2,380 matches
-
a privatizărilor, de prea multe ori făcute anapoda și ele; chiar și a deschiderii granițelor. Consumă românii atât de mult? După ani și ani de strâns cureaua, începând din 2000... consumă cât pot. Consumul crește neîncetat. Din nefericire, sunt consumate nefiresc de multe bunuri de import. Cererea de consum devansează producția internă de bunuri fizice și de servicii. Adrian Vasilescu S-a format o percepție publică dincolo de adevăr. Și anume că băncile, care aveau bani mulți, ar fi dat credite cu
Ce spune „gura lumii” despre consumul şi investiţiile familiale pe datorie. Şi ce arată analizele de piaţă () [Corola-blog/BlogPost/338921_a_340250]
-
e că în jur de 80 la sută dintre credite s-au dus pe consum. Consumă românii atât de mult? După ani și ani de strâns cureaua, începând din 2000... consumă cât pot. Consumul crește neîncetat. Din nefericire, sunt consumate nefiresc de multe bunuri de import. Cererea de consum devansează producția internă de bunuri fizice și de servicii.
Ce spune „gura lumii” despre consumul şi investiţiile familiale pe datorie. Şi ce arată analizele de piaţă () [Corola-blog/BlogPost/338921_a_340250]
-
dintre elevii intervievați de Bianca Ioana Mada, atunci nici furtul, plagiatul sau corupția nu ți se vor părea grave. Și nu ți se va părea greșit să votezi o listă de parlamentari urmăriți penal, după cum nu ți se va părea nefiresc să dai mită pentru a câștiga o licitație. Dar să ne întoarcem la școală și la note: există o legătură directă, consideră Viki Dumitrache, între analfabetismul funcțional și sancționarea tuturor greșelilor prin notă. Pentru că astfel educația devine un dresaj, în urma
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
își evaluează performanța lui și a elevului. Dar, în primul rând, performanța lui ca profesor”, susține fosta profesoară. Irina este complet de acord că nota trebuie să reflecte nivelul de cunoștințe al elevului, tocmai de aceea i s-a părut nefirească solicitarea directorului școlii de a nu lăsa corijenți la sfârșitul anului. Mai ales că nu avea mulți elevi în situație de corijență, doar unul care nu se străduia deloc să învețe și a cărui mamă a încercat să îi cumpere
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
pieței, chiar sub statuia lui Carol, o batrană ține cu mâinile tremurânde o fotografie mărita cu Regele și liderii lumii, din ultimele decenii. Multe steaguri tricolore cu stema regală. Deși sunt cateva zeci de mii de suflete, e o tăcere nefirească. Lumea e cuminte și se roagă. E multă, multă liniște și calm. E România așezată. Tot ce ați citit nu e decât o ficțiune. Cea mai frumoasă istorie adevărată e însă aceasta: Regele Mihai e încă printre noi și împlinește
Regele Mihai împlinește azi 95 de ani. Ce-ar fi fost dacă...? () [Corola-blog/BlogPost/338461_a_339790]
-
pronunțăm „boj-deu-că” și „leu-că” („eu” în diftong), iar substantivul „trafic” are accent în variație liberă, fie pe prima silabă, fie pe a doua? Sau că substantivul „canion” a trecut de la pronunție trisilabică la cea cu „io” diftong (ca-nion)? Așadar, este nefiresc să ne frecăm palmele de bucurie și superioritate când auzim pe cineva că greșește anumite forme rare sau instabile. Caracterul lor instabil este, de altfel, atestat de numeroasele dublete acceptate: corigent/corijent, căpșune/căpșuni, cearșaf/cearceaf, topogan/tobogan, ligheane/lighene
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
le fredonează, altfel în mitologia copilăriei (Spiderman, Batman, Zâna Măseluță). Dar elevii și copiii de azi nu sunt altfel în esență. Sunt pur și simplu oameni în formare. Cine are interesul să îi abrutizeze pe copiii noștri, să le umfle nefiresc orgoliile spunându-le că sunt diferiți, că ei pot suspenda recursul la efort, că învățătura se va „microcipa” și „downloada” magic în mintea lor? Cine le spune că viața le va da tot ce vor dori, fără muncă? Cadoul nostru
Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338494_a_339823]
-
realistic o atmosferă ori să radiografieze stări sufletești, destin tragic marcând existența personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, ne-cazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile „Măcar o lacrimă...” și „Urme după 1907”, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a mijloacelor. Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al. Vlahuță, I.L.
