3,698 matches
-
dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai mic! Mă urmărește tot timpul să nu umblu fără pardesiu, și puțin a lipsit să-mi smulgă făgăduința de a face foc în sobă. Seara se îngrijește că are să-mi fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine, și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar fi o sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi-au răspuns, apoi glasul doamnei de onoare s-a înălțat peste celelalte: — Mulțumim pentru băuturi! a strigat în timp ce ușa liftului se închidea în urma lor. M-am întors în apartament, foarte nesigur pe picioare, încercând pe drum să-mi deschei nasturii tunicii, sau trăgând de ea ca s-o deschid. Întoarcerea mea în living-room a fost salutată fără rețineri de singurul musafir care mai rămăsese - și de care uitasem cu totul. Când am intrat în cameră a înălțat în direcția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând asemenea curelei de la binoclul unui turist. Aș prefera să renunț la acest subiect vast și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod apăruse și o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o Îngropa În lanul de porumb, În cel de cartofi sau În lanul de lucernă. Dimineața Îi dădea de mâncare cu lingurița nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mergea dincolo de Înjosirea personală. Trecuse peste acele idei În timpul războiului, În Polonia - trecuse de-a binelea peste toate, mai ales peste durerea idioată a pierderii privilegiilor de clasă. Cât de bine putea cu un ochi, Își cârpea ciorapii, Își cosea nasturii, Își freca chiuveta, Își trata pentru iarnă lucrurile de lână cu un spray. Bineînțeles existau doamne, fiica lui, Shula, nepoata (prin alianță), Margotte Arkin, În apartamentul căreia trăia. Mai trebăluiau pentru el, când Își aminteau. Câteodată făceau mult, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dispărut pur și simplu. Am desemnat o fată să aibă grijă de tine. — Mda. Soția ta, poate? — Nu, nu. Feffer zâmbi repede, și continuă repede, așezându-se pe marginea băncii. Purta o jachetă albastru Închis cu rever dublu și cu nasturi mari sidefii. Brațul i se puse pe spătarul băncii și rămase afectuos lângă umărul lui Sammler. — Nu soția. Doar o fată pe care o mai fut din când În când și de care am grijă. — Înțeleg. Totul pare atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se prezenta sub o formă curioasă, cea a unui plic purpuriu imens, Închis cu un nasture negru, o țesătură de mătase cât să acopere cerul. Se Întrebă dacă asta nu putea fi ce numeau misticii a vedea o mandala și consideră că sugestia ar fi putut fi implantată de asocierea cu Govinda, un asiatic. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iar asta se Întâmplase recent, se Întrebase cât de europeni, până la urmă, erau evreii. Criza la care fusese martor acolo scosese la iveală un anumit orientalism mai adânc. Chiar și În evreimea germană și olandeză, se gândi el. Cât despre nasturele negru, era oare o imagine pe retină lăsată de luna albă? Pe 15th Street curgea un curent cald de primăvară. Liliac și scursură de canalizare. Încă nu apăruse liliacul, dar un element din gazul feroce era catifelat și dulce, amintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că stătea cu capul plecat, Sammler remarcă nasturele din piele Întoarsă de la care porneau razele făcute de cute. — Pentru o vreme, da, cred, spuse ea. Eisen i-a făcut tatei niște schițe. Dar apoi a Încercat să i le vândă. Tata nici nu s-a uitat la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum preț de o clipă îi pierise zâmbetul de pe față. Atunci când femeile se uită la alte femei, au tendința să fie atrase de amănunte - detaliile corpului, ale hainelor. Rămânem prinse de o gropiță, de niște urechi prea mari, de un nasture lipsă, așa încât suntem în urma bărbaților când e vorba să construim imaginea de ansamblu. Spun asta ca să pot explica de ce abia în acest moment, uitându-mă la fața lui Bill, mi-a sărit în ochi frumusețea Shebei. Bineînțeles, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
picioare și au început să strige oaie îmbrăcată ca un miel. Ca să scap de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat un interludiu mai degrabă rușinos de furie feminină, în timpul căruia mi-am smuls fusta de pe mine și m-am urcat pe un scaun șubred, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
comandat un cheeseburger, o porție mare de cartofi prăjiți și un Frosty de ciocolată. Și-a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus să-și mai cumpere și-o înghețată. În tot acest timp, apelurile pierdute se acumulau pe telefonul mobil. Singura ei grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și apeluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea chiar un aspect icteric. MikeNu, ascultă-mă. O să termin repede. Am făcut repetiții. Bărbat a surâs, sperând s-o câștige de partea lui, să-i transfere în priviri o parte din veselia lui. Se simțea așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
va deschide doar cu forța unui poem desăvârșit poate de aceea cred că am venit cu o viață prea devreme regăsire cu flori de piatră și fluturi nu ți-am recunoscut parfumul doar felul în care mâinile iar îmi descheie nasturii la haina din suflet alergi prin sângele meu ca un fulger prin ochii furtunii îmi spuneai apoi mi-ai dezbrăcat inima în fața lumii cum îmi adunai părul în pumni să-l săruți dând deoparte iubirea cu grija cu care pregătești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de una singură. Am impresia că nici nu ține să se dezvăluie misterul dispariției soțului ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite, fundal albastru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreau, dar cred că nu numai din cauza căldurii, ci și a mirosului de scrobeală și țesături proaspăt vopsite amestecat cu parfum. În stînga erau etalate mostre, reviste de modă și Îmbrăcăminte confecționată la comandă. Alături de ele, cutii din sticlă cu nasturi, bucățele de blană și podoabe. În dreapta, o masă rotundă de culoarea marmorei sprijinită pe picioare metalice subțiri, Între două fotolii de culoarea fildeșului. Și mai exista și o canapea. Pereții și tavanul aveau aceeași culoare ca și draperia care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]