7,995 matches
-
evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
vine ceasul. Prin urmare, fiecare moare de propria sa moarte, iar priveliștea morții altora nu ne conferă nici un certificat de competență în privința ei. Filozoful, la fel ca anatomopatologul sau ca preotul, este dezarmat în fața morții, iar sub acest unghi al neputinței biologice, el nu se deosebește cu nimic de cel mai de rînd muritor de pe acest pămînt. Dacă așa stau lucrurile, atunci a filozofa pe seama morții înseamnă a vorbi despre un lucru asupra căruia nu ai nici o putere. Toată filozofia clădită
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor. Oare nu aceasta era și emoția prilejuită de întâlnirea cu fantomele? O întâlnire marcată de îndoială, plasată sub semnul incertitudinii, al neputinței de a decide între viață și absența vieții. Poate că resortul ascuns al puterii teatrului se află tocmai aici, în acest spațiu al dubiului, în acest presentiment al spectatorului că dincolo de ceea ce vede mai există și altceva. A face ca
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
ca rezultat îmbogățirea, corectarea și amplificarea textului inițial. Cartea apărută anul acesta la Polirom (Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma) surprinde prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor sunt de o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
cu totul și cu totul personale, și de aceea nu trebuie să mă aștept ca aceleași cuvinte să declanșeze în imaginația altora aceleași reprezentări ca ale mele. Ce înseamnă asta? Că, deși vorbim la fel, fantasmăm altfel, de aici și neputința de a ne înțelege în întregime. A patra trăsătură este că limba unui om, înainte de a fi un mijloc de comunicare, este o parte a comportamentul lui social. Cînd vorbesc, săvîrșesc un act fizic, iar cuvintele sunt gesturile trupului meu
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
că pe vremea aceea era mai greu, dacă nu chiar imposibil să te documentezi în modul pe care îl sugerați. Dincolo de anumite principii morale care mă puteau opri să mă "documentez", de la un anumit grad de notorietate era aproape cu neputință să te sustragi ochiului vigilent al paznicilor eticii și echității socialiste. Ca să spui adevărul despre lumea în care trăiai, pentru a arăta fața reală a socialismului nostru primitiv, trebuia să fii neșantajabil. Fiecare adevăr cerea un consum imens de energie
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
atribuie oamenilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea o conștiință europeană de care aceștia duceau cu desăvîrșire lipsă. E cazul tipic al unui intelectual care astupă imaginea trecutului cu capacul unui tipar de gîndire ce este cu neputință de găsit în paradigma acelei vremi. Să spui că la 1700 oamenii nu numai că aveau o conștiință a Europei, dar că, mai mult, Europa din mintea lor era una care încetase să mai fie definită prin trăsătura religiei unice
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
atenția. Numai că atracția pe care o resimți e una pe care autorul o obține iritîndu-te, iar ademenirea la care ești supus stă în arta cu care știe să-ți strecoare în suflet frustrarea. E vorba de frustrarea provocată de neputința de a înțelege tot, e vorba de nemulțumirea dată de senzația că mereu e ceva care îți scapă și că, tocmai din acestă frustrare, se ivește și dorința sîcîitoare de a-l citi în continuare. Adorno nu e un autor
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
de a descrie lumea, atunci dialecticianului nu-i mai rămîne decît s-o descrie ilogic, încălcînd cu bună știință regulile obișnuite. Rezultatul este o optică de tip contradictoriu pe care o aplică în orice situație. Potrivit acestei optici, e cu neputință să trasezi o linie clară de demarcație între planul gîndirii umane și planul realității. Așadar, nu există de o parte o gîndire pură, aflată numai în capul omului și, de cealaltă parte, o realitate aievea care abia așteaptă ca omul
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate fi atenuată comentînd-o; că așadar teoria e calea regală de îmblînzire a fiarelor. Mai toți intelectualii care s-au aplecat asupra Islamului au oferit același simptom al neputinței discursive, și anume acela că, convertindu-și stupoarea în lanțuri logice de argumente teoretice, au căutat să se convingă unii pe alții că lucrurile se află sub control. Presupoziția falsă din care ia naștere acest simptom este una pe care
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii, stăpîn peste viața celorlalți și peste propria moarte." (p. 75) Conștiința unui asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că, în comparație cu Occidentul, handicapul țărilor arabe este insurmontabil. Conștiința acestui handicap cu neputință de recuperat este atît de insuportabilă încît singura
