1,301 matches
-
poeți ai momentului. A făcut-o cu generozitate și poate și cu o anume circumspecție lesne de înțeles. Așa s-au născut paginile generoase dedicate lui Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Ioan Alexandru. Ștefan Aug. Doinaș este "un neoclasic printre moderni", "asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii." Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În "Luceafărul" din " decembrie ", Vladimir Streinu scrie un cald articol evocator despre Nicolae Labiș: "El a licărit scurt între două nopți: anonimatul și moartea fizică. Abia a avut timp să-și compună o fizionomie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Chapman cu o apreciere cât se poate de tranșantă: "verdictul (abordării - adăugirea mea) neo-aristoteliene în privința acestui discurs trebuie să fie negativ"110. Să ne reamintim, de asemenea, faptul că, până la data respectivă, abordarea discursului în general, din perspectivă neo-aristoteliană (sau neoclasică), promovată de Herbert Wichelns în 1925 și urmată cu fidelitate de toți urmașii săi, dădea norma, legea sau regula în ce privește modalitatea preferențială de abordare a fenomenelor comunicaționale din perspectivă interpretativă sau umanistă. Nu există excepție de la această regulă, până la Edwin
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Monceau". Acest gust pentru arheologie se combină la portretistul Reynolds și la peisagistul Gainsborough cu cel pentru natură, creînd o nouă manieră în care Anglia dă exemplul. Interesul pentru istorie și pasiunea pentru natură se combină astfel în operele școlii "neoclasice", care, în ultimii ani ai secolului, domină producția artistică. Interesul pentru Antichitate îl face pe Louis David să glorifice virtuțile civice din epoca Republicii romane și devotamentul absolut al cetățeanului față de stat. O pînză ca Le ser-ment des Horaces (1785
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
între directori, personal de conducere de nivel mediu și acționariat. Din perspectivă relațională, guvernarea corporativă reprezintă un model asociativ mutual, precum și unul juridic de asociere între părți în vederea atingerii obiectivelor organizaționale. În raporturile juridice, acționariatul are statut privilegiat. Teoriile economice neoclasice despre proprietate argumentează dreptul acționarilor de a-și apăra/proteja instituția și practicile ei status quo precum și dreptul de a numi legatari directori, ofițeri pentru gestionarea capitalurilor și raportarea modului de derulare a funcțiilor firmei. Problema guvernării se referă, în
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
lumii care dau naștere la revolte de scurtă durată a mișcării dadaiste, căutărilor suprarealiste ce explorează inconștientul sau afirmării expresioniste a personalității artistului detașat de lumea exterioară. Aceste curente noi, deschizătoare de drumuri nu pot totuși să eclipseze importanța mișcării neoclasice a "reîntoarcerii la ordine" care mathează toate domeniile vieții intelectuale și artistice și nici curentele de dinainte de război care continuă să se manifeste și care duc la arta abstractă sau la muzica de serie. Începînd din anii treizeci, tendința către
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
unor monumente grandioase, simbol al "geniului rasei" și de a crea rădăcini istorice regimului existent, este mai importantă decît considerentele sociale și determină puterea să dea întîietate unei arhitecturi de mari dimensiuni, rece, de inspirație mai mult sau mai puțin neoclasică, destinată să adăpostească administrația de stat sau să devină lăcașul marilor ritualuri fasciste. În URSS, aceeași dihotomie se impune odată cu dictatura stalinistă. În țările democratice, legea profitului și a economiei de piață la care se adaugă lipsa aproape totală a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cercuri de specialiști, dar va exercita totuși o influență deloc neglijabilă în Franța asupra "grupului celor șase" (Georges Auric, Arthur Honegger, Darius Milhaud, Francis Poulenc, Louis Durey, Germaine Taillefer). Din contra, asupra producției muzicale europene domină în mod deosebit tendințele neoclasice și întoarcerea la formele tradiționale, fie că este vorba de Stravinsky al cărui exil provocat de Revoluția din Octombrie este însoțit de o convertire spectaculoasă la influențele clasice (Bach, Beethoven și