1,595 matches
-
astfel de snoave și expresii care se răspîndesc rapid printre toți locuitorii. Pot ajunge chiar la rangul de proverb, așa Încît se pot auzi replici de genul acesta: „Asta-i cam ca povestea despre catîrul sănătos și pricina chioară“, iar nefericitul de Jim se poate aștepta oricînd să fie Întîmpinat astfel o bună bucată de vreme: — Ce mai faci, Jim? Am auzit că te-ai făcut negustor de catîri! Sau: — Ascultă, Jim, nu cumva ți-ai cumpărat vreun catîr sănătos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta, răspunse Gosseyn. Dar chiar în timp ce vorbea, se adaptă în sinea sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se ocupă de cei care nu aparțin unui asemenea grup. Vreau să lucrez cu voi, nu la ordinele voastre, așa că spuneți-mi ce trebuie să fac. — Ești foarte direct, zise Gilchrist. Ține minte că sîntem aici să-i ajutăm pe nefericiți, și chiar îi ajutăm cît ne stă în putință. Problema noastră e lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-i ajutăm pe nefericiți, și chiar îi ajutăm cît ne stă în putință. Problema noastră e lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de experți - urbaniști, arhitecți, ingineri, artiști, renovatori, conservatori, doctori specialiști în sînge, în intestine, în boli ale creierului - și toți stau în fund rugîndu-se ca fondurile să înceapă să funcționeze. — Ce pot eu face? — Poți începe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l conduseră spre o altă ușă. El intră, apoi auzi cum ușa se trîntește și este încuiată. Se înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii fericită, acolo, în rai, oricât de nefericiți am rămas noi, aici, iar dacă nu ești încă acolo, eu, cu mâna mea, te voi duce sus, apucă-mă strâns, nu-ți dau drumul. Și Agata strângea pumnul, iar în pumn era aer. Și dacă nu există raiul eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că era safe-ul necunoscutului. Sperau pesemne că, urmărindu l, o să-l găsească, în timp ce cu el închis nu făceau nici o scofală, ba mai era și-o gură de hrănit în plus. — Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unul din cumnații ei - familia ei e din Boheni, în Oltenia - a fost îngropat de viu, sub pietre. Eu aș interzice asemenea știri, dacă aș avea putere! Și era descris totul cu lux de amănunte, cum s-a întâmplat, cum nefericitul s-a dus cu un târnăcop la o carieră de piatră, de unde se lua material pentru construirea unei școli din Cetatea. Mai departe refuz să scriu. Se comenta pe larg și durerea familiei, ce-o fi simțit Safta când a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
1, shish kabab și, ca dulce - o halva cu susan, pe care o înghiți pe nemestecate. Mai ceru la sfârșit un pahar de abdugh, dar simțea că plesnește. Shams nu apăru pân’ la miezul nopții. Nu fusese vreodată atât de nefericit. O luă la întâmplare, spre Podul Sangi, pe unde mai umblau împreună, dar fără nădejdea să îl găsească. Mergând, îl zări sub un felinar cum stătea aplecat pe o carte, ca și cum nimic nu se întâmplase: — Puteai să vii mai devreme
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de piersică, de pe care dispărea noaptea. În lumina din zori, îi zări pe Nasser, în cămașă neagră, pe Malek Saharkhizan, pe nevastă-sa și pe fiica lor, iar în spate, acoperiți cu pleduri de lână, pe cei doi părinți ai nefericitei Laleh. Lângă ea nu erau decât avocații, Seyed Sharoudi și Ghazal, și doi gardieni, dintre care unul o întrebă: — Te-ai rugat pentru tine, soră? Shahla nu îi răspunse și el crezu că plângea sau că pur și simplu era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Betty Boob și Pluto. ― Aha, mârâi Scarlat. Desenați... ― Ei și? Dar există! Și-am să-mi cumpăr și un om de zăpadă la Oslo. ― Nu se prea asortează. ― Depinde! Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pac! Pac! Pac! făcu Dascălu tăvălindu-se de râs. ― Țin să vă avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni în plâns. Scarlat îl privea printre gene: "Nefericitul are ghinion. Dormea liniștit în patul lui și dintr-o dată... Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cadou la care nici nu îndrăzneam să visăm. Bani! O grămadă de bani! Mi-e teamă chiar că ne-am fi dat consimțământul și pentru un cambriolaj la Banca Națională sau în lună. Aceasta făcând abstracție de faptul că pe nefericit l-ai fi putut agăța în orice capcană unde zumzăie fluturi albaștri. Oamenii dumneavoastră mă caută de șase luni. Cât timp puteam să mă ascund? ― Mda... Cristescu bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
