951 matches
-
îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui timp revolut, poetul încuraja cu discreție tentativele de a pătrunde pe teritoriul Polimniei sau al Caliopei. „Vedeta" cenaclului era neuitatul Cezar Drăgoi, care-l nedumerea uneori pe mentorul nostru, scandând versuri în care „băteau vânturi noi". Într-o asemenea companie, abia îndrăzneam să scot la iveală modestele încercări pe care le-am păstrat caligrafiate pe un caiet de dictando: Noapte de tinerețe, Don Quijote, A căzut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fotografii, se duce cu ei la vînătoare. Nu e deloc ușor, mai ales cu "Străinii": "Primitivii" nu sunt deloc niște mașini de informare." Din fericire, copiii, atrași de bomboane, îl ajută mult. Etnologul descoperă ceva extraordinar. Într-o zi e nedumerit de comportamente pe care le mai văzuse, dar nu le dăduse atenție: Jyvukugi, șeful Ache Gatu, devenit șef al celor două grupuri Guayaki, merge pe la fiecare familie și le informează despre evenimente, hotărîri luate, proiecte, lucruri pe care oamenii le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că acest comportament a fost provocat - motivat - de o forță, un impuls, o necesitate, o dorință interioară sau de un ordin, o cerință ori un semnal venit din exterior. Deoarece unele comportamente apar în absența unui stimul exterior aparent, suntem nedumeriți. Un cercetător behaviorist, în schimb, ar răspunde: „O persoană face ceva din cauza a ceea ce i se întâmplă când face acel lucru”. Aceasta înseamnă că motivul care stă la baza respectivului comportament nu constă în condițiile anterioare comportamentului, ci în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
notabilă fiind eruditul german Wilhelm von Humboldt. Abia în secolul al XX-lea filozofia limbii a fost reluată, însă, de obicei, pe alte principii și cu altă tematică decît se făcuse anterior. Tăcerea misterioasă a lui Kant în legătură cu limba a nedumerit pe cei mai mulți dintre exegeții săi de mai tîrziu, atît pe cei de formație filozofică, cît și pe cei de formație lingvistică. De obicei s-a văzut aici o mare scădere a filozofiei kantiene, dar s-a emis și opinia că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În ultimul timp, au fost traduse în limba română câteva lucrări importante ale lui Wittgenstein. Rezultatele abordării directe a studiului lor nu vor fi însă încurajatoare, nici chiar în cazul unor cititori exersați în filozofie. Ceea ce îi va izbi și nedumeri nu vor fi atât ideile ca atare, cât un anumit mod de a gândi. Cititorul lui Wittgenstein trebuie să fie prevenit cu privire la particularități ale orientării gândirii sale, lucru greu de obținut consultând dicționare, enciclopedii sau introduceri generale în filozofia contemporană
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceva greșit în folosirea obișnuită a cuvântului «cunoaștere». Se pare că noi nu știm ce înseamnă el și că, prin urmare, poate, nu avem nici un drept să-l folosim.“79 În acei ani, Wittgenstein îi spunea lui Drury: „M-a nedumerit că Socrate este socotit un mare filozof. Căci atunci când Socrate întreabă care este semnificația unui cuvânt, iar oamenii îi dau exemple asupra modului cum este folosit cuvântul, el nu este mulțumit și dorește să i se dea o definiție univocă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de a gândi al cititorului, folosindu-se de neasemuitele lui alegorii. Wittgenstein era, desigur, conștient că un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o depăși printr-un efort propriu de gândire, făceau însă parte din pedagogia lui. Filozoful adevărat, 256 GÂNDITORUL SINGURATIC pare să fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără să fii în stare să extragi morala ei.“5 O relatare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se agregă formând contururi mai accentuate. Vizitatorul trimite un mesaj acasă În care spune că de fapt vede mari arii verzi interconectate de linii roșii și nu o rețea densă de linii roșii ce leagă puncte verzi. El poate fi nedumerit de faptul că ceea ce vede se numește totuși „economie de piață” și nu „economie organizațională” cum ar sugera-o morfologia structurii. În plus, am spune noi, liniile roșii ce unesc ariile verzi manifestă un grad ridicat de stabilitate și constanță
