10,211 matches
-
bufniță (o îmbrățișează/ strâns frânarul) că sunt gata să-ți zidesc, din/ pietre de grindină, casă.../ te măriți, fă, în noaptea asta cu mine?"(Cu focul) În puține vorbe, rânduri cum sunt acestea fluidizează un gen aparte de oralitate, o narațiune dificil de urmărit în care viața și textul nu rămân paralele (récit-ul francez), întrepătrunde câteva forme de discurs & so on. Iar, în subsidiar, vine direct dintr-o experiență existențială a copilăriei, situată undeva în preajma halucinației. Dacă un partizan neatent al
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
sunt aproape un fenomen normal. Atunci, ce are romanul distinct, individualizant? Are un autor, Val Andreescu, care știe să pună personajele și evenimentele acolo unde trebuie. Care dă tușă distinctă actorilor prin toate mijloacele disponibile, fie că Îi urmărește În narațiune, fie că reușește să Îi portretizeze printr-o fină artă a descrierii, dar, mai ales, prin dialogul foarte bine gradat. În cazul Întâmplărilor prin care trece Rică, aventurile cu femeile Încep cu discuții mergând de la formalism la profunzime, personajele se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care ține o anume admirativă distanță, evident pentru a îndepărta orice suspiciune de imitație, dar parcă și pentru a arăta că sămânța povestitorilor de polojănii mai dă încă rod bun. Cartea de față urmează îndeaproape tradiția literaturii noastre întru ale narațiunii de factură populară, autorul ocolind, nu atât voit, cât mai ales din instinct literar, orice (fie și neînsemnată) încercare de ieșire din tiparele cunoscute și acceptate. Adică el nu vrea să experimenteze, să o facă pe modernul cu orice preț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
semnalată ca un defect grav, mai cu seamă când în discuție intră cazul unor mari scriitori (precum Cărtărescu, de pildă). Scriitorul nu are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să se împiedice mortal, dacă nu știe să-l dezlege. Încă din prima povestire (Suflet paralel), el utilizează cunoscutul motiv romantic al dublului ca preludiu la întreaga problematică a cărții, complicată contrapunctic cu fiecare text spre a culmina cu ultima narațiune, Experiență aparte, care, nu întâmplător, este și cea mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa geniului intuiesc deja dincolo de veac, scrutând secole viitoare: o narațiune succintă, cu o acțiune bine conturată, cu personaje aparținând categoriei intelectualilor rafinați, fiindcă doar aceștia își pun grave probleme de conștiință, și al căror psihic este adesea labil din cauza factorilor sociali potrivnici de multe ori, în orice caz, personaje-unicat care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aduse În scriere. Folosește cu măiestrie arta dialogului, atât cu sine, cât și cu personajele distribuite În diverse situații din proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate comunistă. Confesându-mă unor confrați preocupați de literatură, unii m-au persiflat galeș, căci sunt umoriști de rasă, iar alții au zis că aș
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii ei. — Spun, domnule profesor, că întreaga operă ramaniană pare să fi fost scrisă la două mâini; cea dreaptă bine intenționată, aplicând normele narative, urmând calea bătătorită... — Iar cealaltă? Cea stângă parcă trage textul și povestirea înapoi. Nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că ficțiunea e mai consistentă ca realitatea, că, nu-i așa?, viața imită literatura, că ficțiunea artistică nu e numai o realitate suprapusă, ci chiar un avatar al realului, negativul acestuia. Oricâte interpretări am da romanului (dacă îl considerăm roman), narațiune densă și suficientă sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
realului, negativul acestuia. Oricâte interpretări am da romanului (dacă îl considerăm roman), narațiune densă și suficientă sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Tocmai m-am privit în oglindă. Nu m-am recunoscut. Nu, acest eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e de fapt o narațiune. Trebuie să storc ciorchinele de strugure și, linguriță cu linguriță, să torn sucul în gâtlejul uscat al acestei umbre vetuste. De unde să încep? Toate gândurile care-mi clocotesc sub craniu nu aparțin decât clipei prezente și nu au nici oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spusesem. Peste un minut, am pornit și eu cu grupul meu. * * * În orice istorie, oricât de personală, la un moment dat autorul este nevoit să fie ubicuu. El trebuie să le știe pe toate, în cele mai diverse planuri ale narațiunii. Că doar cine altcineva să-i scrie părțile alea mai obscure, la care, cum ar fi cazul meu, nu a avut acces direct? Păi, zău așa, cine? Poate că, în cazuri foarte rare, cum ar fi cel al lui Ilf
