2,185 matches
-
nu ca scopuri în sine, ci ca trepte și mijloace. La capătul lor omenirea va găsi fericirea.” Și deloc în mod paradoxal, valoarea umană, semnificația mai profundă a acestor drame sunt de găsit tocmai în personajele rivale revoluției, neschematice și neconvenționale, refuzând să se integreze și acceptând condamnarea. Așa, în Citadela sfărâmată, Matei Dragomirescu, tip de Narcis fatalist care profesează filosofic teoria vivere pericolosamente, dar se retrage într-o iubire-vrajă, ca în povestea medievală a lui Tristan și a Isoldei, și
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
optimiza modul în care folosim comunicarea scrisă în relație directă cu translatarea unor elemente dintr-o categorie în alta (spre exemplu, putem folosi elemente de utilizare imaginativă a scrisului în utilizarea informațională a acestuia). Pentru aceasta se pot folosi stimuli neconvenționali în sensul: „De ziua mea, în anul 2025 voi face...” ori „Deși acest lucru este de neconceput pentru tine, vreau să îți spun...” etc. Toate aceste elemente tind spre o utilizare imaginativă a scrisului. Încercați să imaginați o listă cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
scapă nimeni de ironia soartei, toți se dau cu fundul de-a dura pe bila personală! A, acum știa ce sunt hemoroizii! Sunt rulmentul omului!" Rău de gură, insolent, niciodată în criză de cuvinte caustice, Grid Modorcea oferă o imagine neconvențională a Americii. El este conștient de faptul că n-a avut acces și la alte Americi, că descrie doar ceea ce a văzut de jos, de la nivelul său de turist-reporter român fără mijloace materiale, îndrumat precar de slujitorii ortodoxiei din Statele Unite
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
Farago), fie atenții curtenitoare (N. M. Condiescu), nici unul dintre numele de prim-plan nu lipsește. Cele mai multe dintre siluetele critice vibrează reținut de plăcerea dialogului cu opere și scriitori „de nivel european”. B. amendează tacit opinii curente, avansează ipoteze de lectură neconvențională pentru T. Arghezi (ca romancier) și Mihail Sadoveanu (componenta mitică și inițiatică). Paralelele comparatiste (Urmuz - Kafka, Mateiu I. Caragiale - E. A. Poe, Ibrăileanu - Alfred Valette, M. Blecher - Th. Mann) vin de la sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
noua dramaturgie românească, București, 1977, 366-372; Popa, Dicț. lit. (1977), 471-472; Poantă, Radiografii, I, 47-50, II, 148-151; Vaida, Mitologii, 149-151; Raicu, Practica scrisului, 264-267; Cubleșan, Teatrul, 213-217; Popescu, Cărți, 116-119, 159-161; Sângeorzan, Conversații, 239-243; Tomuș, Mișcarea, 258-261; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 34-49; Marcea, Concordanțe, 294-296; Diaconescu, Dramaturgi, 274-277; Virgil Nistor, Incursiuni în lumea candorii, ST, 1983, 6; Ion Lungu, Un talent mereu viu, ST, 1984, 11; Ghițulescu, O panoramă, 201-208; Ungureanu, Proza rom., I, 437-451; Rotaru, O ist., III
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Fiindcă poetul este, în esență, un moralist care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a fi un nesfârșit maraton, cum sugerează și titlul unui volum - livrează, într-o enunțare neconvențională, productiv contrariantă, un mesaj de un umanism autentic, asumat prin aprofundarea lucidă a omenescului, până la sondarea ascunzișurilor abisale. S-a vorbit, între altele, de compatibilitatea unor abordări ale lui S. cu patrimoniul psihanalizei, dar și de un discurs descriptiv, narativ
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
în unde palide, / simțurile coboară lin / din Înalt / ca îngerii galbeni” (Apus); „Un marș funebru mână / burnița târzie. / Sunt frunzele mânjite / cu melancolie / Și vremea crește pe morminte...” ( Moartea va rămâne vie). Se întrevăd, prin „unele «abateri» spre o tensiune neconvențională” (Titu Popescu), germenii orientării paradoxiste în literatură, pe care S. o va iniția și teoretiza. Le Paradoxisme: un nouveau mouvement littéraire (1992), cel mai reprezentativ volum al noii direcții, e alcătuit din mai multe secțiuni. Cartea se deschide cu un
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
se adăpostesc de furtună într-o șură părăsită și, ca într-un fel de experiență suferită în tunelul timpului, li se modifică identitatea. Dimensiunea spațio-temporală se vede abolită, ei capătă alte vârste, alte preocupări. S. imaginează din nou un spațiu neconvențional asemănător aceluia creat de Mircea Cărtărescu, unde lucrurile se mișcă, iarăși ca într-un puzzle, prin intermediul jocului generic al substituirii de identități. Din acest motiv, singura care contează este culpabilitatea în sine, a cărei gravitate nu se măsoară în raport cu un
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
