2,274 matches
-
sale. Sandra este căsătorită cu un francez și locuiește de peste 25 de ani în Franța. Aveam în fața mea un român, care viețuia de mulți ani dincolo de granițele României și căruia îi simțeam dorința sinceră de a-mi dezvălui lucruri, poate neștiute de nimeni, despre viața și experiența sa din exil. „Satul meu, grădină dulce” Dumitru Sinu, părăsise România în 1948. Avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din țară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce altceva
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
completat cultura; Cu tact, perseverență s-a împlinit măsura. Un om tot mai puternic acum prin noi se naște: Strămoșii fie mândri: nici nu s-ar recunoaște. La școală, în armată - „Cu stângul înainte!”: Argumentare clară, spre mari învățăminte. Din neștiute neguri se nalță atavisme, Fațete felurite, prin timp ecou, truisme. Anume episoade prin vreme repetate: Savoare și ridicol, eresuri câte toate. Sonor și metaforic percep tot Universul; Senin, fără opreliști, se derulează mersul. Străin de superstiții, nu cred în simple
SUPERSTIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358889_a_360218]
-
năruitul suflet, să-ți fiu ram - // De aș privi în rana de lumină, / aș vrea o veșnicie să fiu lut, / să nu cumva pe Tatăl să-l sărut, / pe rana Dumnezeului din tină - // Atunci sărut doar rana din icoană / și neștiut, aș vrea să fiu pământ, / pe care picuri dragoste din rană / și arde-n turmă, fără un cuvânt ... ” Transfigurat de lumina rănilor lui Isus, poetul cere un strop de răgaz pentru a medita cum se cuvine asupra propriei micimi, în fața
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
ea, limitează orașul revarsându-se în valuri de cetini. Adierea ușoară a vântului, lasă impresia că muntele coboară încet către oraș! Cerul de culoarea griului neutru vibrează în jurul astrului în tonuri de roșu. Un apus de vis, plin de povești încă neștiute. Muntele domină, poalele lui se varsă în valea posacă parcă făcându-și loc printre troienele albicioase. ) Referință Bibliografică: Sunt lacrimă din lacrimile tale (continuare) / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (CONTINUARE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359053_a_360382]
-
meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... - Tu înger neștiut! Referință Bibliografică: În zborul meu mă simt condor / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359050_a_360379]
-
trage la un ham, Bine petrecut pe după umăr xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Măul creanga-și bate-n geam Fiecare zi, o interogare Câte sunt medalii cine știe oare Față sau revers, copil, alegeam Toată geometria moare-ntr-o mimoză Purtătoare zâne viselor norocul Neștiut rămâne tuturor sorocul Fiecare face parte, din osmoză Râuri depărtate cată-se întruna Căile de apă se-ntâlnesc mereu Peste fiecare strat de minereu, Pulberi de argint presară luna Fluieră un tren pierdut în neant Oh, copilărie dulce ca un
ÎN ORICARE STÂNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359406_a_360735]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NE-AU ZBURAT DIN SUFLETE COCORII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne-au zburat din suflete cocorii spre aceleași țărmuri neștiute și de unde nu se mai întorc Toamna vieții pare nesfârșită Ne-au zburat din suflete cocorii de parcă am plăti un bir mereu un altu-n fiecare an cu o nouă generație de cocori mai tineri și mai triști Referință Bibliografică: Ne-
NE-AU ZBURAT DIN SUFLETE COCORII de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359482_a_360811]
-
ales când știi că totul e pierdut și că e tentant să te ascunzi după colț până se vor mistui toate fețele hidoase ale trecerii. Fiindcă moartea nu e totul. Viața însăși nu e totul. Hartă realității are drumurile ei neștiute, în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil, vestesc ceva negruțele
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng aștept închiderea în versul trei... PE ORDINEA DE DOAR UN PUNCT mă trezește visul născut din iubirea dintre
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
cuvinte destinul mi-l înțeleg,/ E timpul să ascult tot ce e gol, aparent, în treacăt.../ Început de rotire trupească... se deschide/ Oaza spartă, să-mi spună cât e de cerească,/ Spre mine se-ntinde, cheile umplu, fără cuvinte,/ Lacătul neștiut... pe cine ar vrea să fericească?../ Alte noroace se plimblă pe-alături, cu chei.../ - Lacăt de fericire, ai, rezemat de iubire, tot ce vrei,/ Porți sufletul deschis, eu nu te mai închei,/ Ferice de astă povară, ne vom roti, să
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
taină o viață senină. Sunt marea creație omenească, Pe care Domnul o face să crească. Eu sunt omul cu trup și suflet curat, Prezentă în viața cu care-am luptat. Sunt floarea crescută în necunoscut, O viață reală,un dar neștiut. Sunt firul de praf din vântul galactic, Ce se ascunde-ntr-un suflet sălbatic. Sunt oglinda cu argintul aburit, În care privind,numai tu m-ai găsit. Sunt focul iubirii arzând nencetat, La atingerea ta,un gest temperat. Sunt glasul
CINE SUNT EU... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360522_a_361851]
-
de-atât amar de vreme și, după cum știi, ne-a unit o prietenie frumoasă cum rar poate exista... Ne-au legat așa multe...dar, mai ales, plăcerea de-a înaripa spre gândul și inima omului cuvântul, cu toate știutele și neștiutele-i înțelesuri... adică poezia... De nu mi-ar fi plăcut poezia, n-aș fi ajuns matusalemică, așa cum am ajuns! râse ghiduș Anița. Iar tu, tu, de n-ai fi fost mereu cu capul în norii evlaviei, poate n-ai fi
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
