8,041 matches
-
Articolul 3 Recuperarea de către Societatea Comercială "SAZPIC" - S.A. Miroslava a contravalorii lucrărilor executate pe terenul agricol transmis Grupului Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu" din comuna Miroslava, județul Iași, se face prin plata în produse agricole recoltate de pe suprafața respectiva, la prețuri negociate, sub supravegherea organelor de specialitate ale Ministerului Finanțelor. Articolul 4 Predarea-primirea terenului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între cele doua părți. PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU Contrasemnează: --------------- Ministrul învățământului, Liviu Maior p. Ministrul agriculturii și
HOTĂRÎRE Nr. 360 din 15 mai 1996 privind transmiterea unei suprafeţe de teren arabil în administrarea Grupului Şcolar Agricol "Mihail Kogălniceanu" din comuna Miroslava, judeţul Iaşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/115218_a_116547]
-
anumite relații pentru a gestiona problemele legate de incertitudinea socială. 4.1.4. Tipologia relațiilor de schimb 4.1.4.1. Schimburile (directe nonreciproce) negociate În subcapitolele anterioare am făcut referire la un singur tip specific de schimb, schimbul direct negociat. Înainte de a prezenta celelalte tipuri de schimb, voi relua pe scurt elementele ce definesc schimburile directe negociate (acestea sunt utilizate cu precădere în studiile experimentale, așa cum am văzut mai sus), punând accentul pe câteva asumpții generale. În figura 4.3
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
4.1.4.1. Schimburile (directe nonreciproce) negociate În subcapitolele anterioare am făcut referire la un singur tip specific de schimb, schimbul direct negociat. Înainte de a prezenta celelalte tipuri de schimb, voi relua pe scurt elementele ce definesc schimburile directe negociate (acestea sunt utilizate cu precădere în studiile experimentale, așa cum am văzut mai sus), punând accentul pe câteva asumpții generale. În figura 4.3 este reprezentată o relație simplă de schimb social între doi actori, A și B. Fiecare dintre cei
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
resursele pe care le controlează celălalt actor (situație reprezentată prin cele două săgeți). Dacă A și B decid să încheie o relație de schimb ca urmare a unei negocieri, atunci se spune că avem de-a face cu un schimb negociat. În general, acesta este cazul tranzacțiilor economice care implică negociere și încheierea de acorduri constrângătoare menite să minimizeze posibilitatea ca partenerii de schimb să defecteze (să înșele). În viața socială există însă și situații în care actorii decid să încheie
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
relații de schimb fără a negocia cantitatea de resurse și fără a încheia vreun acord/contract menit să constrângă comportamentul partenerului de schimb. Aceasta este situația așa numitelor schimburi reciproce. Cele două tipuri de schimb social despre care am discutat (negociat și reciproc) fac parte din aceeași categorie de schimburi sociale, cele definite drept directe (vezi tabelul 4.1). Ambele tipuri de schimb implică ideea existenței unei dependențe directe între participanții la schimb. Indiferent dacă negociază sau nu și dacă încheie
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
implica întotdeauna parteneri interesați de obținerea unor cantități din resursele controlate de ceilalți. Cu alte cuvinte, aceștia vor fi dependenți direct de comportamentul celorlalți pentru obținerea resurselor de care sunt interesați. Emerson (1976) introduce o distincție suplimentară la nivelul schimburilor negociate, între schimburile elementare și cele productive. Criteriul propus de Emerson pentru a distinge între schimburile negociate se referă la natura rezultatului schimbului. Astfel, dacă actorii implicați doar tranzacționează diferite cantități de resurse, atunci schimbul este elementar (vezi figura 4.3
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
aceștia vor fi dependenți direct de comportamentul celorlalți pentru obținerea resurselor de care sunt interesați. Emerson (1976) introduce o distincție suplimentară la nivelul schimburilor negociate, între schimburile elementare și cele productive. Criteriul propus de Emerson pentru a distinge între schimburile negociate se referă la natura rezultatului schimbului. Astfel, dacă actorii implicați doar tranzacționează diferite cantități de resurse, atunci schimbul este elementar (vezi figura 4.3). Dacă însă, în urma schimbului, actorii produc un bun/serviciu nou, atunci schimbul este de tip productiv
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
bun nou, pe care l-am definit prin (i + j), de pe urma căruia beneficiază împreună. Înainte de a discuta despre diferitele tipuri de schimburi indirecte (generalizate), trebuie făcute câteva precizări suplimentare cu privire la diferitele tipuri de schimburi directe (restricționate). Astfel, în cazul schimburilor negociate, actorii se implică într-un proces decizional comun, negocierea explicită, în care caută să cadă de comun acord asupra termenilor schimbului (de exemplu, negocierile pentru vânzarea unui produs sau privind diviziunea muncii casnice între membrii unei familii). În cazul schimburilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
