3,831 matches
-
care se întrepătrund... Fantoma lui Julian, bântuind noaptea... Fantoma lui Julian? Repede, mai repede... Unde să caute? Unde? Când s-a trezit, era buimacă, singură în apartament cu animalul de companie, o pisică birmaneză. A rămas preț de câteva momente nemișcată, fixând cu privirea orologiul de perete. Tic-tac, tic-tac. De ce își alesese această meserie? Oare ce îi mai rezerva viitorul? Când Julian a sosit acasă, se afla într-o dispoziție stranie. "Bună... Cum a fost la job?". "Ca de obicei... Tu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri distanță, Deborah ne privea triumfătoare, aproape fericită. Atunci am știut că-și contempla și admira
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am rostit făcând în același timp o reverență adâncă, de epocă. Apoi m-am îndreptat, cât am putut de repede, înapoi în parc. Fata cu vioara mă aștepta, nemișcată, ca într-un tablou suspendat. "Gata... Te-ai lămurit?", mă chestionă aproape în șoaptă. "Da, m-am lămurit... Că tu ești aleasa. Unica", am rostit și am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
tribune, învățații politici în brațe brașoave, plutesc peste muritorii fără scaune fixe martori la măririle celor aleși băsmuiesc planeta cu sfaturi în cadru după cadru la TV Money, money, money! Prezent din ce-a fost Viitor din ce este Armăsari nemișcați pe arăturile artei ecvestre Urme de file-ostenite Noi cataloage și mărci Adrese gratis de brașoave umflate Negustori de himere la bănci Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Armăsarii din cursele verii trecute
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
de himere la bănci Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Armăsarii din cursele verii trecute se agită dintre filele cataloagelor nou apărute La vreme coaptă de carnaval Fermecați clopoței cu surprize Armăsari nemișcați pe-arăturile artei ecvestre Money, money, money! Referință Bibliografică: VISE de Mariana Zavati Gardner / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 866, Anul III, 15 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
domnișoarei bătrâne când se lăcomea la un banchet oarecare - cu resturi culinare demobilizate în pubele igienice în ecou de antice vase. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Viitor din ce este Prezent din ce-a fost Armăsari nemișcați pe câmpiile artei ecvestre Urme de file-ostenite Noi cataloage și mărci Adrese gratis de brașoave umflate Negustori de himere Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum Armăsarii din cursele verii trecute Sar zăpăciți din file de Cataloage nou apărute La vreme de carnaval Fermecați clopoței cu surprize Pe arăturile artei ecvestre Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Ai bunicii Elisa pe veci ochi protectori Trecea Soarele de-a curmezișul Cerului Radia bunica... Soarele ajungea la soare-apune... Soarele era la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
om cu inel din argint și peruzea ce urma sa-l schimbe pe-un inel cu mărgele Unde puntea întâlnea iezerul De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Viitor din ce este Prezent din ce-a fost Armăsari nemișcați pe arăturile artei ecvestre Urme de file-ostenite Noi cataloage și mărci Adrese gratis de brașoave umflate Negustori de himere Costume de carnaval și vorbe mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
mobile Gondole pe canale-mpuțite Gesturi și țipete mute Din mers echipaje Din carete-n drum Armăsarii din cursele verii trecute sărind dintre filele cataloagelor nou apărute La vreme de carnaval Fermecați clopoței cu surprize pe arăturile artei ecvestre Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Ocrul ardea privirea la orizonturi albastre Vijelii și insecte turbate Iarna... tălpi pentru zăpadă... tobogan... Vara... canoe din scoarță de mesteacăn... Ochii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cocuței meșterită din plastic Împrăștiate pe podeaua ceruită a iatacului cu dulapuri despărțitoare tapetat cu frunze galben-portocaliu de Domnul John, tatăl celor mici - Era la vedere o cutie mecanică cu muzică magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între fotoliul cu arcul zurliu și canapeaua din pânză de sac o furtună de jucării cu ochii din sticlă o vidră din pluș cu privirea pierdută mobile plutind pe termale luptându-se cu umbrele născute
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
frânează, dar nu s-a întâmplat nimic. Am părăsit intersecția doar atunci când am fost prea obosit pentru a mai continua. Peste câteva zile, m-am oprit în același parc, după un lung periplu. Am citit câteva ziare, apoi am ramas nemișcat pe banca, asemeni unui pensionar retras timpuriu. Îmi scăldam privirea în apă străvezie a lacului, si era cât pe-aci să adorm, când ceva absolut neobișnuit mi-a atras atenția. Am zărit-o pe ea, luând loc câteva bănci mai
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț de lună (de dimensiunea unei palme), a primit prima înțepătură mai seriosă în spate, sub omoplatul umărului drept, de i-a luat respirația. A rămas nemișcat și se uita în cer și pământ, dar n-avea la cine să-i spună că-l doare. Soarele urcase cam de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Am rămas cutremurat în fața acelor hoituri din ochii cărora se prelingea un lichid alb-gălbui și care îmi cereau parcă ajutor din lumea de dincolo. Aș fi rămas multă vreme nemișcat, mut în fața acelor grozăvii dacă Ea nu m-ar fi ridicat și nu m-ar fi adus înapoi în biserică, zburând de data asta pe ocolite, arătându-mi alte peșteri în care au viețuit sfinți, chilii în care trăiau în