plecau, lăsându-mă să le pomenesc cât mai am de trăit, pe amândouă ca pe unul... Când Miramoț termină, se așternu tăcerea. Nimeni nu mai spuse nimic. Toți erau cu ochii plecați spre masa lungă și neagră, ca o umbră neștiută de dincolo... Privirile le erau însă întoarse spre propriile suflete, spre propriile gânduri și amintiri, spre propriile întrebări fără de răspuns... Referință Bibliografică: ROMANUL PUNCTE DE INFLEXIUNE - CAP.3 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
Colegii de clasă și consătenii săi îl provocau să le spună despre cum era să fii ciurdar la oraș, de parcă ei nu tot vacile le păzeau în satul lor! Și așa se ajungea la lungi povești despre lucruri știute și neștiute de copii! În sat copiii care păzeau vitele familiei se învecinau cu alții, dar la ciurdă li se părea altfel! Colegii lui Beldie auziseră de Uriașul Grapă și erau curioși să știe mai multe despre el! Auziseră și de moș
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
Emanuela , publicat în Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014. îți strâng numele în suflet ca pe o mantra secretă, cu șoapte fierbinți te invoc în taină și umblu despletita-n noapte cu tălpile goale să ard pământul. ma-ntind neștiuta pe o rază de luna și-o las să mă cuprindă cu tine în gând. mă pierd și mă aflu în brațele tale, în timpul ce-a stat să mai curgă, te respir că pe o vraja și mă învălui cu
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
altă poezie, nu cauți rime, ci doar idei, care te apasă și-ți lasă un gust de parfum ce nu poți să-l identifici. Indiferent de subiect, iubire, sclipiri de inteligență, strigătul singurătății noastre, te prinde, ca într-un dans neștiut încă din debutul cărții înregistrând liniștea, imensa liniște a scriitoarei, cu decoruri fracționate și colorate de vis. Decorațiunile ulterioare, surprind, aruncând de valma sculpturi, picturi, lucrări de artă în piatră, metal sau în marmură, inteligențe, judecăți din alte epoci universal
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]
-
și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
dar cu mult mai mare atenție, pentru a intra mai bine în miezul fiecărei poezii, să încerc a-i devoala sensurile, subtilitățile și poate chiar starea de spirit a autoarei în momentul creației. Era cumva un joc între noi doi, neștiut decât de mine, dar cu atât mai incitant. Asta și pentru faptul că Georgeta Resteman este, firesc pentru o structură poetică naturală, o ființă rezonantă spațiului la care se raportează iar poezia ei reflectă fidel relația între cele două universuri
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului îți strâng numele în suflet ca pe o mantra secretă, cu șoapte fierbinți te invoc în taină și umblu despletita-n noapte cu tălpile goale să ard pământul. ma-ntind neștiuta pe o rază de luna și-o las să mă cuprindă cu tine în gând. mă pierd și mă aflu în brațele tale, în timpul ce-a stat să mai curgă, te respir că pe o vraja și mă învălui cu
ARATA-MI DRUMUL de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360154_a_361483]
-
RANGUL PE CARE MARINARUL ÎL ARE PE NAVĂ, ACOLO PE PĂMÂNTUL MĂRII BRITANII ȘI NU NUMAI, EL ESTE: ȘIR! Pe bună dreptate, eu îi cred pe aceștia, deoarece dacă nu erau ei, încă multe lucruri ar fi fost umbrițe și neștiute chiar la ora actuală. Noi toti datorăm foarte mult celor mai mari marinari ai tuturor timpurilor, ori britanicii mai ales datorează foarte mult acestor oameni. În genere, însă, cine stă doar într-un mediu strâmt, sau umblă prin câteva zone
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului "Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă." - Alvin Toffler șterg din mine umbrele sau se șterg singure când aprind candela înfrigurată de adevărul neștiut. în spatele băncilor din lemn de stejar, pereții caselor Domnului lasă lumina să umezească ochii mirenilor. ruga tresaltă în șaua neadormiților vieții. cunoaștere fără cunoaștere, complet incomplet sau mai degrabă incomplet complet, sacul amintirilor cântă. și totuși, ce se aude dintre
FULGERĂ LIRA SOARELUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360202_a_361531]
-
Biserică Mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui." Matei 16:18), iar "Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă"... ceea ce nu s-a întâmplat, dimpotrivă "Biserică lui Isus" continuă să se disocieze în mii de particule, câteodată neștiute dacă nu s-ar mai aplică și alte mijloace de 'înștiințare' nu tocmai etice și sănătoase pentru o biserică. Un adevăr trist al atâtor biserici existente, de unde și cuvântul cu mult subînțeles - "bisericuțe"... Mass-media această vede precum calul strict doar
UN PAPA FERICIT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360185_a_361514]
-
eram doi iubeai mirosul meu de salcâm scuturat de ploaie îmi strângeai părul în pumn adâncind săruturi vântul îmi desfăcea rochia tu îmi însângerai buzele cheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secol ca doi dependenți de un drog neștiut de nimeni învățasem copacii pe de rost iubeai castanul de pe strada ta salcâmul meu își scutura înfiorarea târzie ... Citește mai mult că iubirile nu mor niciodată)dar pasul tău era deja în pragși ultima ușă se închideaera primăvarăeram doiiubeai mirosul
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
era deja în pragși ultima ușă se închideaera primăvarăeram doiiubeai mirosul meu de salcâmscuturat de ploaieîmi strângeai părul în pumnadâncind săruturivântul îmi desfăcea rochiatu îmi însângerai buzelecheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secolca doi dependenți de un drog neștiut de nimeniînvățasem copacii pe de rostiubeai castanul de pe strada tasalcâmul meu își scutura înfiorarea târzie... XXVIII. VIAȚA, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012. este o șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]