1,328 matches
-
o cheamă și nici la ce apartament stă, a format niște cocoloașe de zăpadă și a dat în fereastra apartamentului de unde se- auzea muzica. — Ce vrei mă? l-a întrebat Prințesa deschizând furioasă fereastra. — Termină cu cântatul, că deranjezi lumea, nebuno. — Nebunule! Caramba!a închis fereastra continuând să cânte. Studentul s-a înfuriat și din nou a aruncat cu bulgări în fereastră. — Tu ai auzit să încetezi, că de vin la tine bucăți te fac. În timpul acesta, fiindcă n-avea altceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pere, nuci, prune, mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
arsurii amare, binefăcătoare, cum coboară năvalnic, către plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap, ca o nebună, gândindu-mă la copilaș! Când, din senin, aud pe geamul deschis, două glasuri care se certau, ah, ce se mai certau! prin ușa bucătăriei de vară..., ce bucătărie, domnule? Șandramaua aia, de care e Criminalul de Ghiță așa de fudul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și viguros ca și o adiere rea a beznei înseși, printre firele rădăcinilor suspendate, din tavan. Asta-i Straja, Buha bătrână de la zarzărul trăznit! își coboară Bursucul vocea, sugestiv, până la foșnetul prudent al unei șoapte. Tante la Folle. Zănateca. Tanti Nebuna. Ducă-se! Eh! Mai sunt zece secunde. Sancta Maria, ora pro nobis! Una, două, trei, patru, cinci... Șase, șapte, opt, nouă, zece! completează Iepurele. Au fost întocmai douăsprezece ceasuri! Fix! Post-meridian! punctează Comandantul, pe tonul mai scăzut, dar foarte hotărât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce naibii! continua Dănuț să vorbească. Hei, ce faci, femeie...?! Hei, ce crezi că faci?! Huo, nebuno! Smintito! Frate, sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-a vedea alte și alte limbi de flacără urcând spre tavan, rupîndu-se, împletindu-se, aruncând scântei. "Focul! Focul!" strigam ca nebunele. Nu știu cine s-a ridicat prima în picioare și-a început să se zbânțuie și să se strâmbe în toate felurile. Am început atunci să jucăm toate, săltând de pe-un picior pe altul, cântând și bătând din palme. Vrăjeam cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n casă. Mai face câțiva pași, mai se uită la poartă, poate apare Ivona, dar-ar dracu-n ea de călăreață. Vezi că d-aia a umblat mă-sa atât până să puie șaua pe Niki, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i spuie. Asta lu mutu s-o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase ea, baba, destui la viața ei, că fără foc e știut că nu iese fum, și altfel la ce-ar mai vorbi-o nebuna de Cristidoaia, care și ea de la soacră-sa știe ? Da nu-i plăcea lu madam Ioaniu să povestească pân câte pule trecuse. Ea tot cu ale ei îi da-nainte, cum îi cumpăra Ioaniu coșuri de flori, și parfumuri, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țigarea-n gură și cu cafelile, și-n toate mințile n-a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce zmintită e ? Să stea ea ascunsă după perdea și la urmă să apară ca o nebună, și cu cipilica pe cap, și cu vulpea aia roasă de molii !... Și nu, și nu, că ea trebuie să meargă în centru, merge-i-ar numele ! Și-o apucase toate bâțâielile când a văzut ceasu, da dân partea mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Să-ți rupi gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina, ei, să vezi atunci ce-ncepe să răcnească Nebuna ! Nuuu ! răcnește Nebuna. Nu aprinde, te rog, madam Delcă ! — Ei, da ! Așa doarme madam Cristide ! Are insomnii noaptea, de la menopauză, dar nu vrea să ia nimic, și doar spre dimineață ațipește. De aceea camuflează toată casa. Întunericul îi face bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina, ei, să vezi atunci ce-ncepe să răcnească Nebuna ! Nuuu ! răcnește Nebuna. Nu aprinde, te rog, madam Delcă ! — Ei, da ! Așa doarme madam Cristide ! Are insomnii noaptea, de la menopauză, dar nu vrea să ia nimic, și doar spre dimineață ațipește. De aceea camuflează toată casa. Întunericul îi face bine, și la nervi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ce valsuri dansam când eram tineri ! Se oprea toți, numa să se uite la noi ! Da acu, la ce să te fâțâi, dacă ce face tinerii, tu, boșorog, tot nu mai ești în stare să faci ? Asta numa lu nebuna de Reli i-ar place, să meargă la baluri și să se dea la bărbați, că ea zice că are nevoie de bărbat, și al ei, la cinzeci de ani, n-a mai putut... — Nu-i vorba neapărat de viața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce bine mi-a venit mie cu cravate și cu eșarfe ! Hai, înnădește, ia de colo, pune colo, fă ce știi dumneata, numa mie să mi scoți la demiu eșarfă ! Și i-am scos-o, că altfel mai scăpam de Nebună ? Tot cu eșarfa, tot cu pălăria cât roata carului, tot cu hanțile-alea d-o știu, și tot văpsită ca o brezaie ! Și tot cu obiceiu prost, să te pupe-n bot ! — Bonjurică, dragă Vica ! Vica îți spunea madam Ioaniu, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica ! Da când văz că mă ncing, iau una d-asta, iau două, și-odată mă liniștește !... Dumneata ești femeie cu cap, păi te amărăști d-o nebună... — Bine-ar fi să fie nebună... Dar grija asta să vadă tot, să știe tot... Câte eforturi, și nu pleca, nu pleca ! — E, că și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i și târziu, iote