Pergolese), de Ravel pe care descoperirea lui Schönberg și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vorba de Stravinsky al cărui exil provocat de Revoluția din Octombrie este însoțit de o convertire spectaculoasă la influențele clasice (Bach, Beethoven și Pergolese), de Ravel pe care descoperirea lui Schönberg și a jazzului îl vor îndepărta de stilul său neoclasic, de francezii Paul Dukas, Albert Roussel și Florent Schmitt sau de germanii Kurt Weill (Opera de patru parale pe un livret de Bertolt Brecht, 1928), Cari Orff (Carmina Burana, 1937) și Paul Hindemith, de italienii Respighi și Busoni și de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ale țării. Arhitectura modernă, care în primii ani ai revoluției, beneficiase de favorurile puterii, este și ea abandonată pentru o "revenire la ordine" care de altfel caracterizează societatea stalinistă în ansamblul ei, și care se concretizează prin adoptarea unui stil neoclasic greoi, cu o decorație abundentă și destul de pompoasă. Muzica este și ea pusă la punct, un mare geniu muzical ca Prokofiev sfîrșind pînă la urmă prin a compune în 1939 partitura unei "Ode lui Stalin". în sfîrșit, istoria este rescrisă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de naziști, aceasta este supusă mai mult decît alte arte presiunii ideologice a regimului care, sub influența lui Speer căruia i se datorește construcția noii Cancelarii, esplanada Zeppelin din Nüremberg și numeroasele proiecte de reconstruire a capitalei, susține un stil neoclasic rece și apăsător. Alături de cîteva realizări originale efectuate în cadrul acelui Thingstätte, teatrul în aer liber unde se joacă piese populare în care se implică și publicul, singurele producții culturale de calitate", din punct de vedere tehnic și lăsînd la o
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
la Marsilia, -ealizată de Le Corbusier, "Centrul Beaubourg", piramida de la Luvru, Arca din Defense la Paris, gările din Florența și din Roma, Evoluon d'Eidenhoven în Țările de Jos, grupurile școlare construite în Hertfordshire din Anglia, sau cartierele în stil neoclasic, foarte discutate la început, realizate de arhitectul catalan Ricardo Bofill la Montpellier, la Paris și în regiunea pariziană (în arondismentul XIV și în Marne-la-Vallee). Integararea artelor în "cetate", într-o perspectivă care îmbină arhitectura cu artele decorative, constituie în același
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Casa Dosoftei, bisericile Bărboi, Frumoasa, Armenească, Talpalari, Banu, Toma Cozma, Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Apostol Andrei și încă multe altele (în Iașul de azi ar fi peste 120 de mănăstiri și biserici!) configurează ansamblul unui melanj constructiv cu amprentă clasică, neoclasică, neogotică, neoromânească și modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul marelui spectacol urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Piața Eminescu, străjuită de frumoasa și impunătoarea Bibliotecă centrală ce poartă numele poetului național, până în Tg. Cucului, îi sunt atrase la un moment dat privirile de fațada unei clădiri vechi din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stilul neoclasic al epocii. Aici, din 1834 funcționează Muzeul de istorie naturală ai cărui fondatori, medicii iluștri Iacob Cihac și Mihai Zotta, au întemeiat pe criterii științifice cel mai vechi muzeu de acest fel din țară. Obiectiv arhitectonic important, clădirea este declarată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
În timp, monumentul a devenit un obiectiv arhitectonic depășind barocul și evidențiind clasicismul secolului al XVII-lea, adaptat curentelor artistice ale Europei. Dincolo de valoarea arhitectonică a bisericii, bine individualizată în spațiul nostru ieșean, pictura murală a fost refăcută în stil neoclasic, în felul acesta s-a readus imagistica religioasă în forma ei inițială. La demisol se află muzeul care oferă un adevărat periplu prin lumea cărților vechi, a obiectelor votive și de artă plastică, chiar și prin istoria militară a românilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