seară, pe vânt și ploaie... Lăsă "ghitara" lângă scaun și chicoti încet: ― V-a plăcut? Maiorul zâmbi stors și apăsă pe buton. ― Și-a făcut numărul? întrebă Azimioară. Cristescu oftă. ― E inconștient. Mai inconștient decât un copil de 5 ani. Nefericitul... În sfîrșit! Ia dosarul lui și culege toate adresele. Veri, cumnați, neamuri, amici, martori la proces, cine venea să-l vadă la vorbitor, tot, tot, tot! Nu neglija nimic. Trebuie să dăm de persoana care l-a ascuns. Locotenentul îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fotoliului. Grigore Popa se ghemuise și mai mult între umerii îmbrobodiți. Semăna cu un animal urât, fără gât. Pe figura întunecată ochii se zvârcoleau căutând în toate părțile. Vorbi, fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
are rost să vă certați, interveni Melania Lupu. Avem atât de puțin timp la dispoziție. Grigore Popa scoase o mână de sub pled: ― Hai s-o luăm altfel! Presupunem că am găsit formula să ne... În fine, să ne descotorosim de nefericita asta. Ce vom spune însă Miliției? Unde a dispărut? Ce-i cu ea? ― Poate n-or să observe. ― Poate... Grigore Popa avu un gest de dispreț. Afirmațiile individului nu contau. Se uita intens la Melania Lupu. Aceasta zîmbi: ― Vai, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
posomorită și azvârli ostentativ ziarul pe masă. Odaia nu fusese aerisită, mirosea vag a șoareci și cărți ude, a lucruri vechi. Luă de pe birou o bilă de cristal și începu s-o învîrtă în palmă. ― Ei, ați găsit-o pe nefericita aia? ― Tocmai veneam să vă cer o mână de ajutor, spuse zâmbind maiorul. Bătrânul îl privi pe sub sprâncenele groase. ― Înseamnă că n-ați făcut nici o brânză. Părea dezamăgit. ― Adevărat, recunoscu maiorul. Se uită în lungul pereților. Mă întreb unde poate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-ți toarnă baliverne? Nefericitul nici măcar nu minte... E ca și cum ți-ar povesti despre marțieni. Maiorul începu să râdă. ― Spuneți că i-ați văzut sărind zidul... ― Exact. ― Treaba asta necesită, în principiu, un minim de condiție fizică. Se poate presupune deci că cei doi erau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gratuite... Își dădu o palmă ușoară peste frunte: Acum îmi amintesc exact! Marin a plecat pe 8, dimineața. Noaptea a dormit la mine. Atunci mi-a povestit. Nu vreți o cafea? Cristescu refuză. ― Ce părere aveți despre Valerica Scurtu? ― O nefericită. Celibat prelungit cu consecințe dezastruoase. ― Ce vreți să spuneți? ― O obsedează o singură idee: să se mărite. Indiferent cu cine, indiferent de compromisul care ar intermedia actul. Se simte cumva în afara societății, înjosită. Îmi povestea Marin că atunci când stă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
capul răutăților. ― Mutra nu te absolvă, papa, doar în filme ucigașii au figuri de-ți vine s-o rupi la fugă. Melania Lupii surâse tremurat: ― Încercați să vă gândiți la altceva. ― De pildă la Valerica, nu? Sculptorul urla de râs. Nefericita și-a atins scopul! Are în sfârșit un bărbat... ― Ești cel mai dezgustător individ pe care I-am cunoscut vreodată! ― Serios? Ia mai consultă-ți nițel carnețelul. Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste? ― Sictir! ― De ce trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei neîm blânzită, este, la rândul ei, o inițiată ce cunoaște secretul luptelor dintre atlanți și locutorii din Mû. Aventura capătă acum o dimensiune fabuloasă ce evocă, în cheie postmodernă, vârsta de aur a comics-ului american. Pierdută în adânc, nefericita Soledad descoperă în Hugues, conducătorul unui popor din centrul pământului, prezența care îi va oferi dragostea refuzată până atunci. Mântuirea ființei damnate este adusă de energia lumii pierdute. Tot în acest pântec al insulei dispare și Rasputin, dar Corto știe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]