parte, s-a spus că S. „scrie cu obsesia spectacolului ce urmează a deveni propriul text. Drama visează spectacolul care nu există încă și din această reverie a dramei către spectacol se naște stilul, imediat sesizabil” (Mircea Ghițulescu). De asemenea neconvențional, demersul, de data aceasta de natură bibliografică, din volumul Despre starea autografului. Cărți cu olografe (2001) încearcă să impună conceptul „autograf” ca specie a literaturii de frontieră, să îi întocmească o tipologie, aici fiind talonat tot un teren nebătătorit. De
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
și „Abile” (1976), Trofeul (1980) se păstrează, cu intenții polemice, recuzita genului, dar accentul nu cade pe inventivitate, ci pe meditația existențială, pe satirizarea hipertehnicizării sau pe reconstituirea unei atmosfere poetice. Scrisul lui S. este întregit cu un roman polițist neconvențional, având prelungiri lirico-fantastice, Meduza (1976), cu un grupaj de interviuri luate funcțional și sobru unor personalități culturale, Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx (I-II, 1979-1981, în colaborare cu Vasile Rebreanu), precum și cu mai multe volume de proză ori de
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
Dumitru Covalciuc (Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi), Gheoghe Ardinu (Basme și clepsidre), Nicolae Havriliuc (Pe strada Holgasse). La rubrica „Documentar” se prezintă Memorandumul Congresului Intelectualității Românești din regiunea Cernăuți (nr. 1-2, 2000). „Cronica literară” e semnată de Ștefan Hostiuc, rubrica „Etimologii neconvenționale” e susținută de Theodor Herodot, „Cuvinte românești fundamentale”, asigurată de Ion Popescu-Sireteanu, „Repere istorice”, de Mircea Pahomi. Alte rubrici: „Teme, probleme, dileme”, „Litterae bucovinenses”, „Biblioteca «Septentrion»”, „Repere istorice culturale”, „Sempiternum”, „File din istoria Bucovinei”, „Revista revistelor literare”. Alți colaboratori: Lucia
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
1982, 32 (semnează Ion Vlad, Victor Crăciun, Al. Piru); Ion Cristoiu, „Desfășurarea”, SLAST, 1982, 52, 53; Iorgulescu, Ceara, 109-128; Marcea, Varietăți, 263-279; Popa, Competență, 155-212; Simuț, Diferența, 135-140; Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, București, 1982, 150-171; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 5-19; Florin Mugur, Marin Preda, FLC, 1983, 21; Ciocârlie, Eseuri, 13-29; Dimisianu, Lecturi, 104-118; Iosifescu, De-a lungul, 220-230; Marcea, Concordanțe, 220-225, 287-293; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 89-109; Paleologu, Alchimia, 96-103; Vasile Popovici, Marin
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1945-1948. Primul Marin Preda, RL, 2002, 48; Dan Manolescu, Un destin singular: Marin Preda, Buzău, 2003; Emil Manu, Viața lui Marin Preda, București, 2003; Gelu Negrea, „Cine ești dumneata, domnule Moromete?”, București, 2003; Răzvan Voncu, Despre Preda și alte eseuri neconvenționale, București, 2003. E.S.
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
model preferat în sensul sugestiilor nietzscheene și dostoievskiene; de altfel, în Herbert există referințe la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade deloc în gratuitatea manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
1980, 3; Cândroveanu, Poeți, 19-27; Lit. rom. cont., I, 211-218; Cristea, Faptul, 61-65; Felea, Aspecte, II, 33-38; Raicu, Contemporani, 87-95; Horia Bădescu, Culminația umbrei, ST, 1981, 1; Iorgulescu, Critică, 52-58; Piru, Ist. lit., 434-435; Tomuș, Mișcarea, 83-85; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 66-75; Nicolae Manolescu, Poemul neîntrerupt, RL, 1983, 40; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 167-173; Moraru, Textul, 82-92; Simion, Scriitori, III, 18-34; Dumitru Radu Popa, „Un ocean devorat de licheni, urmat de Poemul regăsit”, LCF, 1985
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
în paralel cu Ursul lui William Faulkner, pe linia raporturilor sacru-profan. Arhipelag de semne (1975) și Lecturi și rocade (1978) includ studii, cronici literare, articole care dovedesc evantaiul larg al preocupărilor criticului, mai ales atenția dată călinescianismului. Textele din Interviuri neconvenționale (1982) fixează starea de spirit a literaturii române prin câțiva lideri ai ei din trei generații, față în față cu mizele timpului, în vreme ce Exactitatea admirației (1985) evidențiază mai pregnant militantismul pentru protocronism, ca și preocupările de istoric literar ale lui
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