4. Academia Română, filiala Iași. Biblioteca (fond de carte de peste 300.000 unități) a) Sala de lectură a bibliotecii. b) N.A. Bogdan. Orașul Iași. Volum aflat în colecțiile Bibliotecii Academiei, filiala Iași. 5. Casa Racoviță, supranumită "Micul Trianon", construită în stil neoclasic, azi Institutul cultural francez, cu o modernă bibliotecă. 6. Sediul Bibliotecii Universității de Medicină și Farmacie, cu peste 350.000 volume și alte publicații. a) Sala de lectură a bibliotecii. 7. Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară. Aripa dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
doi ani la rând Premiul pentru poezie, secțiunea Tineret, din partea SAPF (Société des Auteurs et Poètes de France), Premiul II la un Concurs de haiku în Japonia, mențiune la același Concurs anul următor, iar anul acesta, Premiul I pentru Poezie neoclasică, secțiunea Adulți, din partea SAPF ! Eu am luat Premiul IV anul trecut, mențiune doar la concursul de haiku din Japonia, iar anul acesta am luat un premiu pentru haiku, singurul acordat de SAPF... Maestrul este mândru de ucenica lui ! Iar soția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
construit Între 1930 și 1937. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și În primii ani după 1900, s-au Înmulțit edificiile, realizate de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat al Poștelor (Alexandru Săvulescu, 1900); Cercul Militar (Dumitru Maimarolu, 1912); Fundația „Carol I“, astăzi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o machetă; intervenea „pe viu“. Când nu-i plăcea un element al construcției, era dărâmat și se lua treaba de la Început. Și așa s-a Înălțat palatul, Încă incomplet finisat În interior În momentul căderii lui Ceaușescu. Este În stilul neoclasic drag dictatorilor, cu săli imense și culoare largi cât bulevardele. Unele părți, privite izolat, nu arată rău, fiindcă au fost puși la lucru artiștii și meseriașii cei mai pricepuți. Ansamblul este Însă al celei mai impunătoare construcții kitsch din lume
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu e până la urmă chiar atât de original; nu s-ar putea vorbi de un „stil Ceaușescu“. Au făcut și arhitecții ce au putut și ce li s-a permis să facă. Ansamblul respiră un aer foarte asemănător cu postmodernismul neoclasic al arhitectului catalan Ricardo Bofill, și Îndeosebi cu cartierul „Antigone“ construit de acesta la Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost opțiunea majorității colegilor noștri din Tren pentru ultima zi la Madrid. Nu-ți permiți să ratezi acest reper dacă vrei să poți spune că ai văzut ceva în capitala Spaniei. Clădirea muzeului nu este foarte impresionantă - două caturi, stil neoclasic, fără o ornamentație deosebită -, nu are nimic regesc sau imperial în ea. Proiectată de arhitectul Juan de Villanueva în 1785, devine muzeu de artă propriu-zis din 1818. Adevărata dimensiune a ceea ce se numește „miracolul Prado” o cunoști doar din interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Spaniei. Aici avea să slujească o "mesă istori-că" duminică, 25 ianuarie 1998, Papa Ioan Paul al II-lea în prezența lui Fidel Castro! De la catedrală, pașii m-au purtat la vechea "Plaza de Armas", unde se înalță o frumoasă construcție neoclasică, ridicată la 1827, "El Templete", care adăpostește, în interior, un bust al Amiralului. Lângă catedrală aveam să-l întâlnesc pe Columb în fastuosul edificiu "Palacio de los capitanes Generales". Construit în perioada 1776-1791, este considerat cel mai important edificiu colonial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sub numele "La Piña de Plata" Ananasul de argint! în perioada războiului de independență împotriva Spaniei și a ocupației americane ulterioare și-a schimbat numele în "Floridita", devenindu-i proprietar Constantino Ribalaigua, un catalan stabilit în Cuba. Localul, o construcție neoclasică, oglinzi mari și coloane, avea vad bun, iar despre patron, alintat de clienți "Constante", se spune că ar fi inventat 150 de cocktailuri, cel mai faimos fiind fără îndoială "Daiquiriul"! Prestigioasa revistă "Esquire" în ediția sa din decembrie 1953, situa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am văzut-o la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat viguros și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dovadă. În fiecare dintre noi trăiește, probabil, mai mult sau mai puțin vag, ceva din sufletul lui Tezeu, gata să uite În schimbul unei corăbii cu pînzele umflate de vînt. Elada nu e chiar atît de departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele și străzile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]