1,164 matches
-
așadar, să mă Întorc acasă; dorința mea era să revin la Annapolis, să petrec acolo câțiva ani liniștiți, ca să mă odihnesc după călătoriile mele. Și să nu pornesc din nou decât după aceea. Mi-am făurit, deci, planul cel mai nebunesc: să mă Întorc În Persia, s-o iau pe Șirin și Manuscrisul lui Khayyam, Înainte de a merge să ne pierdem Împreună, necunoscuți, În cine știe ce mare metropolă, Paris, Viena sau New York. Să trăim amândoi În Occident În ritmul Orientului, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse imediat pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
madame Agnès. E ora 10.50. Lionel se plimbă agale pe Quai René Bazin. Pe fațada unui imobil somptuos, vede o placă de alamă pe care scrie: Prof. Laurent Delacroix, chirurg plastician. Lui Lionel îi trece prin cap o idee nebunească: dacă și-ar schimba fața ca să nu-l mai recunoască destinul? Când mai ai câteva zile de trăit, merită să încerci orice. Intră în sala de așteptare. Un mobilier ultratrendy îl inhibă și vrea să plece. Prea târziu: o secretară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de inele, despăturiră revista pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce duce spre vest, Hai sè plecèm din țarè, i-aș propune fèrè sè mè gândesc la consecințe, drumul drept înaintea noastrè, aproape liber, dar viața se compune și din consecințele la care ne raportèm atunci când vrem sè luèm decizii nebunești, nu poți face abstracție de ele! Aș vrea că drumul acesta sè nu se mai sfârșeascè, e exact drumul ce duce spre orașul meu, dacè o ținem tot asa în douè ore am ajunge acasè, aș putea sè o prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în acel bar, cu prietenii amândurora, departe de casă și de problemele cotidiene. Totul avea un aer de fericire domestică: ne aflam acolo, deosebit de mulțumiți de viața în doi, de faptul că ne puteam permite să lipsim de la cine știe ce petreceri nebunești și ne izolam ca niște perechi de oameni bătrâni, căsătoriți de foarte mulți ani. Nu-mi doream altceva decât să devin bătrână și plictisitoare alături de Patrick, chiar dacă unii mi-ar fi reproșat că nu mai merg la petreceri și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de munca sa; poate Davey ar trebui să-l ia pe el la AA - iar Finn, ca de obicei, clocește ceva în tăcere. Ieșirile lui sunt teatrale. Dă cu pumnul în masă, înjură și-i provoacă pe toți la partide nebunești de biliard. E ceva să-l vezi pe Finn stăpânit, ba chiar taciturn. De obicei, când cei doi nu se înțeleg, totul pare că stă să explodeze. Astăzi atmosfera e încărcată, deprimantă din cauza comportamentului nefiresc al lui Finn. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
principiile Alcoolicilor Anonimi. Peretele din fața mea e galben, cel din dreapta și cel din stânga sunt albastru deschis. Mai mult, peste tot au fost pictate spirale galbene și violet. Scaunele au fost vopsite în portocaliu și albastru, iar mesele par un mozaic nebunesc. Fără îndoială, acest design a fost conceput pentru a-i binedispune pe clienți, însă, pe de altă parte, îi împiedică să stea prea mult. La mine asta funcționează. Mă simt prizonieră într-un spectacol TV pentru copii. Primele două principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în fața unor acuzații penale. Așa stau lucrurile în prezent. PERICOLELE EXAGERĂRILOR MEDIATICE „Ce lecții pot fi desprinse de aici?“ întreabă profesorul McKeown. „În primul rând, într-o lume saturată de mass-media, o atenție exagerată conferă o credibilitate nepotrivită celor mai nebunești afirmații. Ani de zile, presa a promovat cercetarea celulelor stem ca pe un miracol apropiat. Așa că, atunci când cineva anunță că miracolul s-a produs, este crezut. Asta înseamnă că implicarea presei este periculoasă? Categoric. Pentru că nu numai că dă speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oraș chiar azi. Întors în apartamentul lui din Sherman Oaks, Brad începu să-și facă bagajul. Gândul la tipul solid, cu tatuaje, îl preocupă câteva clipe. Se întrebă dacă să-și ia pistolul. Să mergi prin toată țara, prin locuri nebunești ca Ohio ... cine știe peste cine dădea. Își puse o cutie cu muniție în bagaj și pistolul în tocul de la picior. În timp ce se îndrepta spre mașină, Brad constată că se simțea mai bine. Era o zi însorită, Porsche-ul lui strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai o relație bună, pe termen lung sau dacă relația a degenerat, ajungând În punctul În care nu-vă-mai-Înnebuniți-unul-după-celălalt... — ... cavaler pe cal alb nu e o variantă realistă. Dar o parte din mine Își dorește cu disperare o poveste incredibilă și nebunească de iubire. Vreau pasiune. Vreau o dragoste care să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-un balcon Într-altul mergând pe balustradă, nici unul dintre cei de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am trântit pe pat, peste pernele răcoroase și moi. Nu știu cât am stat, dar întors în living, pe canapea mă aștepta iubirea necondiționată a celui mai loial prieten, Droll, Saint Brenardul meu de peste 70 de kg, pe care, printr-un gest nebunesc l-am respins ca o brută. Era o supărare transferată pe cea mai credincioasă și nevinovată ființă. Eram furios pe tot și pe toate. Nu pot să uit cum s-a întins la picioarele mele privindu-mă în ochi. Avea