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că, în comparație cu Occidentul, handicapul țărilor arabe este insurmontabil. Conștiința acestui handicap cu neputință de recuperat este atît de insuportabilă încît singura soluție pe care perdantul o întrevede e cea de a șterge decalajul desființîndu-l pe cel care l-a creat. Și astfel, cu cît se compară mai mult cu occidentalii cu atît fanaticul
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
Enzensberger le face un portret cît se poate de verosimil nu dau deloc semne că vor să piardă războiul. Altfel spus, oricît de pierzători ar fi acești perdanți, ei deocamdată cîștigă teren în fața unor creștini debusolați și parcă paralizați de neputința de a depăși sloganurile umaniste și pacifiste. Și astfel, asistăm la abulia gravă a unor oameni care, tocmai pentru că par să fi înțeles totul, nu mai simt nevoia să acționeze. Sunt atît de înțelepți că vor fi înghiți cu înțelegerea
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd pleacă turiștii - dacă pleacă vreodată... - își vor fi regăsind, aceste cărți, deodată cu orașul, celelalte straturi, ale culturii
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
să știi cine este autorul romanului, nu vei parcurge mai mult de jumătate din el. Fie îl vei închide după cîteva pagini, fie îl vei citi pe sărite, contrariat de gustul nefiresc al lumii ce răzbate din el. Cauza acestei neputințe nu va sta neapărat într-o lacună legată de reperele vieții lui Blaga, deși în acest caz nu ai putea înțelege cadrul biografic pe fundalul căreia se petrece povestea, ci într-o vulnerabilitate empatică: nu ți-ai putea trezi în
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici și dificultatea de a citi un asemenea volum. Dacă la ea adăugăm neputința de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și anume că, în lipsa unei minime intuiții privind lumea interioară a filozofului, cartea va fi închisă la jumătate, ne putem da seama de proba căreia i se supun cei care deschid Luntrea lui
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții.
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
o noțiune pe care teologii nu o pot folosi decît cu referire la trecut. În schimb, musulmanii mor pe capete și se sacrifică în numele lui Allah, împingîndu-și religia în intimitatea spiritului creștin. Toate acestea sunt semme pledînd pentru vria cu neputință de redresat în care a nimerit religia Sfîntului Pavel. În fine, e un motiv de îngrijorare să vezi cum credincioșii din fiecare tabără privesc la ceilalți cu superioritate și cu orgoliu nemărturisit. Creștinii sunt încredințați că surele Coranului nu reprezintă
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
compatibilității doctrinare, creștinismul și islamul sunt precum două lumi paralele ai căror locuitori, deși trăiesc împreună și-și încrucișează zi de zi pașii, nu pot în nici un fel să-și armonizeze credințele. Incompatibilitatea e flagrantă, iar deznodămîntul coliziunii e cu neputință de prevăzut.
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
Bittel și Ioana Pârvulescu, dacă n-aș fi găsit, chiar pe prima pagină a revistei (nr. 278-279), un gînd al scriitorului de o mare actualitate: "Am credința că oamenii care pleacă ușor sînt de o superficialitate sufletească acută. E cu neputință să ai aderențe cu un loc care ți-a slujit de popas și să nu-ți creezi, în atmosfera lui, anume adevăruri necesare echilibrului tău interior. Numai licheaua simplă și pură pleacă fără să se rupă și vine fără să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
tîrziu, spațiul înfricoșătoarei coerențe a absurdului. Acela în care trăim, despre care citim, naiv convinși că toate se-ntîmplă pe o altă planetă, și de care încercăm să ne salvăm indexîndu-l, ca specie, în cartoteca literaturii. Fatalul strigăt cu care începe neputința noastră de-a comunica, judecată prin nu mai puțin fatalul fel de-a spune ne-auzim, dar nu ne ascultăm, e "alo!". Apelul, apostrofa ("nu auzi, dom'ne?!"), funcția fatică - i.e., nevoia de a te convinge că dincolo e cineva
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
în schimb, promite totul, iar ceea ce cu nerozie numim „valori universale“, câtă naivitate... Binele, adevărul, frumosul nu țin de universul acesta; aici o idee universală este banalitatea de a spune, de pildă, „e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întârzierea unei iluzii care l-a ocolit până atunci. Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de iubire cu infideli. * A scrie nu este un act de forță, este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să trăim astăzi „bine“ și „înțelept“ sunt nu numai absurde, venind din partea unor indivizi confortabil încremeniți în bunăstare, ba chiar jignitoare. Despre cum să trăim spiritual, adică despre cum să nu trăim „bine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit din citit Înțelepciunea mea este tot atât de disprețuită pe cât este haosul. Ce reprezintă neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]