75,178 matches
-
cărei putere de pătrundere era dusă la ultimele ei consecințe în lumea dezbaterilor de idei, populată îndeobște de umaniști, nu și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii puterii. În aceasta din urmă se discuta despre modele, despre necesitatea păstrării și salvării sistemului economic în care vechiul centralism era înlocuit de noul etatism. Tinerii de atunci au fost împinși tot mai la margine, iar tinerii de acum nu au dialog cu lumea politică. O lume în care li se
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
a treia cale propusă de Stere s-a demonstrat a fi o utopie păguboasă și de n-ar fi fost liderii liberali care au deschis calea angrenării țării pe drumul capitalismului, ar fi fost o efectivă catastrofă, evitată, cred, datorită necesității sociologice care ne impunea calea pe care trebuia să evoluăm. De altfel, chiar modelul lui Stere, Danemarca, a sfîrșit prin a deveni o țară cu o economie nu cooperatistă ci capitalistă. Firește asta s-a realizat în România abia după
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi făcut mult rău. Așa a rămas numai ca un curent de idei în epocă (diversificat, totuși, ca mai înainte), necesar a fi luat în seamă pentru reconstituirea atmosferei ideologice interbelice (am făcut
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept. 1954. Tipul ăsta de alături care clefăia adineauri la o masă a cantinei mizerabile. Clefăia
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
tineri ce au cuplat literalmente cu râvna constructivă potopitoare pe care o probează, de la un moment la celălalt, Valentin Radu; în cazul său avem de-a face cu un talent, cu un anume tip de muzicalitate ce se exteriorizează cu necesitate, indiferent de genul de muzică abordat, muzica barocă, cea clasică, genurile divertismentului de bună calitate. Le-au fost alături vocalista Teodora Enache, un talent jazzistic de mare perspectivă, de asemenea profesioniști împătimiți ai genului precum clarinetistul Alin Constanțiu, basistul Pedro
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
chiar "Filosofii paralele: Lovinescu și Cioran". Tînărul filosof respinge, ca și Lovinescu, ideologiile conservator organiciste, care predicau mereu fie pironirea în cadrele îndătinate ale tradiționalismului, fie lenta evoluție graduală. El pledează, ca și Lovinescu sociologul, pentru principiul revoluției și al necesității arderii etapelor. Amîndoi cugetătorii sînt partizanii deciși ai occidentalizării țării, pe cale sincronică, aproape imitativă. Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu - scria Cioran în cartea sa -, care, în loc să se atașeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
conveni, trebuie să recunoaștem că mulți duc dorul acelor puteri demiurgice, că nu puțini, în situația de azi, când nici un conducător politic nu saltă măcar cu un cap peste medie, nostalgia unui conducător unic și infailibil apare aproape ca o necesitate pentru o "biată" țărișoară ca a noastră. Și mai e ceva: în ce alte timpuri am visat mai mult, ne-am imaginat viața altfel decât era în realitate, dacă nu sub dictatură? Să visezi nu numai că ai găsit telemea
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
fille d'Eve. Ceva spun și frații Goncourt, dacă nu mă înșel în La Faustin". Observațiile autoanalitice acute, moralmente pozitive în subtilitatea lor ("Pentru mine maturitatea este o reducere la esență, o simplificare, o debarasare de inutil, regimul strict al necesității"), alternează cu consemnarea unor momente de descurajare: În fine, de două zile încoace îmi sînt suspect de străin - și nu e rău. Poate mă ajută Dumnezeu să mă cretinizez". În unele locuri, autorul se amendează cu nonșalanță: "Am bună memorie
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
al satului). Am putea adăuga între formațiile ad-hoc, cu intenții glumețe, derivatul iașiot, de atribuit probabil lui Luca Pițu - "Eseul iașiot" ("Cotidianul", LA&I, 20, 1992, 5); vezi și "pagini iașiote" ("România literară", 1, 1996, 16). Apărînd nu dintr-o necesitate denominativă - există deja substantivul și adjectivul ieșean! - termenul iașiot e clar marcat de intenții persiflante. Un alt exemplu de creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
eul care descrie stările sufletești ale omului în general într-o perioadă anume (comunismul) nu mai face diferența între ansamblul de idei și reflectarea lor în particular pentru că are iluzia unui ritual grăbit al scrisului mărturie: jurnal într-o carte. Necesitatea de a ține un jurnal e cu atît mai stringentă cu cît această iluzie acoperă în final spațiul vast al referinței critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de productivă. Faptul că personajele sunt prezentate într-un mod foarte shematic (Lepré este, practic mai mult
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
momentul în care s-a instituționalizat chiar libertatea de gîndire, continuăm să ne punem, în fond, această falsă problemă. Zic falsă, pentru că nu mi se pare că e productiv să transformăm în obsesie un proces care are gradul său de necesitate și firesc și care ține și de o anume spotaneitate a receptării. Revizuirea ține, dar nu în sensul acesta restrîns ideologic, de chiar esența artei și de ceea ce numeam odată măștile criticului literar. Sigur că există momente în care firescul
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
cum se vede, intuițiile sale asupra ponderii reale a cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele de pe cîmpurile din Bulgaria au produs simbioza definitivă și necesară dintre țară și suveran, Principele Carol. În același timp însă Principatele Unite au fost pe punctul de a fi încorporate imperiului țarist. A
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
