1,042 matches
-
ei însăși, prin simplul fapt că, în loc să adune adepți, îi îndepărtează și pe cei pe care îi are. Fiți mai înțelepți, onorate Înalte Fețe Bisericești și adăstați o clipă și cumpăniți la cele ce v-am spus și la altele, nespuse încă, adunați Marele Sinod, dezlegați frâele dezbinării religioase și transformați-o în iubire, înțelegere, cumpătare, astfel ca să redați fiecărui enoriaș libertatea pe care Însuși El a dat-o tuturor: libertatea de a-și alege singur calea și nu mai impuneți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit, omul singur. Fericirea definește absolutul: altă culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o necunoscută mai puțin, ecuația despre mereu ultima iubire se rezolvă plecând de la o constantă aproximativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singură, așteptînd răbdătoare vizita săptămînală a lui Thomas. Îl ospăta cu bucate gătite de mîna ei, era pricepută. Beau amîndoi bere, apoi vin, Thomas ceva mai mult, nu cît să se Îmbete, avea grijă, dar destul Încît să devină, spre nespusa plăcere a bunicii, copilul de odinioară, doritor de povești. El vroia să mai asculte una, Rusoaica i-o spunea, nu mai aveau vîrste; poate se prosteau, aveau nevoie și de așa ceva Într-o lume prea deșteaptă. Întremați, așteptau o altă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
terorizează nevasta, pe Tarsița, împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul și încă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O vin! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oiu duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte". {EminescuOpI 171} - " O, ești frumos, cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O vin-odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O vin-, în părul tău bălaiu S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele". - " O, ești frumos
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu Nelu Nutwailer, stoperul naționalei de fotbal, cel care umbla Îmbrăcat numai cu echipament de firmă și era iubit de cele mai frumoase bucureștence. O privi pătimaș, a strânse În brațe și se iubiră fără cuvinte, dar cu multe cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii și În foarte multe anotimpuri, mulți oameni s-au Înălțat și foarte mulți au căzut sau chiar au murit! În altă seară de sâmbătă, Ger spuse cu o bucurie șăgalnică În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucît, atît în lanțurile mele cît și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. 8. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos, 9. și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, 10. ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți pînă în ziua venirii lui Hristos, 11. plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
lent, trăiesc cel mai familial prezent și nu dau socoteală nimănui. Căci nimeni nu-nțelege și nu vrea să știe ce s misterele-armoniei, ce-nseamnă transa poeziei când toate zările-s, la ea în șea. 1977 Rămâne visul Această de nespus visare la un copil a dat în rod și de atunci mereu îl rod atâtea semne de ntrebare... Cum se prefac mugurii-n foi culori și diferite forme?... De ce sunt florile conforme cu ce avem mai bun în noi?.. Cum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
când joacă-n zarea verii plină de albine. Loreley cântă pe stânci, stânci de aur foarte-nalte, Rinul vieții curge cu-alte melodii și mai adânci. Ele-mi dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri. Zboruri peste vremi și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în mod normal, servi scopului pentru care erau teoretic făcute, adică de a ocroti corespondența cetățeanului, care oricum era limitată la mărțișoarele de 1 Martie și pozele hâde cu Moș Gerilă. Erau prea scălâmbe cutiile noastre. Serveau în schimb scopului nespus, care era, bănuiesc, acela de a amesteca grupurile sociale și... sexuale. În primul rând muncitorii și eventualii viitori intelectuali: tinerii din liceele „bune“ - era cazul liceului meu - să nu se creadă cumva mai presus de clasa muncitoare, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea tinerească a sufletului său. Pentru majoritatea lumii, dar, mai cu seamă, pentru el, diversitatea în muncă însemna întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
și celălalt! Și după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi. Lângă mine, Ioana mângâie pe Ahmed și-i spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și la mine primăvara, se pare. E plăcut. În ultimele două-trei zile, m-am simțit destul de bine, adăugă el, cu un surâs. Dar moralul și culoarea i se îmbunătățiseră, într-adevăr, mult, de câteva zile, iar Oyu simțea o plăcere nespusă privindu-l, în acea frumoasă dimineață. Deodată, însă, avu un sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare.“ Însă nu avea de gând să se lase pradă simțămintelor. Câți pacienți nu-și reveniseră, după de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura, își pierdea vârsta. Chiar și lângă un războinic de șaisprezece ani pornit la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără uriaș, își înșirară scaunele de campanie în fața porții castelului, așteptând să sosească Nobutaka și Hideyoshi. Curând, Nobutaka apăru în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-a pregătit uneltele pentru lucru. Iată-l: s-a sculat cu noaptea în cap și s-a îndreptat spre ogor. Soarele se ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meritat să fiu salvat și acum sunt purtat de baia asta de lumină care grabnic mă transportă înspre cei care mă așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]