1,394 matches
-
meargă (dar imediat) și să verifice el acest lucru. Cînd sosești poate că îmi aduci și alte vești în legătură cu cartea. Acasă, bucurie de excursia făcută la Viișoara, dar și regrete că n-am fost cu toții. Fotografiile primite cu mare încîntare. Nașa, firește, se laudă cu finul. Vă dorim multă sănătate la toți. Mihai Drăgan </citation> (62) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1972”> Dragă Costică, Peste puțină vreme (voi verifica), cred că se împlinește un an de cînd
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sunteți; pe 14 august trimite-mi la Viișoara, com. Tg. Trotuș (în fața numelui scrie și Prof., am un tiz și ce ușor sunt confundați profesorii!), o c[arte ] p[oștală] și anunță-ne. Multă sănătate copiilor, doamnei și ție din partea nașei și a mea. Mihai Drăgan P.S. Privitor la problema aceea, cînd ne vedem... Deci nu trimite prin poștă. Colaborarea o reiau din septembrie, Lov[inescu] și P[ompliliu] Const[antinescu]. </citation> (75) (76) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
2. Biblioteca Centrală - tel. 41.801. 3. Trimite-ne adresa Elisabetei Isanos (și numele) deoarece o doamnă de la B[iblioteca] C[entrală] U[niversitară], care face o bibliografie M. Isanos , vrea să vorbească cu ea. 4. Află - rugămintea expresă a Nașei - dacă cei de la Biblioteca municipală Bacău, care aveau în plan să realizeze un indice bibliografic al rev[istei] Gîndirea îl mai fac sau nu (află, așa, ca o informație) . </citation> (82) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și încă jumătate din celelalte, sunt o dovadă că această carte e foarte actuală și... incomodă. A apărut Hogaș? Aștept răspuns grabnic la această scrisoare. Cu toată prietenia și nădejdea în nu e rău să fie bine, Mihai Drăgan P.S. Nașa mulțumește pentru felicitările de Sf. Elena. </citation> (83) (84) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”15 iulie 1974”> Dragă Costică, Din epistola ta, primită zilele trecute, aflu că mi-ai răspuns la lunga mea scrisore de acum două luni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
n-am venit nici la Bacău, la Festivalul Bacovia, n-am trimis nici interviul cu M. Steriade. Noi suntem cu toții sănătoși, dar foarte agitați de trei săptămîni încoace (mătușa Nuței, mai exact, cumnata soacră-mi, care este, în același timp, nașa noastră și nașa Lăcrămioarei, e grav bolnavă aici la Iași. Are 43 de ani, are doi copii, o fată ca Lăcrămioara și acum starea nașei noastre e foarte gravă. Adică nu este nici o speranță și din zi în zi așteptăm
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nici la Bacău, la Festivalul Bacovia, n-am trimis nici interviul cu M. Steriade. Noi suntem cu toții sănătoși, dar foarte agitați de trei săptămîni încoace (mătușa Nuței, mai exact, cumnata soacră-mi, care este, în același timp, nașa noastră și nașa Lăcrămioarei, e grav bolnavă aici la Iași. Are 43 de ani, are doi copii, o fată ca Lăcrămioara și acum starea nașei noastre e foarte gravă. Adică nu este nici o speranță și din zi în zi așteptăm inevitabilul.) Așa se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
trei săptămîni încoace (mătușa Nuței, mai exact, cumnata soacră-mi, care este, în același timp, nașa noastră și nașa Lăcrămioarei, e grav bolnavă aici la Iași. Are 43 de ani, are doi copii, o fată ca Lăcrămioara și acum starea nașei noastre e foarte gravă. Adică nu este nici o speranță și din zi în zi așteptăm inevitabilul.) Așa se explică tăcerea mea. în alte privințe, lucruri bune. Abia anul acesta sunt independent la cursul meu despre Marii clasici care are, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sunt Ghiță Nașcu cu nevastăsa, Profira, apoi Alexandru Pârțac și Ileana din Armășoaia, ce să mai spun de Costache Pârțac, de Ghiță Covrig sau de-alde Vizitiu, nu am avu niciodată vreo neînțelegere. Ce să mai spun de nașul și nașa Dârdală și de ginerele lor, Pâslă cu nevastă-sa, Profira. Toți sunt oameni așezați și la locul lor. Necazuri avem numai cu îndrăcita asta de Marița carei ațâță și pe păcătoșii ei de feciori și pe soră-sa Ileana lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frumos Și-a luat rămas bun, spunîndu-ne așa: nu fiți triști nu plîngeți iubiți-vă și faceți copii aveți grijă de voi nu faceți prostii. Am avut plăcerea de a lucra cu ea. Am avut fericirea de a o avea nașă. Am avut privilegiul de a o asculta... cîntîndu-ne. Am bucuria că fetița noastră îi poartă numele... ADRIANA... Cred că se bucură pentru noi. Nicolai Mihăilă ADA GÂRȚOMAN - SUHAR 30 iunie 1954 - 22 iulie 2005 Studii universitare: Institutul de Teatru Szentgyorgy
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Kirill, mezinul familiei (1914-1964) era și finul meu, cum este obiceiul În familiile rusești. Într-o anumită etapă a slujbei de botez, oficiată În salonul casei noastre din Vira, l-am ținut cu duioșie În brațe Înainte de a-l preda nașei lui, Ekaterina Dmitrievna Danzas (vara primară a tatei și nepoata colonelului K.K. Danzas, secundul lui Pușkin, În duelul care i-a fost fatal). În copilărie, Kirill locuia, Împreună cu cele două surori ale mele, În camerele pentru copii, aflate departe, distinct
