1,869 matches
-
ați mai putea, ați mai voi". Al doilea mod al lirei lui Adrian Păunescu este lauda, lauda țării sau a bărbaților "de bine" pe care istoria i-a reținut pentru faptele lor și cărora poetul, cu aceeași forță pusă în negație, le conferă o aură legendară. Avram Iancu este evocat în poemul "A trecut azi noaptea" drept "tristul, simplul domn". Trecerea acestui spirit tutelar al Ardealului este tulburătoare. "Ca un dulce tropot o stafie de cal,/ Stă a înșeuare la mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înțeleg tot timpul. Fiindcă mi se pare sub inteligența acestor tineri o negare globală. Cineaștii de azi sînt mai inteligenți decît cei din generația mea, care spun că "ăștia nu mă interesează, ăștia nu fac nimic", deci nu trebuie imitată negația de acest tip. Valerian SAVA 2009 Bucuria comunicării este succesul meu Stimate domnule Alexa Visarion, v-ați născut la Botoșani, în anul 1947. Ce semnificație are, în biografia, în devenirea, în destinul dvs., spațiul natal? Aveți "amintiri din copilărie" mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tația, concluzia), fiind organizat ca serie de raționamente înlănțuite prin indici textuali specifici (organizatori textuali, conectori argumentativi, modalizatori etc.); - sunt utilizate strategii și tehnici argumentative: strategia cooperării (adresare directă, apeluri la rațiune, la valori etice, la înțelegere, sensibilitate etc.), strategia negației polemice (se exprimă dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor oponenți sau se combat posibile contraargumente), strategia comparației sau a metaforei argumentative etc.; tehnica citatului, a interogației argu mentative, tehnici asociate gândirii logice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns, nențeles, nențe lesuri) sau prin metafore sugestive: adâncimi de întuneric, întunecata zare, sfânt mister, taina nopții. În același timp, aceste figuri semantice sugerează forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric apare acum în ipostaza de creator care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stil, iar nu de altul"229. Mecanismul succesiunii stilurilor ni se pare totuși evident. De fiecare dată când urmărim apariția unui stil nou ne reține atenția faptul că acesta se autodefinește prin contrast cu cel vechi; el se afirmă prin negație, ca o replică modernă, progresistă, care contestă ideologia demodată, retrogradă, a stilului anterior. Când, în capitolul introductiv, ne-am referit la motivația psihologică a proclamării Marelui Tot de către romantici (care vedeau în acesta o soluție ideală pentru inadaptarea lor la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
uman, profesionalismul sucombă în bolgia asfixiantă a pizmei. Onestitatea și adevărul sunt sufocate de dejecțiile defetismului, nepăsării (acedia) și ale bârfei. Reputații indeniabile se surpă sub lucrarea feluritelor conclave care fac jocurile în funcție de comenzi, fie prin omisiune tacită, fie prin negație fățișă, astfel că mersul ideilor, atunci când nu mor în fașă, repauzează într-un cimitir al "ideilor avortate". Din motive lesne de înțeles ne vom opri mai mult la cartea cu parfum evazionist și metafizic, științifică și fiction totodată, Ochii Beatricei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
liberalizării" (1962 - 1971), dar mai ales după (1972 - 1979), invitat și găzduit în două rânduri de Eugène Ionesco. Gelu Ionescu nu poate uita aventura nefericită a cărții cu care ar fi trebuit să debuteze. Timp de nouă ani "Anatomia unei negații" (despre scrierile românești ale lui Eugène Ionesco), în ciuda referatelor favorabile, este îngropată prin contribuția unor I. D. Bălan (vicepreședinte CCES), Mircea Sântimbreanu ("altă pramatie ideologică"), Valeriu Râpeanu (maestru al tergiversării), Dumitru Popescu zis Dumnezeu, căruia tânărul autor, disperat, i se adresase
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ale unor confrați de renume, Gelu Ionescu dă la iveală același rarissim talent antihagiografic de a radiografia memorabil și fără milă, disociind între valoare și conjunctural, între prestatorii de comenzi sociale și artiștii de rasă. Astfel, cărții sale "Anatomia unei negații", prima carte despre Ionesco scrisă în anii '70, îi recunoaște după 19 ani scăderile datorate informației precare, dar și spiritului autocenzurii în care a fost scrisă. Ea are acum doar valoare documentară, depășită fiind prin apariția celor două volume de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
