8,720 matches
-
a propovăduitorilor moralei creștine, autoarea emite adevăruri banale și meschine: ‹ „Gonește de la tine plânsul suferinței și contemplează la eternitatea care te așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de o tristă justețe și de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape întotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbădă, lipsită de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar constați că între fotografia de pe copertă și texte nu există nici o legătură. Primele pagini sunt ocupate de versuri plictisitor-năstrușnice. Cuvintele amestecate în pălărie sunt scoase unul după altul de o mână țeapănă și păguboasă: „Maternitățile de clei / Apar ca necazurile după / O ploaie / De smoală.“ „Noi, toți, ne cunoaștem de mici, / De când, în calitate de zmeie, / Știam să punem ochii pe cruce.“ „Și dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte / Știu să aprecieze apusul dezbrăcat, / Înseamnă că a meritat să-ți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe scenele căminelor culturale sătești: „Când nu vrea să muncească, / Găsește un sfânt să-l prăznuiască; / De i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca să fiu și eu mai bună?“ Toată această suferință este brută, netransfigurată literar. Ea ne este familiară, pentru că am mai întâlnit-o în telenovelele sud-americane, și ele lacrimogene. Din nefericire însă, emoția pe care o simțim în fața cuiva copleșit de necazuri nu ține loc de emoție estetică. Autoarea nu scrie bine sau prost. Ea scrie altceva decât literatură. Nimic, nimic, nimic Ceea ce scrie Elena Radu seamănă cu filozofia. Sună a filozofie. Dar este, aproape în întregime, ininteligibil. În mod special, cea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
A doua zi, Ionel a fost reținut de poliție și mare zarvă era în toată Galata. După ce mama lui ascultase toată povestea băiatului, amărîtă rău, a început să plîngă cu lacrimi cît bobul de mazăre. Tu m-ai băgat în necaz, mamă. Eu, dragul mamei. De ce, mamă? N-am știut că tu o să ai rolul lui Radu, bicisnicul. Cum adică, mamă? Eh, dacă i-ai fi făcut ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat peste voi! Cum de te-ai născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este frig? Da, puțin. Dar mă frămîntă omul acela, nu cred că este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un cîine? Nu te supăra, avem vreo vină noi? Sigur că avem. Sîntem sau nu sîntem oameni? Tînărul nu prea găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mult, domnule profesor. Din acel moment Juncu a început să abordeze alte zone din colegiul în care candida. Este normal ca în secolul 21 să nu beneficiați de asfalt, de canalizare? Nu, domnule Juncu! Voi fi cel care va prelua necazurile dumneavoastră și le va rezolva. Vă rugăm mult, dom' Juncu. În afară de asta, unii n-au apă curentă, iluminatul este ca vai de el și cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ajutorul meu. Mulțumesc mult. Cîteodată singurătatea mă învinge și atunci mă manifest și eu cum pot. Stați singură? Da. Soțul a murit acum doi ani într-un accident. Îmi pare tare rău. Sincer vă spun că sînt afectat de necazul dumneavoastră. Bărbatul își aburcă rucsacul și pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă. Nu vă simțiți bine, întreabă amical. Doriți o cafea? Cu mare plăcere. Doamna Ariceanu vine cu cafeaua și începe a plînge. Ce-ați pățit? Am și eu necazurile mele. Doar nu vă pasă de ele? Credeam că ați remarcat... Ce să remarc? La golanul doamnei Popovici i-ați pus zece. Profesorul Mihoc rămîne fără glas. Simte că plesnește și iese fară să mai guste cafeaua. De atunci relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai des și Vasilică chițcăia de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină flexibilă, s-a apucat să înfunde țeava de scurgere, țeavă care trecea printr-un bloc de beton ce consolida terenul. Necazurile s-au adunat la taifas și au hotărît să se mute la Vasilică-șmecherul. Nu putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în curte cucoana Veta. Doamne apără-mă de Satana, uită-te că vine la mine! Bună ziua, doamnă Aneta. Poftim în