confuzie. Prin schimb se înțelege schimbul economic, pe piață. Acesta este însă doar un tip specific de schimb (schimb direct negociat), pe lângă multe alte forme de schimb (vezi tabelul 4.1). 4.1.4.2. Schimburile (directe nonnegociate) reciproce Schimburile negociate, așa cum am precizat mai sus, implică un proces decizional comun, negocierea, în care actorii stabilesc un acord sau o înțelegere cu privire la termenii schimbului (acord cu obligativitate strictă a schimbului). Schimburile reciproce, din cauza lipsei negocierii (explicite) și a obligațiilor stricte, presupun
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
stabili decât în timp, prin compararea celor oferite reciproc de fiecare actor. Din perspectiva naturii lor, relațiile de schimb direct nonnegociat reciproc sunt un subiect de studiu la nivelul jocurilor de motive mixte. Molm (1994) consideră că distincția dintre schimburile negociate și cele reciproce este asemănătoare cu cea dintre jocurile cooperative și jocurile nonco operative. În jocurile cooperative, acordurile strict obligatorii sunt realizate în comun de jucători care pot comunica. În jocurile noncooperative, actorii fac alegeri independent, fără a cunoaște alegerile
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
dintre jocurile cooperative și jocurile nonco operative. În jocurile cooperative, acordurile strict obligatorii sunt realizate în comun de jucători care pot comunica. În jocurile noncooperative, actorii fac alegeri independent, fără a cunoaște alegerile sau deciziile celorlalți. În acest context, schimburile negociate pot fi privite drept jocuri cooperative, iar schimburile reciproce pot fi privite drept jocuri noncooperative. Distincția de mai sus dintre schimburile negociate și cele reciproce, din perspectiva teoriei jocurilor, are două dimensiuni-cheie: (a) rezultatele obținute de actori de pe urma schimburilor sunt
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
În jocurile noncooperative, actorii fac alegeri independent, fără a cunoaște alegerile sau deciziile celorlalți. În acest context, schimburile negociate pot fi privite drept jocuri cooperative, iar schimburile reciproce pot fi privite drept jocuri noncooperative. Distincția de mai sus dintre schimburile negociate și cele reciproce, din perspectiva teoriei jocurilor, are două dimensiuni-cheie: (a) rezultatele obținute de actori de pe urma schimburilor sunt dependente de acțiunea comună sau de acțiunea individuală a celuilalt și (b) informațiile actorilor cu privire la intenția partenerilor de a acționa într-un
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
celuilalt. Acest lucru implică o circulație unilaterală a resurselor. Actorii pot obține câștiguri/beneficii de la unul sau mai mulți actori, fără să ofere nimic în schimb. Adică, actorii pot iniția schimburi fără ca acestea să genereze comportamente reciproce. În cazul schimburilor negociate, rezultatele obținute de fiecare actor depind de acțiunile comune - acțiunea proprie și acțiunea celuilalt (negociere) -, iar fluxul câștigurilor/beneficiilor este bilateral. Niciunul dintre actori nu poate să aibă câștiguri fără un acord de pe urma căruia să beneficieze ambii parteneri (fie egal
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
fiecăreia dintre alternativele de schimb existente. Pe baza acestor comparații, actorii caută să ia decizii prin care să își maximizeze beneficiile. Acest model al actorilor raționali este folosit mai degrabă în cadrul teoriilor care analizează rețelele compuse din relații de schimb negociat (de exemplu, teoria schimbului în rețea - Markovsky et al., 1988; teoria valorii așteptate - Friedkin, 1993; teoria cooperării în rețelele de schimb - Bienenstock și Bonacich, 1993). Al doilea model de conceptualizare a actorilor din rețelele de schimb social este cel al
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
anterior, atunci când beneficiile/câștigurile potențiale presupun un nivel înalt de incertitudine. Acest model al învățării este folosit mai degrabă în cadrul teoriilor care analizează rețele compuse din relații de schimb reciproc, direct sau indirect (Molm, 2003). Diferența de natură dintre schimburile negociate și cele reciproce are implicații și asupra modului în care actorii sunt predefiniți. Astfel, în cazul schimburilor reciproce, reducerea riscului sau a pierderilor este un stimulent mult mai puternic decît cel al maximizării câștigurilor. În consecință, reciprocitatea este valorizată mult
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de reciprocitate și nicidecum de ideea maximizării câștigurilor. În acest sens, actorii își stabilesc strategiile învățând din istoricul interacțiunilor comune (de exemplu, analizând reputația partenerilor, modelul de comportament al acestora etc.) (Burgess și Nielsen, 1974). În cazul rețelelor de schimburi negociate, actorii calculează rațional câștigurile pe care le pot obține de pe urma celorlalți, în funcție de avantajele structurale ale poziției ocupate în rețea, și compară diferitele opțiuni de schimb disponibile (Cook et al., 1983; Markovsky, 1987). Ambele modele, atât cel al actorului rațional, cât
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
