11,252 matches
-
danseze, să... Ei și ce-i dacă se distrează și ea. E tânără și n-are nici o obligație. "Bine, dar eu!" vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile militare, îl făcu să amuțească pe plutonier. M-am plictisit de-atâta trăncăneală. Ce ai cu femeia? Las-o să-și vadă de treabă, să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se silea să asculte toate zgomotele și mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul pieței, bocănind și fugind precipitat, parcă pornind din același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o prigonit, să mai fie și ei prigoniți. Să știe ce-i aia! Va să zică dinte pentru dinte... Ce vorbești, mă? Nici bine n-o căzut vechiul regim, și-ați și început... Să plecăm. Să plecăm de-aici, se precipită pe neașteptate Cerboaica. Mă duc la Prefectură să-l caut. La revedere! Vezi, fii atentă ce faci, o sfătui Miluță. Lasă, lasă, nu-mi purta tu de grijă. Vezi-ți de treaba ta, îi strigă Cerboaica și dispăru în mulțime, rătăcită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scris și un aparat telegrafic. Au fost introduse, la început, în Statele Unite ale Americii, după primul război mondial, de unde s-au răspândit în toate țările din Apus. Primele teleimprimatoare, de origine americană, Morkrum și Kleinschmidt, au dus la o dezvoltare neașteptată a telegrafiei în Statele Unite. Cu timpul, au apărut diferite tipuri, din ce în ce mai bune, fie mecanice, fie electrice. Mai solicitate au fost teleimprimatoarele Siemens, fabricate în Germania și Creed, fabricate în Anglia. Dacă în America și în țările din Apusul Europei, telegrafia
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada interbelică li s-au adăugat altele noi, Bergson și Husserl în special. Dar unii ideologi marxiști nu s-au mulțumit cu atât, ci i-au pus în cârcă ideile celor mai neașteptați autori, precum Bertrand Russel și „idealistul englez“ F.C.S. Schiller. Un fost student al său, convertit la materialism dialectic, i-a contestat lipsa de originalitate chiar și în logică. Astfel, teoriile sale s-ar fi construit ca un simplu comentariu la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mi-a atras atenția un volum pe care îl căutam de ceva vreme. Eram atât de bucuroasă că l-am găsit! Am întins mâna să-l iau dintre celelalte, când, în fața mea, un bărbat înalt, elegant, l-a ridicat pe neașteptate. Părea la fel de fericit că-l descoperise... M-am blocat. Dacă aș fi fost mai rapidă! - Scuzați-mă, am avut senzația că voiați să răsfoiți aceeași carte. Sau greșesc? L-am privit în ochi. Fatal! Cei mai frumoși ochi albaștri văzuți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
același trist scenariu: zile de reciprocă tatonare, de amabilități formale, ca mai apoi să se declanșeze urgia. Vorbe aruncate în răspăr, acuze cumplite, jigniri, umilințe. N-ar fi lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a oglindirii. Cu cât stagnarea este mai umilitoare și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În portbagajul mașinii fără prea multe vorbe. Nici fata nu spunea mare lucru doar se uita În lungul uliței să vadă dacă nu se arăta Feodor, măcar să-l anunțe că pleacă Împreună cu părinții. Cum el nu știa nimic de venirea neașteptată a părinților ei, stătea cât mai retras, să nu atragă asupra sa mânia tatălui foarte categoric, chiar despotic uneori. Ca să scape de oful din piept s-a dus voluntar să-și facă armata să scape mai repede, apoi să se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alții. Cuvânt de început După ce, ani la rând, ai citit „de meserie” mii de pagini presupuse drept viitoare cărți, îți pică în mână încă un manuscris. De astădată, în fine, poți să citești fără nici o „obligație de serviciu”. Și, pe neașteptate, ai senzația că lectura este ceva... așa... cum ai intra într-o casă din care lipsește proprietarul. De la clanța ușii la ochelarii de pe noptieră, totul respiră suflul unor vieți străine, dizolvate instantaneu într-un râu de tăcere. Înregistrezi segmente de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dorința de a-și proteja tânăra prietenă de viitorare dezamăgiri. I-a și mărturisit-o, uitând că dragostea nu admite „jumătăți de măsură”. Este un „har” ce presupune „totul sau nimic”! Cel puțin, așa susține Teodora, într-un moment de neașteptată „exuberanță verbală”. Profesorul simte că ea merită mai mult decât poate el să-i ofere. 15 aprilie 2006 Reiau lectura manuscrisului. Domnul R. îmi pare de-a dreptul surprinzător! De fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în termeni: dragostea cuplului primordial „se realizează” nu în Rai, ci pe Pământ. Mi se pare că bătrânul scriitor a ajuns la un punct „forte” din viața eroilor săi. S-ar putea crede că Teodora a încercat, prin mărturia sa neașteptată, să-i spună Profesorului cât de mult înseamnă el pentru ea. O declarație de dragoste, pe care el ar fi trebuit să o savureze din plin și să se simtă fericit. Poate chiar a fost, deși este tentat mai curând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se zice, o „deformare profesională”. Teodora sesizează contradicția, dar îl urmărește cu interes, uneori vădit admirativ, alteori cu tandră înțelegere pentru slăbiciunile tipice bărbatului ajuns la „o anume vârstă”. Să fie și un pic ironică?... Sau doar se miră de neașteptata „bucurie a simțurilor” pe care o trăiește bărbatul aproape sexagenar, pe care „a avut norocul” (precizează el, autoironic!) să-l cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de undeva din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă pe neașteptate „chip de om”. Ca în cazul lor... Teodora își continuă gândul: „Și ar mai fi posibil ca tu însuți să te regăsești în altul - înțeleptul împăcat cu lumea și cu viața, privind din nou spre viitor. Nu! nu al tău
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
e cazul să-l „înaintez” unei Edituri, ori, mai bine, să-l depun la Muzeul Literaturii Române. (Deci, o nouă variantă, pe lângă aceea inițială: Arhivele Statului). I-am răspuns că-l citesc în continuare cu mare interes; sunt captivat de neașteptata ipostază de prozator a lui P.H.L. și am redactat o postfață. Tocmai mă străduiesc să o închei. Nu-i spun că este vorba de un comentariu mai larg, ce ar putea el însuși să se constituie ca o carte. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de a explica ceea ce tocmai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când, de fapt, adevărul adevărat este altul: soțul ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni („cam dubioși” - crede Teodora), s-a despărțit pe neașteptate de ei, a făcut o criză mistică și s-a călugărit. A mai dat pe acasă din când în când și oarecum în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni („cam dubioși” - crede Teodora), s-a despărțit pe neașteptate de ei, a făcut o criză mistică și s-a călugărit. A mai dat pe acasă din când în când și oarecum în secret. Copiii, încă mici, au început să întrebe tot mai rar de el. Ea a rămas tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Într-adevăr, pe ușă intrase Ilinca, îmbrăcată într-o rochiță roz, cu săndăluțe albe și cu o floricică roșie în păr. Se opri în prag rîzînd. Apoi își duse repede amîndouă mîinile la ochi și începu să suspine. Această trecere neașteptată de la rîs la plîns nu făcu decît să stîrnească un hohot general de rîs. Ce ai, frumoasă Cosînzeană, de plîngi? Și străinul porni spre ea cu brațele deschise. O prinse de umeri, o sărută pe frunte, apoi o trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]