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic. După recitarea rozariului, copilul imita gesturile preotului celebrant, pronunța multe „saeculorom“ și, mai ales, improviza predici solemne, proba evidentă a bunei sale memorii de a-și reaminti predica duminicală a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
săraci cu inimă mare, care își depășeau până și propriile lor posibilități economice! Doamna Barbara Ricca, colocatara lor, trăia singură. A început să frecventeze familia Calabria până când a devenit parte integrantă a acestora. La nașterea lui Giovanni se oferise ca nașă de botez. Și s-a dăruit atât de mult acestei misiuni încât îl considera pe Giovanni ca pe un fiu de-al ei natural. Spunea în afecțiunea ei: «Giovannino al meu!». Și îl iubea și îl alinta cu ochii și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de o anumită vârstă, dar nu refuza nici o muncă, dăruindu-se cu multă generozitate. E interesant de observat prezența unor figuri feminine mature, în formarea tânărului Calabria, prezențe care își trăiau cu simplitate credința creștină, inspirată de Evanghelie: mama Angela, nașa Barbara Ricca, educatoarea Giulia Botteon și doamna Margherita Masina. La fel de importantă este și întâlnirea cu Surorile Milostivirii pe care le-a cunoscut la spitalul militar. În primele momente, într-adevăr, s-a adresat superioarei Surorilor Milostivirii, sora Lavinia Mondin, pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În casă, chiar dacă era sub pedeapsă... Și lumea vorbea că o venit că o aflat că se taie vițeii. Da’ nimeni nu și-o putut Închipui de ce veniseră ei, pentru că noi n-am spus nimănui... Și noi chiar venisem de la nașa noastră de cununie, că am fost s-o felicităm, că era Maria. Și când am auzit... am știut că-i vorba despre noi. Și-așa o și fost. Pe la miezul nopții o bătut tare În ușă, ne-am trezit și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și cu noi... Știți? Așa că, atunci când au venit, ne-au luat ca din oală pe toți. Pe soțul meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
329-331, 342 Man Nistor 170, 210, 215, 220-221, 224 Man Ștefan 223 Manea (gardian) 315 Maniu Iuliu 38, 125, 146, 213, 254, 263, 358 Manoliu 355 Manoliu Costică 356 Manoliu Victor 355 Mare Sabin 247, 249-250 Mareș Tudor 111 Maria (nașa de cununie) 251 Maria Tereza (Împărăteasa) 261 Marian (doctor) 327 Marin (ofițer) 113 Marin (student) 61 Marinescu (frații) 141 Marinescu (maior) 325 Marius (deținut) 312 Marx Karl 113 Mârza (general) 139 Matei Dumitru 199 Mâț (Ion) 181-182 Maxim Virgil 214
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-a dus ultima dată la spital - remarcă nașa Floarea - „n-a lăsat o lingură nespălată”. La rîndul său, nici tata n-a fost, cum am scris în fișele respective, un „agricultor”. Din cîte am dedus, nu-i prea plăcea „să tragă la sapă”, să stea toată ziua pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe scenă. Are și o mimică bună. Poartă basma înnodată la spate, pe care cînd o dă spre creștet, cînd o coboară la baza frunții, pe ochi, astfel că fața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să vreau ceea ce este important, chiar dacă în față se află sfîrșitul tuturor lucrurilor” (Karl Jaspers, Situația spirituală a timpului, 1931). * Ce extraordinară putere de evocare are vestea morții cuiva! Adineaori mi-a telefonat Lucica, să-mi spună că a murit nașă-mea. Dintr-odată, din amintiri, s-a închegat chipul ei: fața zbîrcită, dar cu pielea încă albă, fină, îngrijită, ochii verzui, mici, iscoditori. Avea o judecată necruțătoare asupra oamenilor și o mare îndrăzneală în formulări. În ultima vreme, mergea greu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă boteze. „Dorță - i-a zis aceasta mamei - pe toți cîți i-am botezat trăiesc. Ai să vezi că așa are să fie și cu el”. Scena întoarcerii de la botez mi-a fost povestită de mai multe ori de însăși nașa și de Mămuca, de fiecare dată cu amuzament. Simțind nevoia să se cinstească, au intrat în crîșma de La Vale, unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit spre casă. Cînd au ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că-i lipsește ceva. „Melixină - a tresărit ea -, oare unde am lăsat noi băiatul?” Speriate, s-au întors în mare grabă la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor. Primul secretar, de pildă, îi amenință cu pușcăria pe primari, pe agronomi, pe zootehnicieni, pe ingineri. Așa procedează și omologii săi din celelalte județe. Leon Popovici, vărul meu, care a fost recent la Udești, îmi spunea că Petrică al Nașei, președintele G.A.C. umblă din casă în casă și-i roagă pe consăteni să dea cartofi pentru fondul central al statului: 300.000 de kilograme, de cinci ori mai mult decît se stabilise inițial! Cartofii au devenit un fel de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]