2,225 matches
-
expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult ca să o rețină, de fapt, decât ca să o protejeze ori să o consoleze. Tânăra se smulse din brațele ei și, făcând un pas înainte, îl întrebă neliniștită pe marcoman: — Cum s-a întâmplat atacul? Știi să spui cum de am reușit să fug? Ce culoare avea calul tatălui meu? — Erau cam douăzeci, între care mulți arcași. Mulți arcași, da... Tu erai într-un car, vizitiul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și sabia în mâna dreaptă, se apropie puțin de ea, la pas, și ridică mâna stângă în semn de pace. — Așteaptă! îi strigă. Vreau să-ți vorbesc. Frediana, care pornise deja să dea pinteni calului, îl trase îndărăt, privind însă neliniștită spre locul bătăliei. Balamber înaintă și mai mult spre ea. — M-ai recunoscut? o întrebă. Citi pe fața ei o grimasă de dispreț. Bineînțeles, blestematule! Shudian-gun! Dacă vrei să vorbești, adăugă, întinzând înainte sabia, oprește-te unde te afli. Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
incapacitatea Flaviei de a susține mai departe, pe termen lung, propriul rol, cel de martor neputincios al efuziunilor pe care Cilonus și Hippolita și le împărtășeau, practic, sub ochii săi. Preocupată de prelungirea absenței sale și intuindu-i cauzele, domina, neliniștită din pricina ei, ar fi vrut să meargă să o caute, și chiar era pe punctul de a o face, când Cilonus atinse, în discuția cu Claudianus, delicatul subiect al jefuirii cetății Divodorum. întrucât în austera cetate locuiau părinții Livillei, Hippolita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minimum de disciplină. Ceva-ceva am reușit până la urmă și, poate, dacă aș fi avut mai mult timp ca să-i organizez și să mă îngrijesc de instruirea lor, aș fi putut scoate din ei niște soldați adevărați. Oricum, nu asta mă neliniștește. Oftă, aruncând în jur o privire plină de nerăbdare. Vezi tu, Sebastianus, eu sunt ultimul dintr-o familie ilustră și, dă-mi voie s-o spun, cu merite mari în istoria Imperiului. Locul meu ar trebui să fie mâine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe celălalt versant al colinei. Cercetașii pe care-i trimise în avangardă și care se distingeau limpede pe coasta acoperită de iarbă nu ajunseseră încă pe culme și, deci, nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe toată întinderea acea stearpă și dezolată. Rămase să observe de acolo mersul bătăliei, schimbând când și când câte un cuvânt cu cei din jurul său. în vreme ce în fața sa se dădea bătălia, Balamber revenea mereu cu câte o privire fugară și neliniștită la ace grup de cavaleri. De unde se găsea nu-l putea zări însă decât uneori pe rege, înconjurat de toți acei demnitari. între ei îl recunoscu pe tânărul Ernak, fiul său cel mai iubit. Ceilalți doi erau deja angajați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acceptă cu plăcere oferta. Trase, așadar, un gât lung, în vreme ce ea îl mângâia cu o privire îndrăgostită. Cu nevinovăția celor șaptesprezece ani ai săi, îl întrebă când avea să se încheie bătălia. Nu se temea pentru sine, dar era foarte neliniștită pentru el. Când îl văzu că-și ia burduful de la gură, se apropie de el până aproape să-l atingă, căutând parcă, încă o dată, îmbrățișarea sa afectuoasă, ceea ce făcuse adesea din ziua când îl văzuse învingându-l pe Milone, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de panica soldaților, trebuia deci să-i împingă imediat înainte la contraatac. Descălecă și, luându-și de la oblânc scutul rotund, lăsă liber calul, care în acel tip de înfruntare s-ar fi dovedit inutil, apoi, trăgând sabia din teacă, privi neliniștit spre Ambarrus; nu fu însă nevoie să-l îndemne în vreun fel: învârtind daga în aer, bagaudul, care, ca și el, renunțase la cal, strigă ceva către ei săi și se aruncă înainte, trăgând după sine mai mult de două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
loc, își deschise drum prin mijlocul războinicilor, lovindu-i fără să mai stea pe gânduri atunci când nu se dădeau la o parte. Apropiindu-se de scutierul său sub un torent de săgeți și javeline, putu chiar să arunce o privire neliniștită către coastă, unde mingan-ul lui Atila continua să înainteze lent printr-o puzderie de dușmani. Era cumplit: păreau la un pas de a străpunge liniile dușmane, dar această străpungere, în loc să le aducă victoria, ar fi dus la înfrângerea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe brațe, erau încredințați spre îngrijire femeilor ce urmaseră armata. Multe din ele se învârteau pe lângă supraviețuitorii bătăliei cerând vești neliniștite despre bărbații lor și nu puține erau cele care, primind vestea de care se temeau cel mai tare, își strigau disperarea ori se îndepărtau mecanic, cu ochii scăldați în lacrimi, fără să ia în seamă îmbrânceala mulțimii în continuă mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Beniamin a alergat din tabăra de bătaie și a venit la Silo în aceeași zi cu hainele sfîșiate, și cu capul acoperit cu țărînă. 13. Cînd a ajuns, Eli aștepta stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniștită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate omul acesta a dat de veste, și toată cetatea a strigat. 