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casă de păpuși. Niciodată, până atunci, nu avuseseră o casă a lor. Efectul, asupra amândorora, era extraordinar, întrecuse speranțele lor, deși așteptaseră cu mare nerăbdare și agitație să-și vadă noua reședință. Râdeau și se zbenguiau prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă, inocentă fericire, fără de stăpân, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luând-o spre garaj. Mă uit pe geam și pe cine crezi că văd? Domnișorica. Tom, care ascultase tot mai atent, simți că i se taie răsuflarea. Se întoarse, cu fața învăpăiată. — Alerga prin iarbă, cu părul despletit, ca o nebună. Și m-a enervat că a intrat pe poarta principală, contractul prevedea că nu au voie să folosească decât poarta din spate. M-am gândit să cobor ca să aflu și eu de ce au părăsit casa atât de subit. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aduce aminte cine și când a zidit mănăstirea Hlincea? ― Nu-i nici o supărare, dragule. Așa ne împrospătăm cunoștințele. Și, ca să-ți răspund la întrebare, află că această mănăstire șade înfiptă în coasta dealului din josul Cetățuii - loc de pe fosta “Moșie Nebuna” - încă din 1574. Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod și soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, au ridicat-o și au închinat-o mănăstirii de la Dionisiate, din sfântul Munte. ― Mănăstirea Dionisiate nu a mai trimis călugări și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mînă, moartea În ritmul căreia bărbații din familia mea au urmat drumul mătăsii, drum scris din vreme-n palmă cu acul unei busole ce Încă mai freamătă În carnea mea. Ah!, cît aș vrea să tai În bucăți trupul acestei nebune: jumătate să o dăruiesc poeziei, jumătate să o dau prozei. Dar nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie la alta, de la ana dorinței ei pînă la caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nevinovați care plâng după dorul de tată” - asta se cheamă ghinion, că în continuare o ia razna și vrea să distrugă o „sfântă” familie bine constituită, iar nu-i dau dreptate, dar analizând starea de sănătate a eroinei, cam de nebună, cum o caracterizează și doctorul și în final internările ei la Socola o confirmă, se poate vorbi aici de o stare inițială maladivă, care ar scuti-o de pedeapsă, fiind lipsită de o facultate integră mintală. Dar asta-i sarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
dacă într-o zi nu te voi mai suna, să știi că asta a fost." Simțeam că trăiesc un coșmar. "Dar de ce? Spune odată, de ce? Fă-mă să înțeleg. E nebună?" "Nu e nebună." "Atunci?" Își iubește copiii ca o nebună. Și se teme pentru ei. Ca să-i scape pe ei, e gata să mă omoare pe mine"... A adăugat că de când i s-a înfiripat gândul ăsta nu mai putea dormi. Apoi a început să-mi explice. Am aflat că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală ca untdelemnul deasupra apei. Nu, nu m-ai iubit, e limpede. Dacă m-ai fi iubit cât de puțin, ai fi alergat ca o nebună, după primirea scrisorii cu pricina, ca să vezi ce s-a întîmplat cu mine. Nu te-ai clintit însă din loc. Ce-ți pasă ție, care ai o inimă de piatră, de dragostea mea? Și dacă ție nu-ți pasă, îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea și pentru asta am venit, ea să te cer sorei tale. ― Întâi trebuie să mă ceri mie și pe urmă... Dacă nu vreau eu, ce poate să facă sora mea? Trebuia să-i arunc în față, sălbatic, fără cruțare: "Nebuno, gîndește-te că ești însărcinată, că soarta ta e în mâinile mele, afară de cazul dacă nu vrei să rămâi stigmatizată în fața societății și să-ți creezi dificultăți grave angajând viitorul". N-am făcut-o: dădeam în vileag intervenția Alexei înlăturînd până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ani mulți și fericiți. În plus îți las și partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. Încă o dată rămâi cu bine, Dor! Te sărut aievea, cum te sărutam odinioară de zeci de ori, încît îmi spuneai copleșit: "Nebuno lasă-mă, mă înăbuși.'" ― și eu tot mai mult voiam să te înăbuș. De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună? Mihaela Petrican Aimée a ta. III Am pus scrisoarea deoparte, automat, ca un om care încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am plâns ca o nebună și acum sufăr și simt tristul rezultat al lacrimilor mele. Ce-ți pasă ție! O știu ș-o simt mai mult decât crezi. Ce să-ți mai spun, mă aflu subt impresiunea unei dureri sufletești adânci // din care nimic nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sufletul unui bărbat, ferice de acea femeie care știe a utiliza acele momente de stări sufletești ale unui bărbat, în fine, sau a le utiliza sau a le desprețui, după împrejurări. Îți aduci aminte ce proastă am fost eu, ce nebună și ce neghioabă, dar așa-i: amorul adevărat e plin de încredere, mai adauge lipsa mea de spirit gheșeftăresc și te miră de ce-ți mai scriu și // de ce te-am prăpădit și de ce nu mă mângâi și de ce mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]