reflexe ale expresionismului metafizic. Ea pune problema destinului poetic, în imagini artistice desfășurate într-o lume orfică ("lumea ca o cântare"). În acest univers, eul se dedublează ("străin zâmbind") sau se regăsește ("mă-mplinesc") permanent, tensiunea lirică este întreținută de negație ("nu mă cuprind, nu-mi răspund"), se stabilesc relații dintre vinovăție și puritate, relația dintre iad și rai ("coperișurile iadului" și "muntele cu crini"). Aceste trăsături contradictorii sunt descoperite de eul liric în propria-i existență. În strofa a II
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vedice; b. Poemul naturii de Lucrețiu, care explică nașterea lumii prin mișcarea atomilor; c. Stingerea Soarelui și a universului după Byron, ideea identității, de la Heraclit; d. ideea de timp și cea de veșnicie sunt antitetice, la Eminescu, eternitatea este o negație a timpului la Schopenhauer; e. Teoria cosmogonică, susținută de Kant și Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă pe care o găsim și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dacă nu e "nimic nou sub soare", se înțelege că orice ruptură, oricât de îndrăzneață, poate găsi în trecut elemente de sprijin, de motivație, de legitimare. Lumea modernă a pus, fără îndoială, prea mare accent pe discontinuități, acordând protestului și negației un rol excesiv, un prestigiu ce nu se recunoaște în realitatea faptelor. Inovația, avangarda, schimbarea bruscă au ajuns a fi, mai ales în ultimele două secole, un veritabil cult. O amplă mitologie revoluționară s-a constituit în timp, Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
subtilitate remarcabilă. Deîndată ce apele revoluției se vor mai liniști, este de dorit ca asemenea valori să fie recuperate și puse la îndemâna oricui. Contestația, din fericire, nu e durabilă sub specia istoriei, fiindcă nimic nu se poate construi pe o negație permanentă. Revoluția de la 1848 a contestat vehement vechiul regim, însă curând după aceea s-a ajuns la estimări mult mai senine și mai adevărate. Atitudinea privitoare la fanariotism e cu deosebire semnificativă sub acest unghi. Bălcescu n-a văzut în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Mai vie, mai corozivă în epocile de tranziție, critica este o necesitate permanentă. Ea opune justificărilor aduse de "conducătorii muncii omenești" (N. Iorga) propriile-i observații și motivări. Discursul legitimant al puterii întâmpină rezistența modelatoare a spiritului critic, uneori și negația lui totală, ceea ce presupune capacitatea de articulare a unui alt discurs. Opoziția față de putere nu e sterilă dacă știe să respecte adevărul. Din contra, ea ține de nevoia înnoirii permanente a lumii. Căci "istoric, adică evolutiv uman, popoarele trăiesc numai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ambițiilor celor rapaci. Simbolurile personajelor unei astfel de creații sunt pe masura: vulturul și șarpele, încolăcite unul în jurul celuilalt, exprimă eternă reîntoarcere, iar măgarul și cămilă, animale ale deșertului, exprimă nihilismul, fiecare cu atributele sale: măgarul cu nu-ul sau, negația, iar cămilă ducând, supusă, poverile, până în adâncul deșertului. Măgarul e mai întâi un animal creștin: el duce în spate așa-zisele valori superioare ale vietii; după moartea lui Dumnezeu, el se împovărează singur, el duce povară valorilor umane, el pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că versiunea minoră a unei fărădelegi cu mult mai grave. De ce altceva suntem vinovați, daca nu de a fi urmat exemplul Creatorului? se întreabă el, retoric. Exegeții au intuit în Cioran un spirit religios de o originalitate aparte, văzând în negația să, de fapt, o credință. El nu crede în nici o morală care îl poate transforma pe om în acea ființă perfectă din ecuația Creatorului. Pentru Elenă Afrăsinei 52, scepticismul lui Cioran îmbracă o formă nouă, aceea de "religie a modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din conformismul viețuirii în concret", mai mult, "a însoțit turmă". Nu este grav a nu crede în Dumnezeu, dar este foarte grav a nu te preocupă de existență lui. Nu poți trece indiferent pe langă Dumnezeu, spune Cioran. O altă negație a lui Cioran, așa cum spune Nicolae Țurcan? "Este de-ajuns o infimă părticică de lumină pentru a schimba negația în contrariul sau, disperarea în lumina finală, amărăciunea în picătură de miere spirituală. Mierea pustnicilor din deșert, care nu mâncau îndeobște
