1,073 matches
-
din ce În ce mai grele, Își vorbea În gând: Oare m-am prostit de tot, ce nu este bun În raționamentul meu? Frumușică este, știe să muncească, este gospodină, știe să facă mâncare, iubește copiii, este zdravănă și bună de „făcut lut”, este „neștiutoare și proaspătă”, ș-apoi ... femei nu sunt pe-aici?! Scăp de multe griji În privința lui Va, numai de nu ar respingi-o! La un semn al tatălui său, Va Își mută culcușul sărăcăcios pe laiță, toată lumea s-a culcat și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
împotmolise în noroi și o luase pe jos, tîrîndu-l după el și pe ăl bătrân, mai mult mort decât viu. Îl privi pe ucenic și alese locul unde să-l lovească. Strigă apoi la ceilalți de afară, care se apropiau neștiutori: - Veniți, mă, mai aproape, să-l vedeți pe Paraschiv... Lăutarii cântau repede, repede. Nicu-Piele juca în curte, de gât cu o coardă. Când urcară, tăcură speriați. Dumitru bătea țambalul în neștire: clampa, clampa... Nu mai avea loc pe scările înguste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În jurul căreia te așezai pe banchete. În sfârșit, dacă trecem de la viața materială la viața morală, un nobil se putea Îndatora, putea să-și ducă nopțile prin cabarete, se Întâmpla să nu știe să scrie sau să vorbească, să fie neștiutor, prost, să Își prostitueze caracterul, să spună nerozii, tot nobil rămânea. Călăul și legea continuau să Îl deosebească de toate exemplarele de Fitecine (admirabilul reprezentant al oamenilor ocupați), deci i se tăia capul, În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îndepărtate de sediul gândirii și nu vor ocupa decât un loc secundar În această vastă teorie a eleganței. Nu este oare firesc să oglindim marea gândire care pune În mișcare veacul nostru Într-o operă menită poate să influențeze moravurile neștiutorilor Într-ale modei. Să hotărâm așadar că toate principiile care vor fi În directă legătură cu inteligența se vor bucura de Întâietate În secțiunile acestei enciclopedii aristocratice. Și totuși, domnilor, adăugă Brummell, există un fapt care le dirijează pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că nu v-a spus nimeni nimic. O privii fix. În ochii ei ușor măriți din spatele ochelarilor, apăru un licăr ușor și-mi dădui seama că știe exact despre ce vorbesc. Femeie deșteaptă, se hotărî să nu se prefacă complet neștiutoare. —Trebuie să recunosc că am auzit ceva și voiam să te întreb dacă așa e. Nu e decât un zvon... N-am citit articolul. Nu cumpăr ziarul Herald de obicei. Dar era despre o sculptură a ta, nu? Un mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dorința ta îmi este ordin, zise Hugo, coborându-se încet, încercând, în mod evident, să mă impresioneze cu bicepșii lui. De fapt, canapeaua asta e îngrozitor de neconfortabilă. Ne mutăm în dormitor? — Nici vorbă. Parcă-ți plăceau provocările. — Creatură mică și neștiutoare, nici nu știi că te joci cu norocul. — O, spusei eu, ridicându-mă, ba cred că știu. Într-un final, ne-am mutat în dormitor, cu o sticlă de sherry și cu farfuria cu biscuiți. Îl convinsesem pe Hugo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem adesea spunându-se la maristan că unele văduve sau femei mult timp neglijate sufereau de sincope frecvente, puse de către unii pe seama isteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a-l vizita pe Aweida, s-ar afla încă în bazar, pe o tavă, gata să fie vândută unui colecționar neștiutor. Un zâmbet lumină chipul lui Shimon Guttman. Logica era de partea lui. Pentru a crede că acesta era un fals, trebuia să fii de acord cu niște afirmații foarte puțin probabile. Că cineva a depus o muncă grea și costisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă fascinează absconsul. Nu am humor suficient pentru a fi tragic. Zâmbesc acum, privindu-mă cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu la gazetă ar fi putut însemna altceva decât nimic. Stau doar și șovăi în ușa berăriei, neștiutor de șutul în fund pe care îl voi lua, peste ani, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu la gazetă ar fi putut însemna altceva decât nimic. Stau doar și șovăi în ușa berăriei, neștiutor de șutul în fund pe care îl voi lua, peste ani, de la mult iubita mea gazetă. Pur și simplu a apărut într-o zi, fără contribuția mea, pe care o credeam esențială până în acea zi. Țineam gazeta în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amăgitoare victorie asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a izbăvit de teamă, m-a redat vieții, deschizându-mi alte frumuseți și lumea prin care până atunci trecusem și orb fusesem, neștiutor și risipitor. — De ce nu scrieți toate aceste povestiri? mi-a spus bătrânul. Ar putea ieși o carte tare frumoasă. Am râs atunci. — Povestesc pentru că m-ați rugat. Altfel nici nu știam că sunt în mine astfel de povestiri. — E păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o imensă suferință. S-a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de toți, marile probleme cer soluții radicale și, dacă e adevărat că soluția pe care v-o propun e dureroasă, răul care ne atacă este pur și simplu mortal. În cuvinte accesibile inteligenței claselor mai puțin instruite, dar nu total neștiutoare în legătură cu gravitatea și diversitatea plăgilor de tot felul care vin să amenințe supraviețuirea și așa precară a genului uman, ceea ce propusese prim-ministrul era nici mai mult, nici mai puțin decât fuga de virusul care atacase cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