nu bagă de seamă că nu e vorba, nici în articolul lui Al.G., nici în replica lui N.M., despre reevaluarea morală a unor scriitori din trecut. Discuția, declanșată de Al.G. și reluată de N.M., privea exclusiv aspectul profesional, necesitatea adică a aprecierii corecte și integrale a meritelor unor critici literari, compromiși în anii '50 ca lideri de opinie comuniști, dar deveniți ulterior susținători ai literaturii adevărate. Nicăieri N.M. n-a cerut ca ei să fie "absolviți total" de păcate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
la Mons-en-Barouel (14 septembrie 1926). În copilărie și adolescență a manifestat pasiuni aprinse pentru gravura pe lemn, desen, pictură și muzică. Licențiat în filozofie (Sorbonne, 1946), va obține mai târziu diploma de studii superioare cu lucrarea "Matematicile și ideea de necesitate". Profesor de filozofie în Egipt, la Minieh (1950), la Manchester (1951-1953), la Salonic (1954-1955), la Geneva (1956-1957). În 1954 îi apare primul roman, Passage de Milan (Pasajul Milano), în 1956 publică L'Emploi du temps (Orarul), distins cu premiul "Fénéon
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Din contră, cer lumii să îmi explice (oarecum) ce fac. Evident, operele mele, ca ale multora, sunt atât de complexe, încât nu pot fi luate drept ilustrații la teorii deja elaborate (marxism, psihanaliză etc.). Ele caută, din contră, să arate necesitatea altor cercetări, să o provoace, apelând la o nouă sociologie, la o nouă economie, la o nouă psihanaliză, la o nouă Istorie, fapt care a derutat specialiștii poate prea înțepeniți în disciplinele lor. Dar ce bine că există și minți
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
ale religiei - "un carnet de identitate pe care îl refuz". Ceea ce a fost imposibil de realizat în Franța (vezi cazul tinerelor eleve islamiste care au refuzat să renunțe la vălul de pe cap) a fost cu putință la Nazaret. Cît despre necesitatea de a ne schimba nu numai mentalitățile, ci și inimile, ea s-ar cădea să fie luată în seamă de mult mai mulți decît discipolii lui Choufani.
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
masivei sale cărți Jurnalul unui poet leneș (Editura Albatros, 2000), el mă face zob ca traducător de poezie. "(...) Mă întristează că poeți ca Montale și Saba au nimerit sub un condei neinspirat. Zelosul traducător e, cred, robul convingerii sale despre necesitatea de a fi cât mai fidel față de textul original, altfel nu-mi explic insuccesul său. Lucrând cu textul italian în față, e clar că s-a lăsat furat de topica și literalitatea versurilor originale, uitând că trebuie să le dea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
dinspre gestul utilitar către gratuitatea ceremonială, nu numai că n-au dispărut, dar s-au și adaptat, căpătînd înțelesuri, conținuturi și funcții noi. Dar dacă materialele și tehnicile s-au păstrat de-a lungul timpului, ele nu au rămas, cu necesitate, și solidare. Urmărind, spre exemplu, evoluția în timp a lemnului și a cioplirii, se poate observa ușor că această tehnică, fără a dispărea, nu mai este suficientă și ea se completează, în anumite momente, cu alte procedee, cum ar fi
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
mai ininteligibil însă decât acest standard de viață al unor oameni care nu reușesc astfel decât să fie profund nefericiți! Ei parvin la "fericire" prin mijloace de la prima vedere vulgare (Bruckner vorbește despre kitsch). Constanta intoxicare cu false idealuri și necesități le va face însă nu doar acceptabile, dar și urgent (și prin ele însele) dezirabile. În fond, ce e vulgaritatea, sau kitschul, dacă nu o convenție vremelnică? Autorului nu-i rămân de altfel indiferente filosofiile pe subiect ale diferitelor epoci
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
prin educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e pe de o parte burgheză, precum o narațiune a rațiunii victorioase și a progresului, iar pe de altă parte estetică, precum o critică a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
guvernului Năstase sînt, la prețurile anunțate, magazine propagandistice, nu înlesniri pentru cei loviți de soartă. Cînd diferența între prețul de la butic și cel de la magazinul pentru săraci e de cel mult două, trei mii de lei la alimentele de primă necesitate, oricum scumpe în România, nu văd cu ce ar fi ele mai accesibile pentru pensionarul care flămînzește. Unul dintre paradoxurile sărăciei în România, poate cel mai flagrant revoltător, e risipa în cheltuirea bunului public, care îmbuibă o clientelă nesătulă. Căci
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
Nicolae Manolescu În numărul 7-8 din 2001 al revistei clujene Apostrof, am citit un interesant articol al d-nei Sanda Cordoș intitulat Proletcultismul n-a existat. Titlul poate să inducă în eroare. E vorba de fapt în articol despre necesitatea de a se renunța la termenul proletcultism, cînd ne referim la literatura publicată între 1948 și 1949, fiind el greșit folosit, dacă îi avem în vedere sensul istoric, și chiar nepotrivit în contextul românesc de după război. Sînt de acord cu
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
referitoare la Constituție și anume aceea juridică privind democrația și statul de drept. De aici s-au născut o serie de contradicții - reflectate în text - cum ar fi aceea dintre dezideratul Constituantei de a crea o Constituție specific românească și necesitatea, de care era conștientă, de a obține una care să aibă respectul și recunoașterea Europei sau contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
un simț acut al tragediei - notează autoarea în legătură cu povestirea lui Kafka - ci și de unul la fel de acut al crizei vremii sale, al cărei aparat inuman de constrîngere nu putea fi condus decît de un fanatic, capabil, pentru a-i dovedi necesitatea, să se așeze de bunăvoie în el. Acest fanatic crede în aparatul pe care îl supraveghează cu aceeași tărie cu care crede Creon în ordinea sa în numele căreia o îngroapă de vie pe Antigona pentru că i-a încălcat porunca, s-a
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]