9,132 matches
-
au jucat roluri diabolice în cel de-al doilea război mondial: Germania și Japonia. În timp ce prima și-a asumat responsabilitatea, fie și parțial, pentru crimele trecute, nu același lucru se poate spune despre ultima, care continuă, la nivel oficial, să nege politica de opresiune din Manciuria (cazul armatei invadatoare Kwantung) și din Indochina, precum și masacrul de la Nanjing. Desigur, proporțional, crimele japonezilor sunt mai puțin numeroase decât cele ale germanilor, dar ce importanță mai au cifrele în contextul în care imperativul categoric
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ideea, omnipotentă în arhipelagul nipon, de estetică a faptului divers. Astfel, pentru japonezul obișnuit, totul trebuie prezentat într-o formă integrată într-un spectru al cărui minim de acceptabilitate este agreabilul și al cărui maximum este răpitor-de-frumosul. Desigur, nu neg valoarea de comunicare în sens larg a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu toată negarea mea, să depășești anii mei și-ți vei da seama cum se ascultă șoapta vântului. Fără să-mi permită să-mi desfac buzele a continuat și am înțeles
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale. De ce au ajuns să-l nege pe Dumnezeu? Mă interesau îndeosebi: Ludwig Feuerbach, student protestant de teologie, al cărui prim gând, după spusele lui, era Dumnezeu, al doilea rațiunea, iar al treilea omul; Karl Marx, născut evreu și crescut cu o educație creștină, devine un hegelian
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care nici cea mai bună filozofie nu o poate oferi? Chiar și un filozof "postmetafizic" precum Jürgen Habermas afirmă astăzi utilitatea religiei în societatea modernă și este un admirator al dialogului lipsit de prejudecăți față de teologie, un dialog care nu neagă cuceririle modernității, dar nu ignoră nici căile sale oarbe. Pentru mine este importantă accentuarea următoarelor trei puncte în favoarea religiei: primul, mai mult decât filozofia, care de cele mai multe ori prin ideile și concepțiile sale se adreseze unei elite intelectuale, religia poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
celor întâmplate la Auschwitz (dar și în Arhipelagul Gulag și la Hiroshima) înțelegerea postmodernă a lui Dumnezeu de către evrei și creștini mi se pare în acord asupra a două puncte importante: pe de-o parte, atât unii, cât și ceilalți neagă un Dumnezeu indiferent, astoric, apatic, crud, nemilos; iar pe de altă parte, ambii cred într-un Dumnezeu care, deși ascuns, este prezent și participă autentic la istorie, este milostiv și iertător. Prin urmare, mi se pare că și atotputernicia lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
legătura de atașament dintre copilul adoptat și părinții adoptatori poate fi deteriorată 171. Pe de altă parte susținătorii adopțiilor deschise consideră că, părinții biologici stabilesc o legătură cu copilul adoptat înainte de nașterea copilului, legătură care nu poate fi schimbată sau negată prin documente legale 172; sentimentele de durere, frustrare, incertitudine, vinovăție rezultate ale abandonului și pierderii sunt diminuate prin contactul direct cu părinții biologici 173; înțelegerea realistă, corectă a factorilor contextuali care au condus la plasamentul în vederea adopției 174; background-ul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
tind să adopte un stil de coping bazat pe acceptarea diferențelor sau o combinație a celor două forme de coping 235. Indiferent de rezultatele studiilor care au testat sau vor testa teoria lui David Kirk, importanța acesteia nu poate fi negată, rămânând o teorie de referință în domeniul adopției copiilor, influența ei resimțindu-se și în conceptualizările actuale. 3.2. Teoria stresului și a copingului Teoria stresului și a copingului are la bază concepția lui Lazarus și a colegilor săi cu privire la
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adoptatorilor. Strategiile de coping pot fi definite ca efortul emoțional, cognitiv și comportamental de a face față unor factori/situații stresante. McCubbin și Patterson 310 identifică trei mecanisme de coping: evitarea, eliminarea și asimilarea. Evitarea reprezintă efortul familiei de a nega sau ignora factorul stresor și alte solicitări considerând/sperând că acesta va dispărea sau se va rezolva de la sine. Eliminarea este un efort activ al familiei de a înlătura sau de a modifica evenimentul/factorul stresor. Acceptarea reprezintă efortul familiei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc învierea morților, alții se-ndoiesc de ea, iar alții, fanatici și sclavi ai tradiției și a tot felul de prejudecăți, limitând sau negând Atotputernicia lui Dumnezeu, cred și mărturisesc că numai trupurile îngropate vor învia, nu și cele incinerate (arse). Acestora le voi aminti cuvintele filosofului și omului de știință Pascal, scrise pentru atei; Ce motive au ei să spună că nu se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