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
fi descoperiți că și ei au o credință religioasă! Minciuna, în care ei înoată atât de lamentabil, sparge încă o dată zidul carcerei tale, lăsând să pătrundă pe acolo o dulce lumină, iar tu să te întrebi: „De unde vine această lumină nefirească? Este o lumină străină de lumea noastră!”. Despre aceste lucruri ți-am vorbit în cele patru cuvinte anterioare și tot despre ele îți voi vorbi și mai departe. Fiindcă sunt preot al lui Hristos. Pentru că Dumnezeu ne-a descoperit, prin
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
gândirii producătoare, „o otravă cu rugăciuni” („Eu sunt o otravă cu rugăciuni”, „Dans”). Versul său devine discurs deja otrăvit, deja toxic: „s-a stricat versul, s-a puterzit” („Un măr stă în ușă”). Versul se pune în pagină prin rime, nefirești rime „cam în dungă” („Tranzit”); harul său toxic trebuie refuzat. Spirit conștient, el își respinge dotarea zeiască prin oprirea inspirației și a punerii în pagină: „Nu mai scriu. Nici nu mai vreau să scriu” („Har”). Dincolo de harul său, separat sau
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
pentru susținerea sa sau a familiei din fonduri de charity cei care au avut o mașină scumpă, casă și li se întâmplă un eveniment neplăcut. Ce e cel mai important pentru români, când vine vorba de asigurări? E o ordine nefirească, o apreciere inversă a valorii lucrurilor importante pentru noi. Cei mai mulți români își asigură în primul rând mașinile, apoi mai puțini își asigură casele, iar la final, încă și mai puțini își asigură viața. Și te intrebi: ce e important? Mașina
„Guvernul poate să facă autostrăzi din banii asiguratorilor”- CFO Metropolitan Life România () [Corola-blog/BlogPost/339136_a_340465]
-
în postura nelămuritului, nu-ți mai rămâne decât varianta de a cere să fii lămurit... Am să pun două exemple; Nu te privesc că ești frumoasă, Ci doar în suflet iți citesc, Când ochii tăi, privind, mă lasă Întemnițat în nefiresc. Atunci când brațele-ți mă cheamă În brațele-mi se-ascund dorinti, Și gura-mi vrea, de bună seamă, Sărutul buzelor fierbinți. Cele două catrene fac parte din poezia sub care am găsit următorul comentariu; typo, îți citesc, dorinți! Vorbind simplu
UN SCRIS PRINTRE RÂNDURI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340758_a_342087]
-
sale, adevărate candori ale inimii și grații ale spiritului, relevă o personalitate sensibilă, de o înaltă demnitate și ținută morală. De fapt, întreaga operă ne oferă un bogat autoportret liric al deplinei sale maturități ! Cartea „În vestiarul inimii” se încheie nefiresc, după părerea mea, cu un „Poem de sfârșit”, în care își face bilanțul realizărilor creative, după o „hemoragie de suflet”... După enumerarea de simboluri, finalizată cu „un rând pe crucea din cimitir” (ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
se încheie nefiresc, după părerea mea, cu un „Poem de sfârșit”, în care își face bilanțul realizărilor creative, după o „hemoragie de suflet”... După enumerarea de simboluri, finalizată cu „un rând pe crucea din cimitir” (ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se gândească la așa ceva !), poetul devine trist și dezamăgit că „Ea, opera...” rămâne doar „în colivia din odaie”, ca o bătrânică simpatică „cu ochelarii pe nas,/ rânjind absent la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
ar vrea să spună, Mergând pe calea dreaptă. *** VALEA VIȘINEI Prin a Vișinei vale, Pe cărări tăiate-n iarbă, Se plimba așa agale, Prea supusa mea talpă. Mă-nsoțeau în linu-mi mers, Ca tovarășii de drum, Florile de stânjenel, Cu un nefiresc parfum Referință Bibliografică: Tu crezi? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TU CREZI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341462_a_342791]
-
dintre noi, aceste Ființe umane scoborâte din Os divin și capabile întru totul de a lăsa urme adânci în colbul timpului iluzoriu nici măcar nu există. În ceea ce mă privește, am crezut dintotdeauna că ele, Entitățile acestea sfinte cu nume aproape nefiresc de Om, locuiesc în permanență foarte aproape de noi, de privirea, de rațiunea, de sufletul pe care îl avem, ca o infinită multiplicare a sărutului divinității oferit cu blândețe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
