2,495 matches
-
pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel an a cărei situație se schimbase. Spectrul navetei școlare cu autobuzul Îi făcuse și pe alți părinți să Înceapă să caute școli private. Baker & Inglis, care avea active impresionante, dar fonduri reduse, n-avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
termine Înainte să ajungă la tine. Totuși În vara anului 1972, pe când eu Îl priveam pe fratele meu fascinat de numere, oficial războiul Încă mai continua. Bombardamentele de Crăciun ale lui Nixon Încă așteptau sezonul sărbătorilor. Kissinger Încă mai făcea naveta Între Paris și Washington, ca să-și mențină sex-appealul. De fapt, acordurile de pace de la Paris aveau să fie semnate În ianuarie, anul următor, și ultimele trupe americane aveau să se retragă din Vietnam În martie. Dar când eu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-s grele. Dar, oricum, Întotdeauna viteza e cea care-ți face probleme, nu săriturile. La San Siro erau cele mai strașnice curse pe care le-am văzut, dar bătrânul se plângea că duce o viață de câine. Făcea mereu naveta Între Mirafiore și San Siro, având câte o cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vagoane-restaurant și vagoane de dormit din lemn maroniu, care urmau să plece spre Italia la cinci dimineața, asta dacă trenul mai pleca la ora aia. Pe vagoane scria Paris-Roma, și mai erau acele vagoane cu locuri pe acoperiș, care făceau naveta spre suburbii și Înapoi, pline cu oameni și pline și pe acoperiș, dacă lucrurile stăteau așa cum Îmi amintesc eu. În trecere, mai vedeam zidurile albe și ferestrele caselor. Nici una dintre ele nu te făcea să crezi că acolo s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi angajat la Radio Iași, cum nutrise speranțe în anii studenției, dar nu s-a îndepărtat de acest „loc al făgăduinței”, luându-și repartiția în cel mai apropiat orășel, Huși, Jud. Vaslui, la Școala Generală Nr. 1, pentru a face naveta, săptămânal, la Iași, dorind cu orice preț să continue colaborarea cu Radio, cel puțin pentru emisiunea „Actualitatea sportivă”. I s-a înlesnit o apropiere de Iași prin detașarea la Școala Gimnazială Nr. 2 Vaslui, „logodindu-se” cu locurile și cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în unele cazuri, ar trebui să las rușinea la o parte. Multe lucruri despre care l-am întrebat nu apar aici, a avut și el motivele lui, de aceea sunt bucuros că ne-am întâlnit și a doua oară. „Fac naveta pe linia Hibiya. Metroul este super aglomerat. Sunt mulți călători care schimbă metroul la stația Kita-senju, linia Hibiya, iar, din cauza reparațiilor care nu se mai termină, peronul s-a îngustat și chiar e periculos. Dacă ar exista victime, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de obicei, poți sta jos. La stația următoare, Kuki, coboară mulți oameni și poți să te așezi. Plec de acasă la 06.10. La 06.28 mă urc în metroul de la stația Washinomiya și ajung la firmă pe la 08.10. Naveta durează două ore. Mă trezesc la 05.00. Deschid ochii la 04.30. Acest lucru nu s-a schimbat de douăzeci și trei de ani. Soția se scoală la aceeași oră și-mi pregătește masa. Iau întotdeauna micul dejun. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la 05.00. Deschid ochii la 04.30. Acest lucru nu s-a schimbat de douăzeci și trei de ani. Soția se scoală la aceeași oră și-mi pregătește masa. Iau întotdeauna micul dejun. Îmi e destul de greu să fac naveta. Orice-ai spune, cel mai dificil lucru e să mă trezesc dimineața devreme. Duminica dorm până la 7:00 dimineața și numai în acele două ore în plus de somn, corpul se relaxează. De aceea consider că ar fi mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a născut în orașul Yumura-onsen, prefectura Hyōgo. Orașul e situat în vest, spre Kinosaki, aproape de Marea Japoniei. A terminat facultatea și s-a angajat la un lanț de supermarketuri din Kansai. De zece ani muncește în