1,525 matches
-
belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri de vacanță pe trei, patru ani înainte, în timp ce noi, în iulie, habar n-aveam unde-o să mergem în august. Cât despre revelion... „hă-hăăă, să fim noi sănă toși, s-ajungem să prindem iarna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar adevărat... Nu am scuze. NU AM. Rândurile, cuvintele d-voastră calde, sincere, m-au adus înapoi cu 50-60 de ani. Orașul Focșani: copilăria, adolescența, familia, școala, oamenii, liniștea, tihna, lipsa de griji, concerte, corul școlii, pianul; visare, minunații profesori, naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea, nu te lăsau să te risipești, te adunai, te adunau, te chemau... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii mei din Focșani. Nu-i pot uita, cu drag, cu respect mi-i amintesc. ... Am scris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
existență, realizându-vă plenar ca om, ca familie, ce a dat societății încă trei copii bine educați și împliniți ca destin. În mod deosebit m-au impresionat rândurile prin care evocați cu înalte cuvinte de apreciere pe „minunații profesori, cu naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea nu te lăsau să te risipești... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii mei din Focșani. Nu-i pot uita, cu drag, cu respect, cu admirație mi-i amintesc!” Amintiți în scrisoare despre OMUL și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea Susan, mai frumoasă și mai fermecătoare decît toate celelalte mame, fiindcă vorbea cu naturalețe o spaniolă presărată cu cuvinte englezești; așa se gîndea Julius și, Într-una din puținele clipe de repaos, cînd nu-i prindeau o medalie În piept, i-l arăta cu o mișcare a capului pe băiatul acela fără mamă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic nu reușea să mă abată din drumul meu. Linda m-a condus undeva mai departe decât obișnuia de obicei. Marea se vedea printre copaci și găsisem chiar o băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură, reproșându-mi că mint, dar și-a dat probabil seama că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Cuvintele păreau să fie ale altcuiva. Dar îl surprinseră mai puțin decât efectul lor instantaneu de a-l liniști. Ieșise din ascunzătoare, după luni întregi - îi putea spune orice acestei îngrijitoare neverosimile, acestei femei indescifrabile. Barbara acceptă mărturisirea lui cu naturalețe. —E normal să fie așa. Dacă n-ați bâjbâi, ar însemna că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Ați fost luat în colimator chiar acum. Își lăsă mâna jos, ca el să poată vedea. O infirmieră, care era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anul în care se va naște și al doilea copil. Sunt aici cu Eric, deja în vârstă de un an, și cu tatăl lui, care și-a luat concediu de paternitate. Mircea ni se dedică nouă și o face cu naturalețe. Nu se numără printre acei bărbați care cred că, făcând asta, se lipsesc pe ei înșiși de ocazia de a-și da măsura în carieră, nu e obsedat să lase, cu orice preț, o amprentă de neștirbit a marelui său
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
afară tot timpul cu căruciorul, fiindcă ziua bebele nostru nu vrea să doarmă în casă. Pe străzi aiurea, peste dealuri, peste câmp, până la mare. La mare arunc cu pietre în apă și copilul se uită la valuri. Am urât dintotdeauna naturalețea cu care oamenii aruncă cu pietre în apă. N-am înțeles niciodată de unde vine instinctul ăsta, dacă asta e - instinct. Uneori acționez așa, în virtutea propriului dezacord. Dezvolt un efect analgezic pe moment. Trecut de șase. Trebuie să-i fac băiță
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată acea lume legată de cultul păgân (idolatria) sau de spectacolele și distracțiile imorale. „De aceea, este
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se găsi într-un climat neobișnuit. Fie frig fie cald, costumul va menține pielea la temperatura convenabilă. Șocul simțit când își dădu seama că utiliza un limbaj străin cu atâta naturalețe, cu atâta ușurință, s-a produs în momentul în care încerca să introducă în limba de pe Yalerta cuvântul "engleză". Suna fals. Aflase de la Thorson și Crang că în civilizația galactică se realizau "mașini" lingvistice cu ajutorul cărora soldații, diplomații și călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se găsi într-un climat neobișnuit. Fie frig fie cald, costumul va menține pielea la temperatura convenabilă. Șocul simțit când își dădu seama că utiliza un limbaj străin cu atâta naturalețe, cu atâta ușurință, s-a produs în momentul în care încerca să introducă în limba de pe Yalerta cuvântul "engleză". Suna fals. Aflase de la Thorson și Crang că în civilizația galactică se realizau "mașini" lingvistice cu ajutorul cărora soldații, diplomații și călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o invitase la el acasă, replicase cu naturalețe: "Nu înainte de a mă numi doamna Ionescu. Consider virginitatea femeii drept garanția supremă a fericirii în căsnicie". Inginerul izbucnise în rîs: "Ești chiar atât de sigură că vreau să mă însor?" "Firește! Am toate calitățile pe care le poate pretinde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce conduce propria țară ca pe o cazarmă, cu vehemența unui caudillo, dar poate să se metamorfozeze