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relatări de evenimente petrecute într-adevăr sau personaje reale, pe lîngă afirmații care, deși plauzibile, nu corespund realității. Unii cititori sînt nemulțumiți cînd nu pot stabili cu ușurință dacă un eveniment sau personaj este real ori inventat, iar alții sînt nedumeriți. De exemplu, Drusilla Modjeska, în cartea sa Tăticul, o biografie a mamei ei, afirmă că a inclus numeroase evenimente imaginare, și a modificat anumite trăsături ale personajelor. Nimic nu trebuie luat ca atare". Însă ea spune de asemenea că romanul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
onestitate, trebuie să acceptăm că nimic din ceea ce cunoaștem despre originile artei În termeni de origini ale mișcării artistice nu poate fi asemănată cu aventura picturii naïve. De aceea, prezenta și mai degrabă recenta popularitate a picturii naïve, apare a nedumeri și Încurca oamenii, divizîndu-i În suporteri și detractori”.(3) Pentru a Înțelege arta naivă, trebuie mai Întîi să Încercăm s-o definim. S-au scris multe pe acest subiect, dar faptul că s-a comparat pictura naivă cu desenele realizate
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
o întâmplare trăită chiar de ea. Fiind invitată la ziua unei vecine, i-a luat cadou o carte interesantă și un buchet de flori. Când i le-a dat, sărbătorita a întrebat: Ce mi-ai adus? Mia a rămas puțin nedumerită deoarece nu se aștepta la o astfel de primire. Cu amabilitate și un zâmbet trist a oferit florile și darul adus. Vecina l-a luat și a exclamat: Mulțumesc, dar din nefericire mai am această carte! Apoi a aruncat-o
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
lui în favoarea țărănimii, antisemitismul său, în vreme ce evreii, trecând peste amănuntul că I. Nădejde era numit Perciunus internaționalis, constatau cu satisfacție că poetul se preocupă de "vieață" (e titlul unei reviste vlahuțiene), de soarta proletarilor. Ion se duce, în cutare schiță, nedumerit de socoteala ce-l scoate mereu dator, la boier. Vătaful îi face "răfuiala" bătîndu-l până la sânge. "- Da' ce-i asta, Ioane? - întreabă femeia lui. - Dă, nevastă, vezi și tu ce-i... socoteala boierului, nu l-ar mai răbda Cel-de-sus!" În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zeii pentru ca să-i închidă poarta cerurilor și să vrea să-i permită (lui Augustus) să fie zeu fără ei. Și același lucru îl dorea cu fervoare poporul", cu care poetul se unea, precum un râu cu marea întinsă. Rămânem oarecum nedumeriți cu privire la ceea ce Ovidiu a vrut să-i ureze lui Augustus: să i se închidă cerurile? (ca să meargă unde?). Și apoi ce fel de "zeu" trebuia să devină Augustus fără (ceilalți) zei? Puținul care se poate înțelege din aceste versuri, ca să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au fost alcătuite unele prefețe ale volumelor de „Opere alese” retipărite, precum și felul cum au fost ținute unele lecții de istoria literaturii române În cadrul institutelor de literatură. Cu privire la valoarea operei lui Odobescu de exemplu, elevii Școlii de literatură au fost nedumeriți. Felul În care conferențiarul a analizat limitele, pierzând aproape cu totul din vedere valoarea realistă a operei beletristice a lui Odobescu, a studiilor lui, a creat impresia falsă că nu avem deloc suficient temei ca să preluăm și să folosim moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
profitând de neatenția celor doi, a înghițit râma, mai-mai să se înece. Cei doi s-au privit nedumeriți. 1. Dă un titlu potrivit acestui text ( sub forma unui proverb). 2. Scrie cuvinte cu sens opus pentru cuvintele: câștigă , liniștit, ceartă, nedumeriți LA GURA SOBEI Înserarea coboară peste sat. Pe cer au apărut stele strălucitoare. Bunica stă cu nepoata lângă sobă. Ea împletește. Pisica toarce: -Bunico, îmi spui o poveste? -Da! Știu o poveste cu un balaur uriaș. Să nu te sperii
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