formează sufletul, se suie iar la cer de unde purced, în vreme ce părțile omenești se coboară în pământ, de unde își trag originea lor. Din aceasta ar urma ca sufletul să fie muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură cu lumea, nu poate să o creeze în ea ci doar dincolo de ea, ca ceva care o neagă și o depășește. Iată de ce obiectul estetic nu se confundă cu suportul său material, deoarece el este această formă imaginară având dublul sens pe tocmai l-am recunoscut ca negare în obiectivitate a obiectivității înseși, ca reprezentare a vieții. Iată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asupra ființei care este acolo în față și considerând-o drept singura ființă "reală" și "adevărată", îndepărtând și respingând în neant tot ceea ce nu este aceasta, ea nu nesocotește doar această esență a vieții care este a sa, ci o neagă de-a dreptul. Iată așadar o formă de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nesocotește doar această esență a vieții care este a sa, ci o neagă de-a dreptul. Iată așadar o formă de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această eliminare, o nemulțumire față de sine, în măsura în care ceea ce vrea ea să elimine este ea însăși. Am prezentat teoria acestei nemulțumiri ca nemulțumire de sine: acesta este voirea suferinței de a scăpa de ea însăși. A scăpa de sine, a se nega pe sine este totuși ceva ce nici suferința, nici viața în general nu pot face, nefiind nici una nici cealaltă nimic altceva decât o încercare de sine în fiecare punct al ființei sale, și astfel, ca efectuare fenomenologică a auto-afectării în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corpropriată, natura originară însăși își are sălașul în auto-afectarea ek-stazei, și astfel în imanența radicală a vieții. Voința de a nu considera Natura decât ca pe o "ființă naturală" străină vieții face deja dovada dorinței acestei vieți de a se nega pe ea însăși. Intenția de a cunoaște ființa obiectivă a naturii așa cum este ea în sine, independent de subiectivitatea care o cunoaște, este suspectă dacă nu există ființă-obiectivă fără o subiectivitate care să o așeze în această condiție a obiectivității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
motivează și, odată cu ea, motivează proiectul galilean însuși, privit, nu în efectivitatea operației sale și potrivit tematismului său explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă, în exemplele noastre nu impune oare procesului de idealizare în care se constituie orice știință un stil și o direcție definite? Se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează la un element al sistemului, subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul că această negare a vieții provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituia în ele, cum se întâmplă astăzi, un domeniu separat, rezervat inițiaților sau snobilor. Era o forță care guverna privirea locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele, riturile, și mai cu seamă riturile sacre. Cât despre religie, cum ar putea fi negată importanța acesteia în devenirea popoarelor, mai cu seamă a celor mai mari? În Egipt ea făcea parte din viața cotidiană, determinând ansamblul activităților economice, impunându-le, dincolo de simpla producere a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
au același efect. A reduce o operă la semnificația sa socială sau a o explica prin contextul în care se inserează, sau a privilegia operele "realiste" în cazul cărora acest contrasens este cel mai ușor de realizat înseamnă întotdeauna a nega literatura însăși. Această negare este înscrisă în programe și în alte circulare ministeriale care cer ca fragmentele alese pentru a fi comentate la orele de franceză să nu mai fie din romane sau poeme, ci din articole de ziar, mărturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stradă, așteptându-mă să-i văd apărând dintr-un moment În altul pe poterașii prim-magistratului corregidor cu un nou ordin de Întemnițare ca răspuns la orgolioasa lui imprudență. Atunci am văzut careta. Ar fi o minciună din partea mea să neg că Îi așteptam apariția, care avea loc pe strada Toledo cam la aceeași oră, de două sau de trei ori pe săptămână. Era neagră, tapisată cu piele și catifea roșie, iar vizitiul nu stătea pe capră, mânând cele două catârce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]