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
călătorie de-asupra Athosului. Nici Ea n-a mai spus nimic. Stăteam pe mai departe în genunchi în fața icoanei. ”Să nu uit nimic” - îmi spuneam în gând, încercând să-mi reamintesc fiecare cuvânt și fiecare întâmplare. Nu știu cât am stat așa nemișcat - parcă timpul stătea în loc. Când m-am ridicat în picioare ușa bisericii s-a deschis și mai mulți călugări au pășit înăuntru. Mă băteau pe umeri zâmbind și îmi spuneau ceva în limba greacă, dar nu înțelegeam nimic. Un călugăr
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
nevătămat din acel război o să fac un pelerinaj la Athos și o să devin robul ei toată viața mea. - Dar nu te-au văzut când te-ai dat jos din copac? - Păi am stat 2 zile și 2 nopți acolo aproape nemișcat, până frontul s-a mutat spre vest. Apoi m-am târât în spatele rușilor până la Odessa, unde am stat ascuns și am transmis mesaje în țară. Iar mai târziu, când rușii au intrat în România și regele a întors armele împotriva
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
cunoștea drumul, nu se speria defel și încet încet în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe jumătate a apucat cu dreapta un furcoi încercând să se apere de un țigan care alerga după noi, să se urce din mers în căruță. Mai târziu aveam să aflu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
O singură mișcare greșită și mă puteam rostogoli sub roți, scările vagoanelor trecând la numai câțiva centimetri de mine. Parcă aud și acum țăcănitul roților la joante, timp în care parcă nici nu nu îmi venea să respir. Am rămas nemișcat și de-abia după trecerea trenului, m-am ridicat îndepărtându-mă de linie. Trenul nu avea să oprească în gară iar colegul meu de năzdrăvănii, și-a aruncat pe peron sacoșa în care nu avea decât un borcan gol, apoi
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
a întâmplat ceva rău, dacă nu a ajuns acasă ? - Eu înțeleg și cred ce-mi spuneți... Dar facem așa cum avem noi dispozițiile noastre, doamnă. Dacă nu vine până în seară, începem cercetările... Silvia a ieșit supărată din clădire și a rămas nemișcată în apropierea ușii de la intrare. Tot mai des își ștergea pe ascuns lacrimile ce începuseră să nu-i dea pace. Cum vedea câte un polițist cu fireturi pe epoleți, îl întreba dacă el este șeful secției de poliție. Până la urmă
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o. O mână nesigură bâjbâia, încercând să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și pași șovăitori se auziră pe parchet. Am rămas nemișcată. În fața mea apăru deodată, colegul Nonei, cel cu care dansasem la începutul petrecerii și al cărui nume nu mi-l puteam aminti. Mirarea mută, ce mi se citea pe față, văzându-l, îl făcu să spună cu sinceritate: - M-a
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
curbat. Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu o posibilitate inedită a cărnii, mai adâncă și mai fericită decât orice plăcere deja încercată. Mi-am deschis ochii și nu știu cât am stat așa, nemișcați, cufundați în obscuritatea străvezie a camerei, căutând iscoditori întrebări și răspunsuri unul în privirea celuilalt, eu, aplecată peste obrazul neliniștitor de serios, el continuând acea explorare a trupului meu, doar prin degetele întinse peste pielea fierbinte. Percepeam tot mai acut
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
Stihuri > Semne > ARMONIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Rămân în armonia plantelor Cu aromă veșnic crudă S-adun din mine duioșia, De sferele albastre Să-mi șterg privirea udă. Sunt nemișcate gândurile mele... Clipa parc-a-nțepenit! Aș vrea să se oprească vremea -Acum,- pe nucul ruginit... Ce moale lumină pe palmele lui cade! Dar sunete moi pică... se domolesc domol!? Umbre prelungite dansează și tremură pe poale! Dar frunzele se culcă...nucul
ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349827_a_351156]
-
spui ce e iubirea și tu, pădure verde, ce adăpostești iubirea, spuneți-mi, mă rog vouă, găsi-voi fericirea ? Tu, vis al nopților de vară, ce-mi legeni somnul agitat, tu, astru drag al nopților senine, ce veșnic fost-ai nemișcat si tu, albastră mare cu valul înspumat, cătați-mi fericirea, vă rog neîncetat ! Faceți ca-n susur de izvor, în foșnet de păduri pe munți, în somnul cel odihnitor și-n floarea teilor din curți, să-mi regăsesc iubirea cea
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348192_a_349521]
-
prefectul gărzii pretoriene. Pricepând aluzia Macro râse cu poftă. Caligula stătea însă serios, chiar încruntat, privind către amicul său care nu se mai oprea din râs. Acesta privea din când în când către Caligula și zărindu-i chipul grav și nemișcat se puse și mai tare pe râs. -Ajunge Macronius! rosti Caligula dintr-o dată. Nici pretorienii tăi n-au râs în halul ăsta! -Dar nu mă pot abține, spuse Macro printre hohote. -Destul! Cheamă omul tău și mai spune-i să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
cu mirare la intrusul care ii stricase jucăriile. Dar cel mare și tare, nu realizează distrugerea universului creat de micuț, și își continuă maiestuos drumul considerând că a făcut o mare bravură. Învinsele jucării și constructorul lor ad-hoc au rămas nemișcate într-o întrebare nevinovată; ce o fi avut omul ăsta cu noi? De multe ori în viață se întâmplă ca unii dintre noi să le stricăm jucăriile altora, și apoi să privim cu nepăsare la distrugerea pricinuită. Unii cred că
JUCARIILE STRICATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348250_a_349579]