Aveam 6 ani când l-am cunoscut pe Nică. Atunci mama îmi citea pentru prima dată opera Amintiri din copilărie a nemuritorului I. Creangă. Mi-amintesc că era seară și ascultam cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem : suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimiriu, lespejoară, hudiță, găligan.. Bineînțeles că nu conteneam cu întrebările, iar mama îmi explica răbdătoare fiecare cuvânt. Mi-a plăcut atît de mult
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
din paginile financiare despre nu știu ce nou tip de acțiuni, iar pe marginea ei scrie „Fondul copilului?“ Aaah! — Deci te gîndești să pui banii copilului Într-un fond pe un indice, așa-i, Luke? arunc În treacăt. Interesantă decizie. Luke e nedumerit un moment, apoi Îmi surprinde privirea. — Poate că da, zice la fel de detașat. Sau poate nu e decît o simplă cacealma, pentru păcălirea opoziției care mă spionează. — Opoziția n-are nevoie să spioneze, Îi spun eu, zîmbindu-i amabil. Are propriile ei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Și mă tot trezesc surîzÎnd tîmp, ceea ce e ușor agasant. Însă oricum, a prins mesajul. — Luke n-are nevoie de ăștia. Bag mîna În sacoșă și-i arunc ciorapii medicinali În față. Aceștia aterizează pe jos și toată lumea se zgîiește nedumerită la ei. Of. SÎnt ușor confuză. — Am vrut să spun... de ăștia. Arunc cutia cu butonii, care o lovește pe Venetia drept În frunte. — Au! Ce Dumnezeu faci? Venetia se apucă de cap. — Becky! mă ceartă Luke. Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
crede, însă, că un astfel de text, sufocat de absența viitorului (a oricărei încheieri), e ușor de citit, nu a citit destulă literatură Desperado. Claritatea lingvistică poate și ea exaspera. Întrucât finalul este insuficient, neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorii, nicidecum autorul însuși (nu în mod direct). Întregul roman devine un verdict interior al lecturii. Descoperim că am interiorizat istoria și sentimentul moralității. Pe parcursul primelor o sută de pagini ne întrebăm ce s-a întâmplat cu plăcerea lecturii. Suntem nedumeriți de propozițiile fără mare legătură între ele și sensul lor extrem de fragil. Nu se prea întâmplă nimic, se vorbește mult (tradiția americană a conversației), eroul n-are poveste, nu simțim suspans. Detaliile par să fie fără rost spre deosebire de tehnica lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Ești eminamente liric, dar în cu totul alt mod. Te-ai întors la bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care ți-e mai pe plac? Îți complici voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS. Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numit această proprietate de atracție electrick force (forța electrică) și a studiat diferența între această forță și atracția magnetică de exemplu susceptibilitatea sa la umezeală. El nu a notat existența a două tipuri diferite de sarcină electrică, și a fost nedumerit de atracția între picături de apă, care tindeau să se unească, fenomen atribuit acum tensiunii superficiale. Gilbert a intuit de ce acul de busolă arăta nordul: din cauza Pământului care acționează ca un mare magnet. El și-a verificat ideea printr-un
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
bărbat, cârciumarul se gândește cum să-1 duca pe Sămădău la spânzuratoare, chiar dac-ar trebui „sa merg și eu”. Banii primiți de la Lică i se cuveneau, muncise pentru ei, dar bancnotele Însemnate Îl Împiedicau să-1 demaște pe Lică. Ana era nedumerită că, la socotelile de sâmbătă, ieșiseră prea mulți bani, unii noi, parcă dați de o singura persoană. Când a văzut și bancnota rupta la un colț, s-a speriat, și-a amintit că o văzuse la doamna În doliu. Cercetând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cuvântul e tradus În românește, iar derivatul se leagă de „dandana” cu sinonimele aproximative: poznă, Încurcatură, belea, bucluc; numele se autohtonizează În cel mai comic chip: Agamiță, Gagamiță. Cetateanul turmentat este alegătorul anonim; el trăiește comedia alegerilor necinstite, amețit și nedumerit de tot ce se petrece În jurul lui. Este Îmbătat cu vorbe de Nae Cațavencu, de aceea Întreabă: „Eu cu cine votez?” I se indică și cu cine trebuie să voteze, chiar i se completează buletinul de vot. (ca azi) Comicul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]