Tokio, dar înainte făcea naveta între Ōsaka și Kōbe. Este specialist în calculatoare și, de când s-a angajat la firma aceasta, a lucrat numai în domeniul menționat. Computerele sunt indispensabile pentru un lanț de supermarketuri. Acestea au calculatoarele conectate la o rețea de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la preț. Am tot căutat și un singur loc s-a potrivit cu ce aveam noi în buzunar. Asta era acum opt ani. Chiar înainte de boomul economic. Pe atunci nu exista taxa pe valoarea adăugată. Îmi era foarte greu să fac naveta. Când am cumpărat casa, nu m-am gândit și la asta. Prioritatea au fost banii... Pentru că e la țară, e bine să locuiești aici. Familia mea are patru membri: eu, soția mea și cele două fete. Cea mare are douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o să dispară. Nu o să uit crima asta toată viața mea.“ „Trebuia să plătesc împrumutul, soția aștepta un copil - nu prea era bine“ Terajima Noburu (35 de ani) Domnul Terajima e tehnician de întreținere la o companie importantă de copiatoare. Face naveta de la Sōka la Higashi-ginza, pe linia Hibiya. Face inspecții regulate și repară aparatele din companie. Principalii clienți sunt instituțiile guvernamentale din Kasumigaseki. De când a plecat din casa părintescă din Satte, a locuit singur într-un apartament din Sōka până când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
poți să deschizi un ziar să citești. La fel se întâmplă și la metrou. De când plec de acasă până ajung la firmă nu pot să stau jos. Nu numai dimineața, dar nici măcar când mă întorc. Dacă e greu să fac naveta? Păi, m-am obișnuit. Iau metroul de la Urawa la 07.27. Fac tot posibilul să mă urc mereu în el. Îmi pun mereu două ceasuri deșteptătoare să sune (râde). Nu mi-e așa de greu să mă trezesc dimineața. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am vrut neapărat să locuim într-un oraș cunoscut. În Shiraoka nu există nimic, împrejur e numai câmp. Aerul e curat. Iarna e foarte frig. Temperatura diferă cam cu trei, patru grade față de capitală. La început ni se părea lungă naveta până la muncă, dar, după un an sau doi, ne-am obișnuit. Când mă urc în tren la Shiraoka, nu pot sta jos. La Ōmiya coboară mulți, dar urcă alții. Se umple la loc. La stațiile Urawa, Akabane, Oku e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am amânat petrecerea pentru luna martie. Voiam să port rochie de mireasă. După aceea ne-am hotărtât să locuim cu tata în casa din Honboku. Nu voiam să-l lăsăm singur...soțul meu mi-a sugerat lucrul ăsta. El făcea naveta de la Honboku la Ōji. Numai dus durează două ore. În fiecare dimineață pleca la 06.00. Pe atunci o țineam tot într-o ceartă cu tata. A fost greu. Era mort de oboselă când se întorcea acasă pe la 23:00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
explicîndu-i că nu avea dreptul să facă invitații unde era ea însăși invitată, și că aveam teroare văzând străini în tovărășia noastră, a replicat: - N-o să spuie nimeni nimic, lasă că vorbesc eu. Erau două grupe distincte și Viky făcea naveta între ale, la fel de zâmbitoare. Hacik era încurcat simțindu-se iresponsabil, dar râdea ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Și atunci începu o așteptare enervantă, o curgere înceată a minutelor, o atenție încordată, doar vom auzi vreun zgomot de automobil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și-au pierdut capul, dau o mulțime de sfaturi și leacuri, dar temperatura lui Viky persistă. În sfârșit, s-au hotărât și au dus pe Viky la Cavarna, unde poate fi mai bine îngrijită. Rămâne ca noi să facem zilnic naveta până la Ca-varna ca să aflăm vești. Arabella, stingheră, a plecat. La necazul celorlalți ea nu prea avea rol, totuși ne cunoaște destul de bine și nu putea fi indiferentă și, în definitiv, a râs cu Viky, s-a distrat cu ea. