentru că criticul literar n-a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a realismului socialist. Prozatorii noștri În frunte cu maestrul Mihail Sadoveanu, care de curând a tipărit romanul inspirat din viața țărănimii Înaintea și după al doilea război mondial - Mitrea Cocor - adaugă zilnic noi pagini literaturii noastre, pagini care zugrăvesc frământările, năzuințele și biruințele oamenilor muncii. Numele unui Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar a trecut granițele țării, iar Ion Călugăru, Petru Dumitriu, Marin Preda și alții deschid În proza românească perspective noi tocmai prin faptul că aduc În arena literară oameni noi de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]