în conspiratorul ce plănuiește revenirea la putere, în fruntea unui neînfricat grup de picaros. Odată cu Alcazar, Hergé desenează un personaj ce unește, cu naturalețe, extremele caracteriale. El este, simultan, extrovertitul prieten de o clipă, dar și implacabilul inamic cu care Tintin este invitat să se confrunte. Și dacă micul tiran de operetă Alcazar locuiește un spațiu intermediar al caricaturii, Rastapopoulos este personajul negativ prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și de căldură umedă, Corto este visătorul ce se angajează, invariabil, ca un cruciat modern ce își tăgăduiește condiția originară. Apărător al lui Steiner, dar și al tânărului Tristam Bantam, Corto se mișcă în purgatoriul administrat de preotesele voodoo cu naturalețea unui inițiat. Atunci când Bantam va fi amenințat de forțele oculte ale unui capitalist rapace, Corto se află acolo spre a rezista, cu dezinvoltura (pe jumătate cinică) a lui Bogart. În căutarea lui Mû, Steiner este Vergiliu care indică drumul. El
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și în westernurile spaghetti ce se desfășoară pe tărâm mexican, el este acel Gringo ce dă foc fitilului la capătul căruia se află explozia eliberatoare. Afișând grimasa cinică și eroică a unui James Coburn, el comite actul de eroism cu naturalețea celui pentru care moartea este o veche și dragă prietenă. Niciodată imun la farmecele acestui mag feminin care este Bouche Dorée, Corto pare să fie adoptat în comunitatea atât de misterioasă și de închisă a națiunii afro-caraibiene. Oricât de deschis
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă, tancul care i-a lichidat camarazii este, în fine, distrus, iar conversația dintre cei doi ofițeri, englez și german, are aerul de naturalețe nobilă desprins din La grande illusion a lui Renoir. Moartea dezertorului este umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu îl mai poate opri acum să iasă din visul în care s-a adâncit, spre a regăsi cărarea pierdută spre pensiunea Morfeu. Ca și în Caraibe ori Brazilia, visul este mediul în care marinarul fără de flotă se mișcă cu naturalețea unui argonaut. Trezirea la viață nu înlătură sentimentul de comuniune cu teritoriul tainelor. În fine, întâlnirea lui Steiner și Corto cu Hermann Hesse se produce. Ca de atâtea ori, la capătul viselor Corto pare incapabil să își mai aducă aminte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al XIX-lea, Pratt ar fi fost, poate, alături de Richard Burton în expediția sa către Nil sau ar fi contemplat minunile Braziliei pe cale de a se naște. Prizonier al veacului XX, el deschide ușa către lumea de dincolo, cu aceeași naturalețe cu care un preot voodoo invocă vechii săi zei, niciodată uitați. Comoara regelui Solomon Ann de la jungle nu este doar textul din care se ivește fantoma celui mai ciudat dintre marinarii fără de navă, Corto Maltese. Seria africană a lui Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de cavalerie, iubirea se construiește, treptat, cu ironie sălbatică și tatonare erotică. Indianca este definită de vitalitatea ce trece dincolo de zidul protector al fidelității față de înde părtata iubită. În cele din urmă, între calăreț și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
secolele, Bouche Dorée îl întâmpinase pe Corto în fața casei ei. Mai somptuoasă și mai parfumată decât și-o amintea Corto, mai carnivoră decât orice plantă ce crește în lagunele viselor, vrăjitoarea braziliană îl regăsea pe fiul țigăncii din Gibraltar cu naturalețea visătoare cu care regăsești pe fiul rătăcitor ce a ales să se reîntoarcă acasă. Știam ca ai să revii aici... poate că sufletul tău nu ține de lumea oamenilor, ci de această pânză pe care zeii o întind spre a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a doua echipă a Statelor Unite în Balcani, căreia îi era afiliată Maggie pe vremea când era începătoare, și îi urmărise stilul calm, chibzuit de lucru. Fără paradă, fără scurgeri de informații către media sau pregătiri excesive. A îndeplinit cu destulă naturalețe rolul de mentor atunci și mai târziu, când s-au întâlnit din nou în timpul discuțiilor dintre nord și sud din Sudan. Era un element de două ori neobișnuit în peisajul diplomatic de la Washington. În primul rând era un diplomat adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o fleșcăială roză. Ca un nebun, Porfiri avea privirea pierdută în centrul bulversant al unui vortex întunecat, crezându-se în stare să recunoască trăsăturile lui Virginski în el. Cum însă nu putu, își mută ochii peste restul corpului. Membrele aveau naturalețea unei păpuși de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor apropiată de perfecțiune. Mai admirabil era totuși că Isaura se exprimase cu cea mai desăvârșită naturalețe, fără să-și stoarcă mințile, ca una care, pentru a spune că doi și cu doi fac patru, nu trebuie să-și piardă vremea gândindu-se, mai întâi, că doi și cu unu fac trei iar apoi, că trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
considera plăcut să se gândească la lucruri greu de înțeles. Îi atinse mâna cu botul rece și umed, cineva trebuie să-l fi învățat pe acest animal primitiv să-și ridice labele dinainte așa cum fac mereu până la urmă cu atâta naturalețe câinii instruiți în reguli sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]