2,809 matches
-
rămânea repetent. Dar și puiuțul, recunoscător de fiecare dată, dădea câte o paranghelie de spaimă în apartamentele de sus ale vilei. Apăruse ușor și obișnuința de a fuma iarbă, iar mai recent să mai dea și câte un praf la nară. Privirea ușor năucă și incoerența în gândire, că de exprimare nu mai vorbim, îi confirmau mamei ideile despre genialitatea oarecum precoce a copilului. Tati era și el de acord pentru că avea o poză a băiatului pe birou. Într-o zi
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
rămânea repetent. Dar și puiuțul, recunoscător de fiecare dată, dădea câte o paranghelie de spaimă în apartamentele de sus ale vilei. Apăruse ușor și obișnuința de a fuma iarbă, iar mai recent să mai dea și câte un praf la nară. Privirea ușor năucă și incoerența în gândire, că de exprimare nu mai vorbim, îi confirmau mamei ideile despre genialitatea oarecum precoce a copilului. Tati era și el de acord pentru că avea o poză a băiatului pe birou.Într-o zi
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute de nuanțe comprehensive, iar pământul respira liniștit, primind cu bucurie adevăratul festin ce-l onora. Mireasma brazilor îmi gâdila nările și-mi răscolea plămânii cu prețioasa lor puritate, iar soarele jucâuș îmi zâmbea ștrengărește, pitindu-se din când în când după vreo turlă. Dansul delicat al crengilor de brad și-a împreunat mâinile invitând cerul la sărbătoare, iar el, cu
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
un cumul de sentimente, de trăiri și de viziuni transpuse artistic, strecurate prin sita vremii și a prezentului care nu prea mai are răbdare. E vremea strânsului-plânsului în potire de chihlimbar, degustat în Florar, când „au înnebunit salcâmii” și când nările sunt amețite de miresme. Atunci năvălesc mustangii dorinței fără de frâie și înspumați. Ei bat nervos din copite și pielea lor tremură. Până să fie înșeuați răscolesc în copite țărâna din care și omul e plămădit. Brazdă după brazdă răsturnată-n
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
PS: Câteva detalii despre creierul uman: acesta funcționează pe principiul “creierului bicameral”, de “conștiință ierarhică binară”; pentru că cele două jumătăți ale corpului sunt cuplate invers la cele două emisfere cerebrale, emisfera stângă comandând jumătatea dreaptă a corpului și viceversa (cu excepția nărilor). La animale cele două emisfere se află într-un perfect echilibru: ele nu pot dezvolta criterii pentru o conștiință ierarhică binară. (alte detalii despre “creierul bicameral” le găsiți în cercetările lui Roger Sperry - laureat al premiului Nobel) Odată ce clasificarea binară
SCRISOAREA NR. 69. CUM SE COMITE UN ATENTAT FINANCIAR ASUPRA OMENIRII PRIN EXTRATEREŞTRI ET-Y-X- de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345889_a_347218]
-
cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degetele lungi și aristrocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată expresiunea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind.- Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
strălucește acolo e o culoare lipsa, iubito și sunetele, în glissando, de la re până la și bemol se preling fără să treacă și prin diezul lui fă. Ceață care va împresoară miroase a crin sau a cadavru - depinde cu care dintre nări o adulmeci. Și crede-mă, cu ochii mei am văzut un înger prăbușindu-se fulgerat când a-ncercat să planeze, naiv, deasupra capetelor voastre. Ieși cât mai degrabă de-acolo, iubito, îți spun că încă mai este posibil. Vino aici
TAIJITU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347472_a_348801]
-
degete, îl iau blând și îl aștern pe frunza mea, ca să putem vorbi liniștiți. calul meu nu vorbește. e ca în filmul cu ariciul rătăcit. mă privește îndelung și atât. de fapt, vorbește numai atunci când îi privesc atent ochii și nările. freamătă la fiecare schimbare de anotimp, la fiecare cădere de frunze. nu-i nimic. dărâm acum zidurile. am multă treabă. îmi place la nebunie să lovesc în propria prostie. aseară îți dădeam dreptate. nu trebuie arătat tot lumii acesteia năroade
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
frumos dar de logodnă. Gândurile Aialei goneau înapoi la zilele în care își aștepta părinții într-o scurtă vacanță acasă... Se întorseseră și ei mai devreme. Grijile, presentimentele, îi aduseseră. Presimțirile sunt antenele noastre care ne dirijează de câte ori simțim în nări pericolul fără să-l conștientizăm. Cum altfel veniseră cu toții în același timp? Trebuiau să vadă cum și de ce Aiala a hotărât să-și închidă locuința, să o părăsească și să locuiască împreună cu amica ei. Această prietenie exaltată avea pentru mama
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
s-ar derula viața mea. Singurul meu regret este că nu le văd mergând cu viteză, cu sunetul acela de roți de fier, frământând șinele cu zgomot, ca un amant gelos. Mirosul de unsoare amestecat cu fier patinat... îmi lărgește nările în încercarea de a mă îmbăta cu aroma de ... tren. Ritmul sacadat al roților de tren îl asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul pământului răscolit? E doar o amintire... ca și trenul în care m-am pierdut
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile și pete de ceață le ieșea pe nări îngreunând circulația Tunelul din fața noastră- gâtul unei sticle din care Dumnezeu a băut infinitul- mă exilează în trecut. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
