1,179 matches
-
pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta vânătă. Fu numai o clipă. Dete pe spate freza, cu mâna subțire cu inel lat de aur cu rubin falș, și cu buzele strânse pentru fluier, cu ochii pe subt gene, sări peste cele cinci trepte pe urma
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la început, când trăia Paulina, când ea se lăfăia în iubirea lor. Viața ei se schimbase după moartea mamei. Se simțea a nimănui. Vedea copiii de vârsta ei bucuroși alături de părinții și frații lor. Ea ce părinți avea? Un tată necăjit și o mamă vitregă. Nici frați nu mai avea cărora le-ar fi putut spune ce are pe suflet. Cui să spună frământările ei? Unui tată preocupat de atâtea probleme, că numai de ea n-avea timp, unei mame vitrege
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreo patru kilometri distanță. Pe drum, tot mergând, bătută, plânsă, nemâncată că n-apucase să ia prânzul,a obosit și s-a așezat pe marginea drumului să se odihnească. În timpul acesta a trecut o căruță cu țigani. A văzut-o necăjită, s-au oprit, țiganca a coborât, s-a apropiat de ea și-a întrebat-o ce s-a întâmplat. Ea ia spus c-a bătut-o mama vitregă și-a fugit deacasă. Țiganilor făcându-li-se milă de ea au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se mărite. Îți povestesc eu ție. — Dar nu s-a măritat. Ce perspective aveți? — Vreau să mă căsătoresc cât mai reped cu ea. — Ce zice? — A spus că se mai gândește. — Nu-ți face probleme. Vă cunosc pe-amândoi. Vă necăjiți reciproc dintr-o dragoste prea mare pe care vreți s-o simțiți cu toată ființa voastră, atunci când cădeți de acord. Te vrea de soț și în curând vă veți căsători. A doua zi, Teofana și Cezar s-au întâlnit în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cuvinte grele despre neamul nostru că suntem așa și pe dincolo, voi să nu-i credeți! Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și lapte. De ce? Fiindcă părinții, în majoritate, le dau odraslelor pachete cu mâncare de acasă. Ceea ce-ți spun, o spun din experiența mea de dascăl care a muncit la catedră până în anul 2009. Recunosc, totuși, că sunt și familii necăjite, dar astăzi n-am auzit să moară cineva de foame la noi, așa cum se întâmplă prin alte părți ale lumii, cum ar fi în Africa sau India. Oftez și mă gândesc la acele vremuri. Mircea mă privește și-mi cercetează
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația să o publice și pe contracopertă: Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
timpul acela. Toată noaptea n-a putut dormi. În drum spre școală, tata s-a oprit la locul unde găsise banii să vadă dacă nu cumva vede pe cineva căutând ce pierduse. Își închipui că banii poate aparținuseră unei femei necăjite care acum îi căuta. Nedescoperind păgubașul, continuă drumul spre școală, la întâlnirea de la ora 10 cu directorul Paul Constantinescu. Mi-a spus de banii ce-i găsise și a zis că poate sunt în norocul meu... Mergem la director. Ne
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape 50 de ani, regimul comunist m-a arătat cu degetul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pământ, și, așa mai departe. Și era, de o severitate, soră cu tirania, În privința a tot ce putea să Însemne, scurgerea, la moment dat, a vreunei firimituri de profit, În gura, fie, cât a unei vrăbiuțe, de om sărac și necăjit. La un moment dat s-a pus problema lărgirii ariei acordate cimitirului satului reședință de comună. Au venit cereri și intervenții, buluc, de prin toate părțile. El - nu și nu. Și, nu, a rămas, În cele din urmă. Pentru toată lumea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de acest gen; să creeze, și să dezvolte, apoi, rapid, salbe de cârciumi - restaurante - pensiuni - hoteluri - moteluri, prin preajma cimitirelor. Începutul a fost modest. Un minuscul café-bar, la poarta cimitirului din municipiul reședință de județ. Motivația; ca să nu mai umble, bieții necăjiți, cu procesiunile funerare, de ici-colo, pe drumuri, iar, la urmă, să caute, până le va cânta capul, mici săli, mărunte localuri, unde să Încropească și praznicul preconizat, iar, mai apoi, să-și țină următoarele prăznuiri, stabilite prin ordinea bisericească. Totul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dau mai mult de 20 de lei! ― Atâta mă costă pe mine! răspunse băcanul supărat. Și, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu iei; îl torn înapoi, și gata socoteala! ― Chiar te rog! zise pungașul nostru supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolae... Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. Școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani luam ca salariu făceam parte și pentru copii, oarece cărți și rechizite apărând