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în care să ne rugăm din nou ca bunul Dumnezeu să-și facă milă de noi și să ne ia în împărăția Lui. Dar nici El măcar nu ne voia. Cine o asculta vorbind nu zicea că doar repetă mecanic narațiuni cu întâmplările verișoarei de la Domald, care fusese în lagăr. Nu era prima oară când mă bătea gândul să cred că într adevăr trecuse Karin-tante însăși prin acel foc și sabie al lagărului. Era posibil ca doamna General să fi tăinuit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar ridica și s-ar duce la baie, asta n-ar Însemna că cititorul ar trebui să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seria a ajuns să aibă succes, În ultimul volum demască toată afacerea căreia i-a căzut pradă. A reprodus totul de-a fir-a-păr, cu toate numele. Cât despre El, intenția inițială a fost să se țină deoparte, undeva la marginea narațiunii, de neatins. Ceva neprevăzut s-a Întâmplat Însă, un alt scriitor a intervenit și... Ascultându-mă, ochii Verei se măriseră peste măsură și amenințau să-i Înghită Întreaga față. — Draga mea, i-am zis, știu că pentru tine-i un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spirit plin de intransingență (prozatorul stând multă vreme aproape neobservat în umbra poetului și a hispanistului). Parcurgând "Bărbatul cu cele două morți ale sale" (Ed. Humanitas, București, 2007) cititorul are de la bun început percepția unui autor mânuind cu precizie meșteșugul narațiunii - dar și al descrierii, al evocării și al portretului literar -, altfel spus stăpân pe arta, nu la îndemâna orișicui, a comunicării cu tâlc, cu miez și cu har, care vine din spațiul eposului popular trecut prin filtrul prozei noastre culte, cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
lei! Am scris și am publicat zeci de cărți... și cu ce m-am ales, materialicește vorbind?" (p. 223-224). Boala fiului Radu, temă recurentă a jurnalului, și propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și reflecțiile eroilor lui Marin Preda par - în comparație cu cei ai lui Nicolae Velea - că ilustrează un "clasicism de școală". La Fănuș Neagu, "pitorescul e vânat până la exterminare", narațiunea este "fără nod la ață", iar epica e scoasă de autor "din mai nimic". A.E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic și în antiepic
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile personale și toate ororile unei lumi în tranziție (e "lumea rea și amărâtă", se spune într-un fel de refren tânguios), își descarcă toată scârba într-o narațiune furioasă, culme a unei viziuni mizerabiliste cu tentă cosmopolită, ceea ce dă un plus de stranietate și neliniște discursului epic. Într-o dezordine epică scontată, derutantă, se dezvăluie o dezordine amoroasă dezgustătoare și dezordine socială oribilă.
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
dintre cei mai interesanți, mai exact spus, dintre cei mai dotați pentru roman - capabil poate chiar, cîndva, de marea performanță. VALERIU CRISTEA, Talentul romancierului, În România literară, 14 noiembrie 1985 Stilul tăios, alert, economicos, precis totuși datorită articulațiilor ireproșabile ale narațiunii, e primul semn al calităților indiscutabile care transpar din proza lui Petru Cimpoeșu. RADU G. ȚEPOSU, Istoria tragică și grotescă a Întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993 Începe să se știe ( În 22 l-a remarcat și Mircea Iorgulescu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei Între marile puteri, ci prin implozie. Numai că, În loc să explice În ce ar consta această implozie, se ambiționă să-mi povestească cum avea de gînd să scrie romanul, ce idei Îi mai veniseră, cum va repartiza personajele În economia narațiunii - și deveni repede plictisitor. Așa că m-am văzut nevoit să-l Întrerup. Stai puțin, Bazil. Ce Înțelegi tu prin implozie? — Mai Întîi, vidul interior! Apoi fisurile! În final, dezordinea, confuzia generală și prăbușirea! La fel cum s-a Întîmplat și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]