8,065 matches
-
gest nelămurit, putea fi un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur, poate fi neliniște bună, dar și una rea. Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de bine. Și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur, poate fi neliniște bună, dar și una rea. Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de bine. Și-a pus chipiul pe masa neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi considerat un am util, un om de care ai nevoie. Nu era dintre aceia care avea încredere în prietenie, în intimitate, îi ajungea utilitatea. "Important este să creezi mereu și mereu nevoia de tine, să înlături o teamă, o neliniște, dar în același timp să creezi alta", îi spunea lui Leonard Bîlbîie, dar nu era sigur că acesta și înțelegea pe deplin ceea ce spunea. "Ah, nu vă îngrijorați, vreau să spun, nu intrați în panică. Deocamdată situația este, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
studiate în amănunțime, nimeni nu dorea să facă vreo gafă, avîn du-se în vedere "materialul sensibil" cu care se lucra, oameni politici, oameni cu bani mulți, oameni în spatele cărora se aflau forțe de temut, mersese în "orb", pornind de la neliniștea și flerul lui Mihail, dar se încredea înainte de toate în intuiția sa. O dată pus în situație, era imposibil să nu se descurce, să nu dea de un capăt. De asta și fusese trimis el și nu altcineva! Dacă era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
des Cezar Stoicescu. "Mofturi" se auzea cel mai des cînd venea vorba de crizele de personalitate ale tînărului ofițer. "Mofturi și farafas tîcuri. Să muncească și o să aibă", adăuga cîte un grad mai mare atins totuși de o undă a neliniștii, căutînd așa o soluție temporară, care de fapt nu rezolva și nu explica nimic. Dar acestea toate au fost amănunte care au ieșit la iveală mai tîrziu, mult mai tîrziu, cînd Leonard Bîlbîie nu le mai putea folosi la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj al lui Mackensen. Iar Nicolaj era un om talentat, cu instinct și căuta îndeobște în locurile unde putea găsi cîte ceva. Atunci, cînd aștepta barca, plin de nerăbdare și cuprins de neliniște, întîrzierile în asemenea situații nu aduc nimic bun, nu se gîndea la talentul și instinctul lui Nicolaj, dar știa că el, Mihai Mihail, este adversarul lui direct și mai devreme sau mai tîrziu colonelul Nicolaj va afla asta. Dorea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și o curiozitate, ce se va ivi acolo, în lucirea oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
subconștientului, dar el știa că ea există acolo, că e vie și indestructibilă. Și mai știa că întrebarea aceasta va fi ultimul reflex al minții sale, înainte de a se întuneca. Dacă punea lucrurile în această cumpănă, față în față cu neliniștea și curiozitatea, la urma-urmelor toate nu mai valorau nici cît un fir de praf. Și, atunci, cum să judece și mai ales ce să facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a lăsat ostenit în fotoliul din piele, o vechitură, pe care îl oferea numai doamnelor, cînd se întîmpla vreuna în cabinetul său. Bărbații, oricine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte erau pentru cei care habar n-aveau ce-i aceea să nu dorești și să nu te temi. Cei puțini, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acela de îngrozitor, de ireparabil. Nu pot să vi-l transmit, nu pot nici măcar să fac să-l imaginați, pentru asta trebuie o oarecare participare, nu-i așa?" Oricît ai' fi dorit să-l facă pe Mihail să consimtă la neliniștea, spaima sa, pe care o trăise cînd Popianu i-a povestit despre noutățile de la Vladia, nu reușea decît să-l irite, tot ocolind subiectul, motivul principal al discuției. Și, dacă ar fi știut, dacă ar fi capabil Mihail să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne‑am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam Catehismul și exegeza catolică a Sfintei Scripturi. Tăinuitele neliniști familiale sau ceea ce Freud numește Heimlichkeit vor alcătui fondul meu literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par excellence. Talentul narativ - de a Îmbina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nerăbdare în glas. Una din trei, răspunse ea sincer. Exact una din trei. Două zile mai târziu, toata insula se deștepta pregătită să sărbătorească marele eveniment al lansării Mararei, dar, spre deosebire de cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște și aproape de tristețe, si la asta contribuia și cerul, care de la primele ore ale dimineții aruncase peste insula o ploaie murdară, monotona și persistentă, de parcă și el s-ar fi tânguit pentru suferințele omului condamnat să moară jupuit. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipe, arată înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă. Cu puțin înainte de răsărit, un uriaș șarpe de adâncime de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă. Cu puțin înainte de răsărit, un uriaș șarpe de adâncime de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi că ne urmăresc? Bănuiesc că da. — Dar au văzut că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse. Dar când o să pătrundem în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sănătate, temându-se că într-o zi ar putea să cadă victima oboselii acumulate. Tapú nu se satura să-l privească, de parcă cineva ar fi vrut să-l ia de lângă el, si, când îl cuprindea această senzație neplăcută, simțea o neliniște puternică și o amărăciune de nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era convins că viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o inconștiență dementă. Nu era adevărat. Nu putea fi. Avea o familie, familia lui, era stăpânul a două suflete nevinovate, a două iubiri ce-i aparțineau în totalitate. Cum să le piardă? Cum să redevină un lup singuratic, hăituit de neliniște, o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că era pierdut. Trebuia să-și accepte nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea totodată la Îndemână posibilitățile oferite de restul lumii. Totuși chiar pe atunci Începu Karl să-i vorbească despre școală. N-aș putea să rămân acasă și să Învăț lucruri de la tine, pak? a țipat Adam, Încercând să-și stăpânească neliniștea. Ce altceva trebuie să mai Învăț? — Ce trebuie să Înveți nu există În cărțile de școală. Trebuie să Înveți cum să trăiești printre cei de vârsta ta, să fii ca toți ceilalți. Nu trebuie să fii prea ocrotit. Oricum, Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deopotrivă incitantă și cumpă nită. Nu mai auzise nicicând așa glas, plin de o energie potolită, cu inflexiuni stranii și totodată familiare. A simțit prin tot corpul un val de fierbințeală care i-a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese În picioare În apa puțin adâncă de lângă mal. și-a amintit de strălucirea razelor soarelui oglindite pe mare și de spaima care Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum crezuse Întotdeauna că se Întâmplă, ci de ceva mai cumplit decât spaima, peste care, la urma urmelor, se putea trece, de o neliniște stranie, de simțământul că ce era mai rău abia urma să vină. Când se gân dea la viitor, nu vedea nimic, nu simțea nimic. și ce să Însemne oare viitorul? Nu știa ce-ar fi fost de făcut, nici pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum intră pe ușă. Avea să se simtă ca un copil În clipa mărtu risirii unei pozne sau a pierderii unui examen. Atâta doar că pă rinții știu ce s-a Întâmplat. În copilărie nu cunoscuse astfel de momente de neliniște, Însă ar fi dorit să nu fi fost așa. Ar fi vrut să fi știut de copil cum e când nu reușești, ar fi vrut să fi fost cineva care să i fi spus: Nu-i nimic, e-n regulă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase cumva formula. Avea un gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]