casă, mormăie gazda. Am vrut să mai vorbim, să ne cunoaștem. Ce să ne cunoaștem? Fiecare cu viața lui, cu necazul lui. Așa este. V-am adus un șal. Doamne, mi-ai adus cadou! Am vorbit cu al meu să-ți facă o pensie de 200 lei pe lună. Doar din păduchi? Eu am făcut afaceri. Avem de unde. Aneta rămîne mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la ei, au venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui să zboare toți când ies de la biserică: plumbul din picioare să curgă, spinii din inimă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea alor săi erau firave, de invaliditatea din celălalt război nu-l vindecase nimeni, dimpotrivă, cu vîrsta, necazurile cu piciorul amputat amenințau să devină din ce În ce mai apăsătoare, cu alte cuvinte, Înțelegea limpede că avea nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de morți, de nunți și de divorțuri, de Maica Sfîntă, de electrificare, de biserica satului și de asfaltarea trotuarelor din porunca noului primar - „Valerucu nost’, deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bine ce-o făcut, Îi răspunse moșu’, s-o bătut ca să nu vină colectiva peste oameni, da’ n-o biruit, săracu’... — Bine, bine, dar nu-l mai aduceți pe-aici că poate Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să-l ieie așa nenorocit cum l-o aflat, cum să n-o poftim În casă, că n-om fi păgîni! Tu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum spui tu și oi vini și io, oarecînd, după tine. Pomean a zîmbit la vorbele nevestei, a găsit oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă cu alții mînați de necaz ori chiar de visuri și a luat drumul spre porturile de la Adriatica. Floare s-a Întors În casa părintească din Giungi și s-a pus pe așteptat. Părinții și surorile ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe aproape toți, i-a salutat pe rînd. Muzicologul și cîntăreața de folclor i-au răspuns Încîntați că „De cînd nu te-am mai văzut... Dar bine că n-am avut motive de a da pe la tine pe la cabinet cu necazuri, ce bine că ne Întîlnim aici“. Ceilalți, În schimb, au mormăit ceva despre acordul lor cu mine, micșorarea ușoară a notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mînă uscată ori sucită. — Nu vreau să-l mînii pe Dumnezeu, minuni poate s-o făcut, dar io nu le-am văzut, Îmi mărturisea bunica Maria Costin, născută În 1907, la Hegewisch, Illinois. Aveam atunci cote de dat la stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cineva de acasă, așa cum ne-au făcut ei nouă, pleacă unde văd cu ochii să-i ajute pe alții. Și inima lor sângerează, așa ca și a noastră... dar pleacă, fiindcă nu pot fi fericiți dacă alții sunt plini de necazuri... Poate că de asta se spune că poartă chipul Lui Dumnezeu... Nu pe față, ci în inimă." " Cred și eu că nu pe față! răspunse de sus un diamant. Dumnezeu are, cu siguranță, chipul nostru, plin de strălucire..." "Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fum, la ploaia care cădea peste el, la ploaia care... dar apăruse-n prag mama și într-o clipită am și fost înăuntru. Aveam oaspeți, de! și nu se făcea tocmai atunci s-o necăjesc pe mama mai ales că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai foarte drept... un timp: dacă fundul stă drept, atunci și mintea merge la fel spunea ea. Acuma m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la noi de-ale gurii, ți-aduci aminte, doar eram împreună și nici El n-avea..." zicea unchi-mio. "Eu credeam că o să se facă rege și o să ne scape de toate necazurile. Ce bine-am fi dus-o cu El! Și unde mai pui că, dacă El învia morții, nici noi n-am mai fi murit vreodată! Și acu', uite ce s-a ales de tot! ..." Ia mai taci din gură, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și trecerea Lui astea sunt "noaptea". Dar el ne arată să ne uităm la cer, să strângem și să păstrăm lumina, ca să mergem cu lumina, prin lumină... Să știi că și eu am văzut astăzi noaptea mea. Nu, nu numai necazul tău mai e ceva. Uite, El a spus că "eu am ales partea cea mai bună" adică să stau și să-L ascult. Dar știi ceva ? Nu-mi amintesc nimic, nimic din cuvintele spuse. E doar o mare de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]