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
sau felul cum i se leagănă părul ei strălucitor și lucios. Când seara se va încheia, are s-o conducă până la ușa de la intrare; atunci se va uita foarte serios la ea, după care va da din cap, izgonindu-și gândul nebunesc că s-ar putea simți atras de ea. Dar cum gândul nu se va lăsa izgonit, el are să-și încline capul și are s-o sărute delicat pe buze. ― Îmi pare rău, va spune el apoi. Nu știu ce m-a apucat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult, așa că trag aer în piept și spun vioi: ― Câteodată, dar nu prea des. Mi-era bine de una singură. ― Uite, spune Brad după ce l-am familiarizat cu cele mai profunde detalii ale copilăriei mele, în cele nedureroase. Poate sună nebunesc, pentru că e prima oară când discutăm cu adevărat și de-abia ne știm, dar am senzația că ar putea fi ceva special între noi. Face o pauză, timp în care eu încerc să diger ceea ce tocmai a spus, pentru că sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
putea fi vreun criminal psihopat. Și de unde știe el că sunt cine spun că sunt? A, poate că ar fi mai bine să termin cu gânditul. ― JJ? Mai ești acolo? ― Da, scuză-mă, continuă. ― Ei bine știu că sună cam nebunesc să te întâlnești pe internet, dar oamenii se întâlnesc așa peste tot în lume, și uneori chiar iese bine. Uite, eu cred că ești grozavă, cred că ești amuzantă, și cinstită, și frumoasă și ador accentul tău și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am intrat în horă, trebuie să joc, mă uit la ceas și văd că e 6.15 - știu că e un magazin de articole sportive într-un mall în Bayswater care e încă deschis. Ies din sală și, poate pare nebunesc, dar sunt convinsă că pașii mei sunt deja mai ușori, gabaritul mi-e un pic mai mic, și pot vedea cu ochii minții cum o să arăt. Slabă. Și frumoasă. Cum am fost odată, mă gândesc. Când eram copil, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
le vezi în Los Angeles. Va trebui să te duc la Universal Studios. O să ne dăm cu rolele pe Venice Beach și o să mergem în toate localurile prin care merg eu, și-mi vei cunoaște toți prietenii. Știu că sună nebunesc, dar le-am povestit tuturor despre tine, chiar am făcut o copie a pozei tale, pe care o țin mereu la mine - deci te-a văzut toată lumea și de-abia așteaptă să te cunoască. Îmi pare rău pentru că pleacă amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E în regulă, îi spun eu. Și eu te iubesc, mai spun, după ce mă gândesc puțin. Așa că stau lipită de televizor pentru tot restul după-amiezii și pe la șase încep în sfârșit să mă pregătesc să ies. Știu că pare probabil nebunesc, dar sunt entuziasmată, cum n-am mai fost de nu știu când. Fac duș, îmi usuc părul, îmi ia incredibil de mult timp să mă machiez și aleg o ținută neagră pentru seara asta. ― Ce naiba, spun eu cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ascultă pe cineva. Trag un prosop de pe suport și mă înfășor în el, încă încălzită de delicioasa senzație de după ce facem dragoste, întrebându-mă cum naiba am putut să ratez acest sentiment incredibil vreme de atâția ani. Știu că sună nebunesc, dar sunt sigură că-l aud pe Brad vorbind în șoaptă. În cele din urmă, închide telefonul, dar nu vine înapoi în baie, ci se duce la bucătărie, așa că-l urmez, întrebându-mă dacă nu cumva o iau razna. ― Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spună „Gata cu cea veche, acum sunt cu una nouă“. Mesajul a avut un efect devastator: viața, în New York, își urma cursul și fără mine. Ce altceva se mai întâmplase de care eu nu aveam habar? Am ascultat ritmul acela nebunesc, plin de energie și pe când melodia se apropia de final, am încercat să mă opresc din tremurat, să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuprinsă de o tristețe îngrozitoare. Unde se dusese Luke? Unde puteam să-l găsesc? Voiam să mă ia în brațe și să mă strângă la piept. Voiam să fiu consolată, așa cum mă consolase el cândva. Mă hrăneam cu o fantezie nebunească: să dau buzna în camerele personalului și să aranjez o întâlnire cu el. Eram sigură că dac-am fi vorbit calm, și-ar fi dat seama că încă ținea la mine. Odată ținuse așa de mult la mine. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]