14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: "Ce înseamnă zarva aceasta?" Și îndată omul a venit și a adus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Samuel a răspuns lui Saul: "Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălțime, și veți mînca astăzi cu mine. Mîine te voi lăsa să pleci, și-ți voi spune tot ce se petrece în inima ta. 20. Nu te neliniști de măgărițele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Și pentru cine este păstrat tot ce este mai de preț în Israel? Oare nu pentru tine și pentru toată casa tatălui tău?" 21. Saul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se adunase toată banda: Amelia, Nesbitt, Yerd, Shore, Cathcott, Gregory, toți servitorii; în total, patruzeci de inși erau aliniați în fața unui adevărat arsenal de arme automate mânuite de vreo sută de femei. - Les, ești teafăr? Ochii albaștri al Anrellei erau neliniștiți, figura ovală era palidă și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era, raportă conducătoarea jeepului care-l capturase. Mi s-a părut că am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu vreau să iubesc pe Adela. Nimeni nu iubește când nu speră măcar inconștient să fie iubit. (De aceea numai "omul de pe stradă", nebun, se înamorează de regine.) Nu sper și nu doresc... Dar existența ei a început să-mi neliniștească inima... Și ea știe. Zâmbetul ei din unele momente, amestec încîntător de duioșie și ironie, nu-mi lasă nici o îndoiălă. Din cauza asta nu m-am dus la Piatra. Adela vine deseară. A plecat desigur din Piatra. E cald. E zăpușeală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voința, un fior subtil al vieții ei. Realitatea asta nouă, care începuse acum o jumătate de oră, mă uimea. Îi spusesem că o iubesc, mă lăsa s-o iubesc. Dacă aș fi vrut să-i sărut picioarele, care umblau acum neliniștite prin cerdac, sunt sigur că m-ar fi lăsat, atât de mult nu mai avea nici o voință în clipele acele. S-a împotrivit numai la un singur lucru. Cerîndu-i să-mi acorde o favoare, fără să i-o specific, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orice prețiozitate, de orice afectare. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, București, 1991, p. 126. Din 1911 datează niște Amintiri din copilărie și adolescență, publicate postum, în care se înfățișează ca un erotic precoce, cazuist, și cu un temperament neliniștit de revoluționar cu predispoziții fanatice, dar numai în idee. Amintirile sunt o mărturie esențială asupra mentalității tinerilor generoși de la finele secolului al XIX-lea, ai căror idoli erau materialiștii Moleschott, Vogt și Büchner, dar și Marx și Engels, Taine și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească preț de câteva ceasuri În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de dracu și dai de taică-său»...“ - Ei, gata-gata, liniștește-te, femeie, Înțelege: am glumit, căută s-o Îmbuneze oaspetele. Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui din nou pirostriile pe cap, nu-i așa? o Întrebă el, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întrebării. Dar dacă totuși, am ridicat acest material nu putea ajunge decât pe unul din șantierele mele În curs de execuție...! Mai doriți să știți altceva...?” “Nu-i adevărat...!” - strigă fiara sălbatecă. Am să-ți Împrospătez eu memoria, nu te neliniști. Te-ai prezentat la gestionarul Buga Niculae să ridici un transport de tablă zincată, acesta a Întocmit avizul de expediție care l’ai prezentat la ieșire pe poarta bazei după care a fost distrus, plătindu-i gestionarului Buga Nicolae jumătate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chircească, spunea el. Un hoit de câine aruncat lângă ei le provoca aversiune. O soprană care cânta cântece de leagăn avea exact efectul opus. Sammler bănuia că Însuși cercetătorul, rânjetul lui palid, nasul de polițist, sever și sălbatic ar fi neliniștit trandafirii, violetele. Chiar și fără nervi, aceste organisme aveau putere de discernământ. Noi cu surplusul nostru exagerat de receptori eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un dezastru. Mai târziu, Sheba a descoperit că ea și Connolly campaseră într-o zonă frecventată de homosexuali. Bărbatul care îi deranjase nu era un Peeping Tom, ci un Lothario pidosnic în căutarea unei cuceriri. Totuși, Sheba a rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat, au și ei chei. Riscul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis el, de asta am scăpat. Jina a izbutit să mai râdă o dată și și-a șters lacrimile. Era posibil ca din clipa aia să fie nevoită să mimeze zâmbete ca să-i facă pe plac soțului, iar gândul ăsta a neliniștit-o mai mult decât perspectiva de a cădea în apă. Deja ajunseseră la prima lor disensiune. Mă îndoiesc c-o s-o mai pățim o dată, a continuat repede Zach. De-acum ne-am prins la ritm. Dar nu sunt mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă exprima. Sunt președinta Cenaclului Literar “Petre Dulfu”Satulung, jud.Maramureș. Am poezii publicate în revista Izvoare Codrene, Revista Singur, Revista Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]