noastră nu înseamnă niciodată lansarea în aventură. EDGAR PAPU SCRIERI : Campanii, București, 1970; Marin Preda. Vocație și aspirație, București, 1973; ed. 2, București, 2002; Pădurea de simboluri, București, 1973; Arhipelag de semne, București, 1975; Lecturi și rocade, București, 1978; Interviuri neconvenționale, București, 1982; Exactitatea admirației, București, 1985; Fiii risipitori. Noi și secolul XIX, București, 1988; Răstălmăcirea lui Țepeș. „Dracula”, un roman politic?, București, 1992; Panait Istrati și Kominternul, Galați, 1994; „Adio, domnule Maiorescu!” (Evoluția criticii socialiste. 1880-1980), București, 1995; Vlad Țepeș
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Lecturi și rocade”, LCF, 1979, 28; Dobrescu, Foiletoane, I, 110-118; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 252-275; Popescu, Cărți, 70-72; Grigurcu, Critici, 354-359; Marcea, Varietăți, 318-321; Edgar Papu, „Proiecte eșuate” și reveniri neobosite, LCF, 1985, 29; Florin Faifer, „Interviuri neconvenționale”, ALIL, t. XXIX, 1985; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 143-146; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 59-73; Stănescu, Jurnal, III, 181-183; Nicolae Manolescu, Revizuiri (și nu prea), RL, 1989, 14; Piru, Critici, 26-29; Henri Zalis
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
fără să cedeze clișeelor uzuale în epocă și opreliștilor menite să blocheze revelarea adevărurilor neconvenabile. El evită să vadă viața în culori trandafirii, izbutește să restituie adevăruri și să suscite meditații valide pe teme sociale și umane de interes real, neconvenționale în contextul epocii. Publicistica de atitudine și eseistica din perioada postdecembristă - dar și texte din perioada disidenței deschise - sunt antologate în volumul, de răsunet, Kakistocrația (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor). Cuvântul din titlu reprezintă adaptarea unui termen de politologie anglo-saxon format
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
1980, 1; Nicolae Ulieru, „Via Magna”, RL, 1980, 18; Mihail Diaconescu, Vocația sintezei, LCF, 1981, 25; Nicolae Vasilescu-Capsali, Etape către o monografie, LCF, 1981, 47; Dan Simonescu, „Contribuții la istoria literaturii române vechi”, „Scânteia”, 1981, 12 100; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 155-171; Aurel Martin, „Accente și profiluri”, CNT, 1983, 32; Al. Dobrescu, Actualitatea lui Maiorescu, CL, 1983, 8; Corneliu Vadim Tudor, „Accente și profiluri”, SPM, 1983, 38; Dan Ciachir, O deviză: restaurarea omului, LCF, 1983, 51; Mihai Ungheanu, Exactitatea
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
valori, Cluj-Napoca, 2000, 146-193; Ion Ianoși, Ultimul Vianu, ALA, 2001, 578, 579; Cristea-Enache, Concert, 547-556; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 112-122; Manolescu, Lista, III, 14-21, 29-31; Popa, Ist. lit., I, 1 096-1 100; Teșu Solomovici, România iudaică. O istorie neconvențională a evreilor din România, București, 2001, 139-142; Petru Vaida, Tudor Vianu - metoda „observației conștiinței”, APF, 2002, 7-8. C. C.
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
467-471; Manolescu, Lista, III, 187-197; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 131-141; Pop, Viață, 42-55; Popa, Ist. lit., II, 1141-1142; Simion, Ficțiunea, III, 384-408; C. Rogozanu, Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar, RL, 2002, 16; Titu Popescu, O comemorare neconvențională, JL, 2002, 5-10; Mircea Iorgulescu, Monument și document, „22”, 2003, 674; Săndulescu, Memorialiști, 319-324. Al. S.
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Simona Stănescu Politica de dezvoltare regională între necesitate și proiect. Ce fel de regionalizare? Veronica Mitroi Partea III. Dezvoltarea ca proces socialcultural Cultură și dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale Liviu Chelcea Dezvoltare socială și legitimitatea politicilor sociale Mălina Voicu Dezvoltare socială „Neconvențională”: Despre capitalul social Bogdan Voicu Dezvoltare socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale Adrian Dan Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos Partea IV. Dezvoltarea socială sectorială Dezvoltarea sistemului de asistență socială: un proces istoric dificil
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Centrul de Sociologie Urbană și Regională la comanda Fundației pentru o Societate Deschisă. Eșantionul probabilist, multistadial cuprinde 2 063 de persoane și este reprezentativ pentru populația de peste 18 ani a României. Cercetarea fost realizată în octombrie 2003. Dezvoltare socială „neconvențională”: despre capitalul social Bogdan Voicu În mod tradițional, discuția despre dezvoltare aduce în prim-plan perspectiva economică și factorii dați de structura relațiilor internaționale, cu o atenție sporită în lumea postkeynesiană față de problemele legate de redistribuție. Anii ’60 au adus
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]