diferitele opțiuni de schimb disponibile (Cook et al., 1983; Markovsky, 1987). Ambele modele, atât cel al actorului rațional, cât și cel al învățării, implică faptul că tipul de schimb determină tipul de comportament. În acest sens, în rețelele de schimb negociat, se presupune că este adecvat ca actorii să adopte strategii de tip maximax (maximizarea celui mai mare câștig posibil) , în timp ce în rețelele de schimb reciproc se presupune că sunt mult mai adecvate strategiile maximin (minimizarea pierderilor/costurilor și dezvoltarea reciprocității
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
și risc în schimburile sociale 4.2.2.1. Forme ale reciprocității Potrivit lui Gouldner (1960), Molm (2003) și colaboratorilor săi (1999), reciprocitatea este o proprietate comună tuturor formelor de schimb social, fiind compusă din mai multe dimensiuni. Astfel, în schimburile negociate, unica dimensiune a reciprocității este cea a magnitudinii valorii. În acest caz, singura incertitudine cu care se confruntă actorii este legată de cantitatea de resurse valorizate pe care o pot extrage în urma negocierilor purtate cu partenerii de schimb. În rețelele
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
schimburi reciproce indirecte poartă și denumirea de schimburi generalizate (figura 4.12b). 4.2.2.2. Blatismul și dilemele sociale Riscul defectării sau al nonreciprocității este specific fiecărui tip de schimb. Comportamentul blatist este posibil chiar și în cazul schimburilor negociate (de exemplu, piața „lămâilor”, piața de cauciuc). Doar în rețelele de schimb negociat simulate în condiții de laborator, așa cum am văzut anterior, actorilor li se interzice posibilitatea de a evita respectarea unui acord de schimb. Altfel spus, eliminarea înșelăciunii din
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
2.2.2. Blatismul și dilemele sociale Riscul defectării sau al nonreciprocității este specific fiecărui tip de schimb. Comportamentul blatist este posibil chiar și în cazul schimburilor negociate (de exemplu, piața „lămâilor”, piața de cauciuc). Doar în rețelele de schimb negociat simulate în condiții de laborator, așa cum am văzut anterior, actorilor li se interzice posibilitatea de a evita respectarea unui acord de schimb. Altfel spus, eliminarea înșelăciunii din relațiile de schimb este posibilă doar artificial, prin impunerea unor condiții inițiale experimentale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
spus, eliminarea înșelăciunii din relațiile de schimb este posibilă doar artificial, prin impunerea unor condiții inițiale experimentale. Dincolo de iminența sa, probabilitatea comportamentului blatist variază de la un tip de schimb social la altul. Șansele blatismului sunt mai scăzute în cazul schimburilor negociate și mai ridicate în cazul celor generalizate. Șansele apariției blatismului în relațiile de schimb negociat sunt mai scăzute decât în cazul altor forme de schimb. Acest lucru este explicabil din perspectiva modului în care se desfășoară schimbul negociat. În aceste
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
inițiale experimentale. Dincolo de iminența sa, probabilitatea comportamentului blatist variază de la un tip de schimb social la altul. Șansele blatismului sunt mai scăzute în cazul schimburilor negociate și mai ridicate în cazul celor generalizate. Șansele apariției blatismului în relațiile de schimb negociat sunt mai scăzute decât în cazul altor forme de schimb. Acest lucru este explicabil din perspectiva modului în care se desfășoară schimbul negociat. În aceste schimburi, câștigul fiecărui actor este determinat de acțiunile comune, ale sale și ale partenerului său
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
cazul schimburilor negociate și mai ridicate în cazul celor generalizate. Șansele apariției blatismului în relațiile de schimb negociat sunt mai scăzute decât în cazul altor forme de schimb. Acest lucru este explicabil din perspectiva modului în care se desfășoară schimbul negociat. În aceste schimburi, câștigul fiecărui actor este determinat de acțiunile comune, ale sale și ale partenerului său de schimb (adică, negocierea este un proces decizional comun). Resursele circulă bilateral și niciun actor nu poate obține beneficii de pe urma unei înțelegeri decât
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
comune, ale sale și ale partenerului său de schimb (adică, negocierea este un proces decizional comun). Resursele circulă bilateral și niciun actor nu poate obține beneficii de pe urma unei înțelegeri decât în măsura în care ambii câștigă în același timp. De asemenea, pentru schimburile negociate, acordurile au un caracter strict obligatoriu, iar în baza acestora, fiecare partener știe ce trebuie să primească în schimbul a ceea ce a decis să ofere. Aceasta înseamnă că, teoretic, niciunul dintre partenerii de schimb nu poate defecta sau înșela. În consecință
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
doar în situații experimentale, de laborator. În realitatea socială, exemplele de contracte ale căror prevederi nu sunt respectate sunt diverse. Semnificațiile conceptelor de defectare și blatism În această lucrare, conceptele de defectare și blatism au sensuri similare. În cazul schimburilor negociate, blatismul sau defectarea se referă la decizia rațională a unui actor de a nu respecta termenii unui acord de schimb (stabilit anterior, în urma unei negocieri) (de exemplu, decizia unei companii de a nu respecta termenii contractului încheiat cu anumiți beneficiari
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]