slabă, foarte drăguță - și foarte, foarte divorțată. Prietenii de profesie sunt În New York cel mai nou gen de cunoștințe pe trebuie să le ai - În mod inconștient, desigur, astfel Încât dacă ai un astfel de prieten de care să fii 100% neștiutor, să fie În natura sa de prieten de profesie să se comporte ca și cum ar fi un prieten adevărat. Designeri de interior, consultanți de artă, consilieri financiari, maeștri de girotonică 1 sau cei care se ocupă de decorațiuni la petreceri, prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pus pe rele, Valerie Denton Smith a decis să îl distrugă. Harry a negat totul. Cu șapte lucrări false încuiate în depozitul galeriei însă, poliției nu i-a fost greu să îi încropească un dosar. A continuat să facă pe neștiutorul, dar pe urmă Gordon a părăsit orașul pe furiș, iar actul de trădare l-a făcut pe Harry să-și piardă curajul. Într-o clipă de disperare și autocompătimire, a cedat în fine și i-a mărturisit totul lui Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simplu, n-avem treabă. Dacă nu e, s-ar putea să fie nevoie să comandăm oarece piese de la furnizor și asta s-ar putea să dureze ceva timp. Evaluarea mi s-a părut corectă și cinstită și, pentru că eram complet neștiutor în materie de automobile, nici nu vedeam ce altceva am fi putut face decât să îl lăsăm să-și facă treaba, indifrent cât avea să dureze. Tom, care nu era nici el mecanic, a aprobat ideea. Toate bune și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Bidaru, o leancă existentă numai în imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați și vioi zburdând odată cu flăcările ce se reflectă în bujorii din obrajii lor!...". Cu gândul la tabloul în centrul căruia ardea leanca, simți cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine privește-i mai atent! Observi cât sunt de neastâmpărați? Își rotesc ochii în toate direcțiile și sunt foarte buni meteorologi. Presimt cu o secundă înaintea altora dincotro va bate vântul și încotro se va îndrepta. Ei îi călăuzesc pe neștiutori să urmeze drumul drept pentru a nu se rătăci. Pentru aceste calități sunt respectați, iubiți și recunoscuți ca lideri. Ei conduc grupurile respective cu mâinile și cu maxilarul inferior. Adică cum cu maxilarul inferior? Cum se poate așa ceva? Toți, din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sigur, și sunt momente când această evidență mă aruncă într-o adâncă perplexitate... Cum, adică?!.. Într-o zi „lucrarea“, care sunt eu, mă va părăsi... aburul misterios , numit sufletul meu, se va risipi și încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc?!... Dar nu-mi pare rău de asta; după ce nu voi mai fi, de ce să-și mai amintească cineva de mine, ce rost are să le tulbur liniștea!.. Apoi, poate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui. Ar fi mult prea periculos. Chiar și prietenul lui cel mai bun, Anton, al cărui nume de botez Îl folosise, trebuia să rămână neștiutor, pentru că s-ar putea să se ofere o recompensă pentru informație. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, vor ghici, era sigur de asta. Vor arăta cu degetul spre mine: „E Josef. El l-a ucis pe Kolber la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
17. Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele cînd se odihnește pămîntul de vîntul de miază-zi? 18. Poți tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? 19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi. 20. Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-și dorește pierderea? 21. Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor, dar va trece un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sănătoase amândouă, Sevastițo. ― Șî pi matali, conașule, sî ti țâi Dumnezău ani mulț’, cî ai suflit bun... După plecarea Sevastiței, am mâncat cu poftă, iar ulcica cu vin am luat-o pe cerdac, unde am rămas uitat de mine. Luna - neștiutoarea - îmi ținea tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit... A doua zi, la ora potrivită, cu lecția “învățată”, am urcat la bătrân. L-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu. Cum așa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]