1,031 matches
-
acestei noi măsuri pe câteva zile. Tocmai atunci aveam pe Lia la dejun când un servitor veni s o cheme în grabă: unul din ofițerii germani încartiruiți la dânsa, în Str. Țăranilor, sosise în strada Cosma și, cu o mojicie nespusă, cerea covoarele și mobilele de lux ale lui Vintilă, sub pretext că ministrul de război nu putea trăi așa de simplu și că totul trebuia să fie ascuns undeva. Văzând însă că nu iese nimic cu toate strigătele lor, o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu, 5 000 lei amendă. El transmite ordinul cantinelor și raportă că s-a executat. La 10 seara, Stolzenberg îl luă ca să le controleze cu dânsul. Primul fu cel de pe cheiul Dâmboviței, unde deteră de o murdărie și o neorânduială nespusă. Furios, Stolzenberg scutură pe Verzea de umeri și îl insultă. Demisia urmează. Peste trei zile este rugat să-și continue funcți unea, pentru că era natural să se supere de ce a găsit la Azilul de noapte și să i spună vorbe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mici în paza ei. Văzând că nu mai mergea Costache la bancă, veni să-l vadă dl Bărbulescu, îl credea internat. Ne spuse că la Banca Națională nu le-a lăsat decât două camere și că sunt de o mojicie nespusă. „De ce s-or fi purtând astfel?“ îl întrebai. „De prostie. Sunt proști, proști cum n aș fi crezut niciodată.“ Și așa era. Toate aceste griji erau mărite și de gerul năprasnic care dăinuia, și de știrile rele ce primeam de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda vrăjmașului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copiii. [Unelte bune nu aveau, dar aveau dinți frumoși și primejdioși.]( Ediția I, 1937, p. 208.) Toate acestea contribuiau să-i sălbăticească și mai rău. Pe doamna general Arion 150, femeie de 70 de ani, o maltrataseră cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un venit pentru ele. Ea însăși era foarte veselă, cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi vorbă de supunere și iertând chiar prea repede pedepsele ce dădea. Povestea istoriile din trecut cu un haz nespus și descria propriile ei ridicole naivități cu un chef plin de spirit. Era, cum se zice, o grădină de femeie. Chiar în ajunul plecării la București, două zile înainte de moarte, ca să nu mă întristeze când petreceam toată ziua cu ea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
drumuri, cu un bolnav în brațe. Pe cât fusese de devotată la început, pe atât acum, închipuindu-și că germanii erau la noi pe veci, lucra cu ei cu toată ardoarea unei firi [impulsive și dezechilibrate. La Azil era o murdărie nespusă. Ducându-mă acolo, am pus să măture și să curețe prin odăi, dar ce puteam face dacă directoarea oficială nu se îngrijea de starea igienică?](Ibidem.) La 26 ianuarie/8 februarie fusei înștiințată că infirmii noștri vor fi trimiși în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bătaie. În fine, o anarhie și o dezordine cum nu se pomenise în biata ad mi nistrație românească așa de batjocorită de organizația germană model. La București, binele făcea progrese. Austria cerea o conferință pentru a studia pacea. O bucurie nespusă cuprinse pe toată lumea. Dr. Danielopolu, în birjă, cu jurnalul suplimentar în mână, oprea la toate cunoștințele pentru a li-l citi. Poliția pierduse capul și nu-l aresta. Noi alergam unii la alții și ne uitam ironic la germanii pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
contractate din cauza organi zației neglijente a acestei instituțiuni. Ei lipseau de toate, căci fuseseră aduși la repezeală după locul accidentului direct la București de doctorul Angelescu, trimis de Ionel. Acesta a fost de o gen tilețe și de un devotament nespus, mergând până la a-și pierde biletul de călătorie la Carlsbad la prima complicație și revenind de la Sinaia, din drumul la băi, aflând pe cea de a doua. După îngrijirile și curele ce făcu, Elena își primi răsplata, născu o fetiță
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost vers pe care să nu ceară să i-l citesc, n-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