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este foarte grav a nu te preocupă de existență lui. Nu poți trece indiferent pe langă Dumnezeu, spune Cioran. O altă negație a lui Cioran, așa cum spune Nicolae Țurcan? "Este de-ajuns o infimă părticică de lumină pentru a schimba negația în contrariul sau, disperarea în lumina finală, amărăciunea în picătură de miere spirituală. Mierea pustnicilor din deșert, care nu mâncau îndeobște decât lăcuste și suc de spini..."57 Constantin Noica spunea într-una din operele sale de tinerețe că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
61. Sábato-omul, în căutarea unor răspunsuri la durerile personale: "În neputința mea de a-l aduce la viață pe Jorge, am căutat în religii, în parapsihologie, în învățăturile ezoterice, dar nu-l căutăm pe Dumnezeu că pe o afirmație sau negație, ci ca pe cineva care să mă salveze, care să mă ia de mână că pe un copil care suferă. Ceea ce altădată citeam cu spirit critic, acum înghițeam cu sete"62. 2. IUBIREA CA SOLUȚIE METAFIZICA " De-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în jurul urii"67. Ca să cunoști adevărată iubire, spune Cioran, trebuie să poți să renunți, să te desprinzi de tot, spre a deveni "centru metafizic, unicul tău câștig, singura ta soarta" , dar noi nu putem, pentru că punem prea multă pasiune în negații și pentru că omul vede în renunțare o pierdere pe care o regretă. După ce am rupt lanțurile cu lumea, să avem atâta iubire, încât din detașarea noastră să fim infinit departe de toate și infinit mai aproape de toate. O iubire totală
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din cărțile lui Cioran, veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
va mai părăsi niciodată, pentru că este convins că omul nu-și poate găsi nici un echilibru în lume, oscilând permanent între viață și spirit, fiind, la urma urmei, "un nimic care dorește existența"38. Toate scrierile sale sunt scenă unei duble negații: cea a disperării inițiale prin acțiune și cea a acțiunii propriu-zise, Cioran trăind experiență exilului și a abandonării limbii materne și adoptării alteia. Angoasele lui ar avea de a face cu "chinurile romanității", cu exilul individual, dar și cu conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cer, etc., judecățile sunt neapărat tetice, deoarece răspund. În cea mai esențială însușire a judecații aceea de a fi totdeauna un răspuns rezidă faptul ca judecata trebuie să fie neapărat ori afirmativă, ori negativa. Însăși copula este sediul afirmației sau negației. Făgașul pe care trebuie să se desfășoare gândirea este indicat chiar de către aceste judecăți, care pot fi adevărate și în forma lor afirmativă și în cea negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
și atribut substantival genitival. Numeroase neclarități ale unor construcții rezultă din economia făcută în exprimare prin nerespectarea unor elemente comune la coordonarea părților de propoziție și a propozițiilor; de obicei cuvinte ajutătoare (prepoziții, articole, adverbe din structura gradelor de comparație, negația și pronumele reflexiv la infinitiv, conjuncții subordonatoare, pronume și adverbe relative, etc.), dar și cuvinte auto semantice: un exemplu întâlnim în formularea următoare : "Greuceanu era mai viteaz și priceput ca fratele său” sau, la nivelul frazei „Fata de împărat a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cer, etc., judecățile sunt neapărat tetice, deoarece răspund. În cea mai esențială însușire a judecații aceea de a fi totdeauna un răspuns rezidă faptul ca judecata trebuie să fie neapărat ori afirmativă, ori negativa. Însăși copula este sediul afirmației sau negației. Făgașul pe care trebuie să se desfășoare gândirea este indicat chiar de către aceste judecăți, care pot fi adevărate și în forma lor afirmativă și în cea negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]