953 matches
-
ce? Tu mă întrebi pentru ce? Pentru nerozia care ai făcut-o tu, pentru ca să evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență. Se poate atâta distracție! Atâta nebăgare de seamă! O scrisoare de amor s-o arunci în neștire într un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să ți spui drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în mahalaua bleagă”, carevasăzică înmuiată de inundații, căzută în prostrație din pricina repetatelor necazuri. Ceea ce în „Lacustră” era mai mult sau mai puțin halucinație, aci (și, de asemenea, în „Nocturnă”) e senzație directă de umezeală, în aer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o spune el de-a dreptul, îl lasă pe amicul său, Costică Parigoridi, care avea și alte motive de enervare, s-o spună: „Și cînd mai văd și toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învîrtindu-și roatele cu cauciuc în neștire, îmi vin fel de fel de idei ...primejdioase...” 9) Bacovia a sesizat, de asemenea, formele unui astfel de belșug artificial, generator de discuții: „București... îți vine să rîzi... cu toate că îți vine să rîzi... [...] Pare că se află cam multe căruțe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plan poetic, dorința de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la nord, Montsou la sud" și "care ardea de un an" nu corespund cunoștințelor pe care străinul le deține despre regiunea unde este Etienne, trădînd astfel perspectiva nelimitată a autorului. (55) În vreme ce Etienne se frămînta astfel, cu ochii rătăcind în neștire pe nesfîrșitele plaiuri, îl zări treptat-treptat, în cele din urmă. Rămase uimit: nu-și închipuise de loc așa orizontul, cînd bătrînul Bonnemort, cu o mișcare a mîinii i-l arătase în fundul tenebrelor. În față-i recunoștea, într-adevăr, Voreux-ul, înfundat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Bisisica era „o oaie care mergea În fruntea celorlalte și totdeauna tîra Întreg cîrdul În goană spre islaz și nu se mai oprea .... Niculae era silit să alerge și el... Când ajungeau pe miriște, băiatul cădea istovit ... și plângea În neștire. Uneori o prindea cu ajutorul altor băieți și o bătea cu cruzime...” (Moromeții, vol. I, p. 9). Contextul situației, Însă, trebuie extins mai mult, spre trecut, pentru a Înțelege pe deplin starea emoțională complexă În care se afla Niculae. Dorința lui
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde ai zice că nu există sport de masă și unde presiunea individualității este, nu de puține ori, insuportabilă. Din tonul meu elegiac se înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ori, insuportabilă. Din tonul meu elegiac se înțelege că, de curând, forțat afectuos de fiica mea sportivă și eco, precum și de efectele mai puțin vesele ale unui stil de viață nesănătos, am început să alerg și eu, după puteri, în neștire, pentru a rezona "rezonabil" cu destinul amintit al omului modern în capitalismul global, cel care obligă cetățeanul, batjocorit de bănci, să alerge isteric, precum un hamster în rotița lui, ca să aibă iluzia că supraviețuiește. Pe cale de consecință, cam de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Botoșani: [...] Firește că, în cămara ascunsă a inimii noastre, cei mai mulți ne închinăm acelora cari, prin strălucirea culturii lor, împodobesc poarta orientului european, dar, rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici pe cei cari, ca și noi, viermuiesc în neștire, aci, în tina acestui oraș. [...]Suntem convinși că țara aceasta mândră nu este numai opera oamenilor de geniu, a oamenilor de știință, a filosofilor iscusiți ori a generalilor biruitori, ci ea este și opera mulțimei aceleia care muncește cu îndărătnicie
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care abdică, a demisionat definitiv. Ceea ce nu s-a întâmplat câtuși de puțin: a învins în al doilea război mondial, a câștigat războiul rece etc. etc. Ce să mai spunem atunci de înfierarea bombei atomice care a fost folosită în neștire (deci ea nu trebuia folosită împotriva Japoniei !). În plus, Occidentul, respectiv Statele Unite, a voit să sperie și pe alții cu ea. Deci pe ruși! Constantin Noica avocat al sovietelor ! Cine s-ar fi așteptat? Teză bine cunoscută, în orice caz
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Vedeam în adînc împerechindu-se leviatanii cei tineri. Deși împresurate de spaime și perplexități fără număr, aceste făpturi misterioase din centrul apei își vedeau în voie, fără nici o teamă, de ocupațiile lor pașnice, ba chiar petreceau și se giugiuleau în neștire Tot astfel, în toiul furtunilor ce zbuciumă propriul ocean interior, jubilez și eu în tăcere, în adîncul de-a pururi calm al ființei mele, în vreme ce planetele nefaste se rotesc necontenit în juru-mi, fără a-mi atinge tărîmul secret, unde mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai mult în jurul lui. Printr-o pură întîmplare, corabia însăși îl salvă în cele din urmă; dar începînd de atunci, negrișorul rămase fără minte - cel puțin așa pretindeau oamenii care-l vedeau rătăcind în neștire pe punte. Marea îi lăsase neatins trupul, ca să-și bată joc de el, dar îi înecase infinitul din suflet; nu i-l înecase cu totul, de fapt, ci i-l trăsese într-un abis miraculos, unde sub ochii lui morți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