scris cele mai multe poezii strânse în volumele „Din Țara Zimbrului” și „Pârgă”. Îi plăcuse primul meu volum intitulat „Poezii” și mă zorea să scriu!” Despre marea prietenie cu autorul romanului „Dan” afirmă: „Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături, dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost faptă de care să nu știe”. Studiul domnului Ion N. Oprea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-a zămislit". Analizele sale nu au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât mai puțin algebrica seacă a analizelor gramaticale, el preferând a-și conduce, oarecum cozeur, cititorii pe terenul plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
meu este cel mai sec. Pacat numai că picioarele încep a mă cam da de sminteală. Și doar nu sunt un hain68, crud la inimă; abia pot să văd tăind un pui de găină, dar mărturisesc că simt o bucurie nespusă când mi se prezintă lupul sau mistrețul și izbutesc să-l răpun, căci este ceva instinctiv în om, care-l stimulează la lupta cu fiarăle mari. De altfel, nu o dată am lăsat să treacă căprioara neatinsă, fermecat de frumusețea formelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu o nespusă plăcere cum Eminescu, Creangă și eu mergeam regulat în fiecare zi după prânz la Tipografia națională din strada Alecsandri, unde ne făceam corecturile, iar vara când era zi frumoasă nu lipseam, odată treaba isprăvită, de a ne duce în Tatarași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu erau ca și mine niște simpli amatori, care lucrau cu mult foc sacru, cu multă dragoste pentru artă, dar nu-și făceau nici o iluzie despre talentele lor. Pictam așa între noi, fără pretenție, dar cu nespusă plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de toate zilele. Însă dintre noi, trebuie să o spun cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putea să vagabondeze în toată siguranța ceasuri întregi pe mare, fără să se ostenească, fără să-l sugă apa, fără să-l apuce cârcei. Vestea revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de o mare admirațiune cuprinse inimile tuturor. Imediat ziarul băilor scoase un supliment pentru a rectifica necrologul de dimineață și a anunța cu entuziasm acest extraordinar tour de force 176 a lui Doxachi Hurmuzachi de a fi putut înota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
probabil, mai cărturar decât ceilalți. Aceștia trebuie să fie mauri. Sie müssen Mauren sein208, zise el cu multă seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de atunci 54 de ani, dar trăirea de atunci mi-a rămas până astăzi vie în suflet și în inimă, lacrimi îmi inundă ochii și astăzi când îmi amintesc de ea. Și acum, revenind la zilele noastre, îmi amintesc cu nespusă tristețe de cele văzute recent într-o emisiune a televiziunii românești, o întâlnire în cadrul unei școli, între profesori și părinții elevilor. S-a ridicat mama unui elev și a protestat cu vehemență împotriva unui profesor, care, spunea dânsa, „în orele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe pământ mărită; Fecioară, Maică Preacurată, Cu Inima Neprihănită. În lumea noastră de ispite, De vicii și păcate plină, Tu fost-ai singură scutită De-a Evei strămoșească vină. Arhanghelul venind din ceruri Ți-a zis: “Fii binecuvântată!”, Căci cu nespus belșug de haruri Erai de Domnul înzestrată. Si astfel Inima Preasfântă A lui Isus, Mântuitorul, Află în sânul tău, de Mamă Lăcașu-i vrednic și izvorul... De-atunci crescu în al tău suflet Dorința vie, arzătoare, De-a-i fi în toate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
crucii De mari dureri ai fost rănită! Dar pentru toate Tatăl veșnic Ți-a dat răsplata meritată Căci te-a voit cu trup și suflet Să fii la ceruri ridicată. Acolo printre sfinți și îngeri, Împărăteasă și Stăpână, Ne mijlocești nespuse haruri Și ni le-mparți cu largă mână. Noi azi cu-ncredere fiască Ne consfințim Inimii tale Îți dăruim a noastre inimi O, Mamă, în primire, ia-le! Condu de-acum Tu viața noastră Pe-a sfintelor virtuți cărare, Ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis sufletele și am simțit întreaga frumusețe a vieții, în ciuda vicisitudinilor ei de tot felul. Drumul spre Câmpulung a decurs fără incidente. Abia ajunși însă - o nouă sursă de stres... Augusta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]