atras în jurul lui și ne-a ajutat să comunicăm... Cine se încumetă să vină acum și să stingă focul? îi întrebă Corina în finalul lecției. Se ridică un student înalt, cu spatele lat, un băiat zdravăn, Sebastian Cucov, care semăna nefiresc de mult cu Tudor. Tânărul se apropie de catedră, se aplecă atât cât ochii săi să oglindească două cercuri de flăcări netulburate. Luă încet o lumânare, cu tot cu pastila suport, și o băgă, fără niciun soi de teamă, în gura lui
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
caut eu aici? Aud un zgomot:Cioc-cioc!...Mă uit în spate, în sus și în alte puncte cardinale. Nimic. Mi s-a părut. Starea mea instabilă mă face să mă uit și în buzunar. Doar un nasture roșu mă privea nefiresc. Cioc-cioc! Scârț-scârț!...Mă uit pe după raft la bibliotecară. Moțăie. Nici țăcănitul ceasului nu i se mai aude, iar moțăit cu scârț n-am pomenit. Poate, doar pași care scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Articolele Autorului Noaptea stai în fața oglinzii, te descopăr frumoasă dar nu ți-am spus niciodată. Ca o fructă pârguită, razele lunii te privesc pe fereastră, printre tablouri, albii pereți par să-ți dea contur prin semiîntunericul mut... Mi se pare nefiresc să te laud pentru a nu tulbura imaginea dublă pe care o privesc și tu nu știi. Undeva în mine se naște un echilibru fără să fie supus unor temeri, între noi se varsă un preaplin. Cuvinte, secvențe cu fotografii
CUVINTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342232_a_343561]
-
schimba rotirea galaxiilor sau care pot să nu însemne nimic. Cu locuitori mult mai răspândiți pe planetă, brazii, animaluțele mici și mari, florile sau munții. Din descoperirile acestea vin realități paralele, imaginate sau posibile, limitate doar de legi străine și nefirești pe care scriitorul le simte a fi pe cale de dispariție. Din acest punct al unei amare înțelegeri, Ștefan Doru Dăncuș acceptă crucea, primește oamenii locuind în lumea din el însuși, dar și toate durerile lor, spre izbăvire, alinare, iertare și
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]
-
actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare- colocvialitatea ironică, folosind semnle de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, pbsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puțini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viață ca pe un dar. Era o femeie trecută de prima tinerețe, încă frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecați, blânzi, străfulgerați de o lumină nefirească, vorbeau despre ea și despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele. M-am așezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învățat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de înțelesuri, o tăcere în
RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342435_a_343764]
-
încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu crezi atunci că animalele, ca și oamenii, au alesele lor, că sunt conduse și apărate de făpturi însemnate prin mărime și frumusețe?... Se lăsase, cum să vă spun, o liniște nefirească, pădurea tăcuse din nou, ținându-și parcă răsuflarea, ca de fiecare dată când primejdia plutește în aer, animalul rămas împietrit o simțea și el, venise acolo să o înfrunte, da nu această primejdie, ci alta, pe măsura puterilor sale! Și
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
abandonase unei neliniști metafizice pe care n-o mai încercase vreodată. Îl copleșiseră gândurile la dimensiunile lui la scară planetară, adâncimile insondabile, complexitatea vieții faunistice și vegetale marine, uriașul rezervor alimentar al viitorului omenirii și nu-i dădeau pace întrebuințări nefirești, ca cele de parte sau zonă a unor vaste rețele de complexuri militaro-strategice, constituite de-a lungul timpului de marile puteri riverane c Am pășit stingher pe nisipul fin al plajei din dreptul lui Lincoln Park, vrăjit de-a dreptul
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]