storci, să storci... O dimineață întreagă am stors gogoloașele acelea de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem roza lui, la lumina statornică a felinarului din habitaclu. înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătrîne! Ă A prins curaj, dar totuși se supune, murmură Ahab după ce ieși Starbuck. Prudentă îndrăzneală! Dar ce-a vrut să spună prin cuvintele alea: „Ahab să se ferească de Ahab?“ E ceva adevărat în ele! Și, folosindu-se în neștire de pușcă în chip de toiag, începu să se plimbe prin cabina strîmtă, cu fruntea încruntată; peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la loc în rastel, Ahab ieși pe punte. Ă Ești un băiat bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce forță fără nume, de nepătruns și peste fire? ce zeu și stăpîn ascuns, ce împărat nemilos și crîncen mă împinge mereu din spate, silindu-mă, în ciuda tuturor pornirilor și dorurilor mele firești, să fiu gata oricînd să săvîrșesc în neștire ceea ce inima mea nici n-ar cuteza să conceapă? Oare Ahab este chiar Ahab? Cine e, Doamne, cel ce ridică brațul acesta? Sînt eu sau altul? Dar dacă soarele, cît e el de mare, nu se mișcă singur, ci e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eșecului în dragoste și în viața conjugală, ci, dimpotrivă, el începe să adune avere tocmai pentru a izbîndi în iubire, pentru a-i oferi soției sale mirajul avuției. [...] Dumitru, nebunul blînd (ecou evident din Năpasta), victimă a războiului, umblă în neștire prin sat, pe cîmp, se ține ca un cîine credincios de Stavrache; nu-i o simplă sugestie că destinele celor doi se vor interfera, ci e ceva mai mult: o comunicare și o înțelegere în subconștient, înțelegere la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căzuse prin pod, În otavă, dar nici prin gând nu-i trecea s-o mai caute. Și, tot astfel, nu băga de seamă că pe pâinea albă când mușca din ea, erau picuri mari, lacrimi de fericire, ce izvorau În neștire din ochii lui bătrâni. Cuvinte : a dat gură de primăvară = a venit primăvara; otavă = iarbă fragedă care crește În acel an, după ce câmpul a fost cosit o dată. MĂRĂȘEȘTI după Mihail Sadoveanu Era după iarna grozavă a anului 1917. La podul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec grăbiți, frecându-și mâinile mecanic, mai înainte ca gerul să le sleiască cu totul puterile. Câte un câine, cu blana înspicată de fulgii de nea, latră în neștire la poarta casei, solicitând protecție și căldură. Nu-mi vine să cred că toate semnele prevesteau o iarnă lungă și geroasă pentru întreaga suflare!!! Revin acasă, plină de entuziasm și mă așez la masa de scris...Dar inspirația nu vine
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
moale ce s-a așternut molcom, copacii pudruiți de gheață, țurțurii de la streșinile adăposturilor din împrejurimi, cerul ascuns sub o pâclă deasă, natura moartă, viscolul ce spulberă omătul de pare că însăși atmosfera tremură de frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al crivățului care stinge viața în treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei. Mii de gânduri mă împresoară în extazul amurgului, când întreaga natură se acoperă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
amiezii, rinoceri și hipopotami masivi scufundați până la gât În apa răcoritoare, lei cu coamele roșcate moțăind elegant ca adevărați monarhi ai animalelor pădurii, maimuțe sprințare, cu acrobații uimitoare de pe o creangă pe alta a arborilor seculari, drăgălașii koala ronțăind În neștire frunze de eucalipt sau dormitând, indiferenți la mersul zilei, vărgate zebre ce pasc alene iarba grasă și fragedă, ca și căprioare grațioase ce-și ciulesc urechile la orice zgomot amenințător, girafe ce-și plimbă alene gâtul telescopic În căutarea mugurilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de praful vulcanic ce se strângea amenințător pe cer, ca un dragon Înaripat, ne dădea fiori sinistre, coșmaruri apocaliptice despre lava incandescentă ce urma să strivească totul În cale, spre neputința bietelor viețuitoare printre care ne număram. Mă foiesc În neștire În așternuturile mătăsoase ale patului și transpirația rece, sărată, mi se prelinge Îmbrobonată pe fruntea fierbinte, udând dizgrațios perna imaculată. Mă Întreb cum de este posibil un asemenea fapt, uitând, Încă o dată, că mă aflu În zona Cercul de Foc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
era, evitând udarea hainelor până la piele, am acceptat oferta. Umbrelele ne protejau capul și umerii, În rest, picuri de ploaie se prelingeau pe obraji, și pe picioare, pătrundeau obraznic prin pantalonii noștri de tercot și prin sandale, șiroind 431 În neștire. Acrobațiile noastre printre bălțile apărute pe alei erau simple scamatorii, fără noimă. Deși ploaia era caldă, torenții de apă ce se scurgeau pe caldarâm, făcea imposibilă Înaintarea noastră, de aceea am preferat să mai stăm câteva minute la adăpostul unui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]