cf. yor luminatorul diurn în khowar, Pakistan; oriya sanga “friend”: sngi “soare” în khasi, India de NE; udmurt esh cf. gunes “astru diurn” în turcă; iacut dogor cf. daga “soare”în Caucaz; esckimo illamar “prieten”: lmar “soare “în pashto, Afganistan; nara într-o limbă aborigeana din Australia cf. nar “soare în mongola”. Sunt multe exemple pe internet dacă scrieți soare prietenul omului. Citam numai din Sadoveanu “lăsăm să ne pârlească soarele prieten”. VIN. Băutură, de cele mai multe ori vin roșu, vine tot
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
de Securitate (corp delict nr. 30), dar mai apoi a fost recuperată. S-a mai păstrat, brăcuit, începutul celui de-al doilea sonet al coșmarului cu scrisul lui Covaci: Eram, în vis, cadavru, în raclă și în groapă. Simțeam în nară izul putreziciunii mele, Dar auzeam tăcerea cum sapă, cum tot sapă, În moartea mea să scoată comori de gând și stele. O viziune a propriei morți, dar și a acelor tainice recuperări spirituale de după. Labiș i-a transmis imaginea în
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și gemeni doi sunt sânii tăi,/ doi pui de căprioară;/ grumazul tău e ca un turn de fildeș/ și iezere ți-s ochii, din Heșbon,/ în preajma porții cu mulțimi de fete;/ iar nările-s din turnul de Liban/ adulmecând veghere spre Damasc;/ semeț precum Carmelul ți-este capul;/ cosițele, pe el, ca o porfiră/ păzind în ea un rege'nlănțuit.// (Cântarea cântărilor, cap. 7, 1-8) Fragmentarea din arta contemporană reflectă, într-o bună
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
scrâșnet. banal. fiare, șine de tramvai, suflet, marginea patului pe care cad amețită strânsoarea zilei și a înserării... totul e doar minciuna pe care o respir zilnic prin ochi, gură,nas. prea multe instrumente de tortură pentru simțuri. glasul topește nările, fulgeră ochii, gura încleștată în anotimpul ăsta ciudat, în gheață prinde cleștii racului. cancerul urcă pe toamnele prezentului. mereu acută necesitate înrobește gândul. strig la luna de lemn. flacăra o arde până la urletul lupilor, până la pădurile de mesteceni în care
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
deranjezi cu un asemenea cadou. Vino să te sărut aici de față cu toată cancelaria, pentru această surpriză plăcută. Pleoscăiturile se auziră de parcă au făcut-o intenționat să fie remarcate, apoi Georgeta își îndesă nasul său acvilin printre petalele zambilei. Nările i se dilatară de plăcerea parfumului. Închise ochii ca și când ar fi vrut să rămână impregnată acea suavă adiere parfumată de primăvară florală. Se îndreptă spre scaunul său și își așeză caseta cu mărțișorul în poșetă, iar buchețelul în vaza ce-
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
vindu se de amare deziluzii. Romanul este structurat din două părți: I. Sub sceptrul se¬cerei și al ciocanului și II. Sub sceptrul democrației. Prima parte, mai redusă ca întindere, conține două capitole (Soarta și Reanimatul), corespunzând expozițiunii și intrigii nara¬ți¬u¬nii, iar cea secundă se articulează din cincisprezece capitole (Recu¬noașterea, Pactul cu moartea, Străinii din mine și din afară, Iden¬ti¬fi¬carea cu un anumit personaj, Insula albă, Insula politicienilor, In¬sula religiilor, Insula lui Eros
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
Olarului și a vasului de strâns lacrimi trec din Biblie prin multe poeme ale lui Dumitru Ichim. De cele mai multe ori, implicit. Ceea ce este plasticizarea pentru lucruri este și pentru trupul omenesc, dar, prin aburul ce i s-a suflat „în nări”, omul și diferă, este subiect uman „creat ca chip al Persoanei Logosului”. El cuprinde în sine și identitatea și diferența, de unde chemarea de a o supune pe ultima negării. În cuvintele părintelui Dumitru Stăniloae, omul, persoana umană „e chemată la
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
e mare, dar nici mică, una o s-o dea pe carte, undeva prin luna marte, când va face și-o lansare la o sfântă adunare. dar am uitat că este vară și-o să fie cald afară; voi nu simțiți, în nări, o briză? mai dați-o dracu’ de acciză! vai, ce m-aș mai legăna, pe un val, pe Marmara!... că la marea noastră, neagră, numai proștii o să meargă! hii, dar ce miros de lut și ce chip de țară slut
VAI DE PĂSĂRICA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346299_a_347628]
-
pe urmă, vede-n năzărela ei, două schelete carbonizate, și vedenia aia-i dă fierbințeli de satisfacție... Să sufere, să plătească, să... Telefonul o trezește din beția gândurilor demente: ''- Aura?''... Răspunde ca în vis, că ea este la telefon. În nări, visul simte mirosul de carne arsă, iar retina păstrează imagini de coșmar: cele două schelete... Telefonul o dezmeticeșe. Se cutremură de bucurie că... nu s-a întâmplat nimic... Că încă nu s-a întâmplat nimic... E bine, pentru că are timp
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
cancelarie, unde stă toată lumea, nuuu?! - elevii, firesc, au ignorat evenimentul fiind preocupați acum de cu totul alte probleme mult mai importante cum ar fi tatuajele, body-piersing-ul, țoalele de fițe, telefoanele mobile, party-urile și partuzele în care se trăgeau linii la nară și multe alte aspecte plăcute ale vieții reale, devenite în prezent absolut necesare supraviețuirii într-o societate civilizată; - familia mulțumi Domnului că în sfârșit făcuse un act de justiție arătând, în ceasul al doisprezecelea, păcătosului, calea cea dreaptă; - alți locuitori
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]