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dintr-o vorbă cu Ioana, fără să mai fie nevoie de discuțiile obicinuite: mergem la București! Pregătirile au trebuit să se facă foarte repede, ca să nu pierdem trenul de la Bazargic, astfel că am făcut cu automobilul de mai multe ori naveta intre port și Cavarna. Am plecat întîi la Cavarna, ca să spunem ce-am hotărât și ca să fim siguri că nu există nici o împotrivire din partea familiei Axente. Nu s-a opus nimeni, numai au imaginat o altă combinație; eu cu Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Întradevăr plinul, să suplinească lipsa zilelor de sete fortuită, din lipsă de numerar ori desigur, o altă invitație gratuită. Curtea depozitului o aflară plină cu autocamioane din care lucrătorii descărcau butoaiele pline cu vin În timp ce alți lucrători Încărcau În furgonete navetele cu vin gata prelucrat, În general o activitate care dovedea cu prisosință: aici se muncește, nu glumă. Tony Pavone Își conduse partenerul direct În cabinetul de lucru al Directoarei Tatiana, i-l prezentă pe Gică Popescu explicând funcția ce o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înfloresc depresiile, evaziunile în alcool, în realități alternative (într-o bibliotecă, într-un mariaj avantajos, într-un copil venit la timp, în propriul tău trecut, într-o nevroză perpetuă...). De acum începe răul. Așa l-am simțit eu, făcând zilnic naveta 60 de km în autobuze vechi de 30 de ani și socotindu-mă norocos că totuși partidul nu m-a repartizat într-un colț de țară, unde se pune harta în cui. Toate orașele mari erau „închise”, nu aveai voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
accidentale, cum ar fi o oboseală sau necazuri ce ar fi putut să-l copleșească. El zâmbi însă cu vechea lui detașare patriciană. Mă îmbrățișă. Era acum șeful „Serviciului de muncă și salarii” al unei întreprinderi din orașul vecin, făcea naveta, căci aici nu găsise nici un serviciu. Deși ar fi putut părea o insolență, îl întrebai cu cea mai devotată afecțiune, cum se simte în noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile care mă scăldau de obicei, de convulsii, de frisoane, de amețeala accentuată - o senzație greu de descris, dar și mai greu de suportat, aceea că nu am mai coborât ieri din naveta spațială acolo unde trebuia și că mă îndreptasem spre planeta care urma. Am măsurat cu atenție, prin fereastra din spate, întinderea hotarului acelei dimineți. Cafeaua a sosit în timp ce fumam întins în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Molly. Am luat o cameră la un hotel, ne-am băut cocteilurile de după-amiază, am fost la cumpărături la un Duty-Free. Și, fără să-mi dau seama, mă mișcam de fapt printre compatrioți. Era vorba de un aeroport britanic, de navetă, care asigura curse ieftine spre Belfast, Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ființele omenești nu au fost proiectate să se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cadrele color În care-l revedem pe povestitor e Încă iarnă, februarie 1977 mi se pare. O iarnă nici prea grea, nici prea ușoară. Dar cu o circulație a autobuzelor suficient de neregulată pentru a mă determina să nu fac naveta și să mă instalez În sat, În gazdă la un vecin de-al lui G.P., zis Bobocică. În doi mai am primit și primele cărți poștale de la Ștefan și Apostolică și le-am răspuns imediat. după masă am primit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și șomere, deci o pereche perfectă: Împărțeam baia, numeroase sticle de vin și chiria și vedeam o cantitate Înfiorătoare de emisiuni TV deosebit de proaste. Totul fusese perfect până când Penelope Își găsise o slujbă. Mă anunțase săptămâna trecută că va face naveta până la o companie de consultanță pentru investiții din Westchester și că avea să se mute În propriul ei apartament În două săptămâni. Știam că petrecerea noastră În pijama prelungită nu putea dura o veșnicie, dar nu mă puteam abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]