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu Fenea și se ferea de ea. A venit apoi și mi-a spus că frate-său nu are bani pentru taxe și chiar dacă ar avea nu ar da. Ce să-i răspund? Iată, gândeam eu, sunt oameni mult mai necăjiți ca mine. Biata fată mai are doi ani și ar ajunge învățătoare. Păcat! Păcat mi-a spus și directorul școlii după ce i-am povestit despre fată. Și eu am zis mai departe: Domnule director vreau s-o ajut eu dar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dragostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea mânca iar ce mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni deodată optimist. Poate că o să-l țină o vreme sub observație. Să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne! De ce se întâmplă așa? —Mamă, nu mai plânge, o îmbrățișa Cecilia. Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat Cecilia lângă patul ei! — Hai, Ceci, du-te și mai dormi că mai stau eu cu mama. Cum să stai că te ia somnul și trebuie să-și ia pastilele la ora 24
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am dus înapoi când am avut și am explicat de ce-i aduc (nu lipsiseră de la lumânări ) și nu mi-a plăcut replica „e, și aici ca la piață, doamnă”, dar i-am lăsat acolo și i-am menit unuia mai necăjit decât mine. Iar replicile ca cele de mai sus sunt doar ale unor oameni care nu au ajuns încă să înțeleagă cu adevărat profundul sens al cuvintelor pe care le predică. Domnul ca să-i ajute! Maica să-i lumineze ! Prin
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o viață normală, căci nu-l va judeca nimeni. Iar cine face asta doar pentru poziția socială sau starea materială... Dumnezeu cu mila, păcat de spiritul lui. Pentru că cine se gândește numai la el și deloc la aproapele lui, mai necăjit sau aflat în suferință, nu va face decât să coboare, de urcat nici vorbă! Am lungit destul vorba cu lucruri care ar trebui schimbate, „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” Mai fac doar o propunere și apoi trecem mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
că oamenii îi aduc mai mult decât îi trebuie și mai dădea și altora. Ori Valentina nu mai discută cu nimeni decât la cabinet sau unde o duc colaboratorii și numai contra-cost. și nu-i bine, pentru că sunt atâția oameni necăjiți pe care i-ar putea ajuta. Asta vroiam să-i spun. Poate așa o să mă audă și o să înțeleagă ce vreau de la ea. Dar iar stau și mă gândesc unde merg toți banii aceștia, dacă ea nu-și poate permite
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un fel de sinucidere colectivă, prin asfixiere, astupând toate găurile prin care ar fi putut pătrunde aerul. 11. În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia și-a amintit de jocurile noastre și mi-a cerut hârtie și creion. I le am dat, împreună cu bucata de carton care îmi ținea loc de masă când voiam să scriu. Apoi am stins lumina din cameră și de pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei se contopea cu cea a elevilor ei. Dealtminteri, era foarte iubită în școală, elevii considerând-o ca pe o soră mai mare. Ea având totdeauna timpul necesar pentru a le asculta doleanțele, chiar vizitându-i acasă pe cei mai necăjiți, stând de vorbă cu părinții acestora despre greutățile lor, neuitând niciodată să le amintească despre anumite avantaje pe care le vor avea cei care termină liceul. Și ea a fost cândva eleva acestui liceu cu profil agricol, astăzi fiind profesoară
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-l, fiindu-i necaz pe ea însăși că-i dăduse prea multă importanță "acestui copil încăpățânat" ea care se considera o femeie în toată firea mai în vârstă decât el cu cinci ani. După plecarea ei, Radu a rămas puțin necăjit pentru că plecase supărată, el nu dorea să strice această amiciție, căci practic nu era altceva, fiindu-i recunoscător că la venirea lui aici ea s- a arătat cea mai prietenoasă dintre colegi și numai după aceea el se împrietenise cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]