1,484 matches
-
în funcție. Iar Pollio nu s-a învoit în ruptul capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se duce doar în timpul liber, stăpâne, se repede libertul să îndepărteze o mustrare nerostită încă. Augustus își netezește tacticos firele rare de păr, aducându-le în jos, pe frunte. — Și înțeleg că cei doi tineri se mai văd încă, spune după un răstimp. Acum nu, preabunule, de aceea e nebun de durere, nu mai știu cu ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o panglică în formă de diademă. Fetița plânge și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai bine timiditatea, o liniș tește gazda. Între timp, pe scenă, Piso - înveșmântat într-o togă nouă și cu inele sclipind la fiecare deget - își netezește cu gesturi nervoase părul. Așteaptă mai întâi să se lase tăcerea în sală, după care, cu papirusul încă nedesfășurat, rostește: — Demult v-am promis că vă voi împărtăși din cele ce scriu. Astăzi am să-mi țin cuvântul. Aplauze zgomotoase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai aruncă totuși o privire grijulie peste umăr: — Fii atent cum prinzi chepengul, îl avertizează. Să nu se întâmple vreo nenorocire. Pornesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i lustruiască. Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu peria, netezindu-l cu puțină briantină. CÎnd o vedeau mergînd pe stradă, oamenii care nu se uitau atent la ea o luau drept un tînăr chipeș. Bătrînele Îi spuneau de obicei „tinere“ sau „fiule“. Dar dacă te uitai bine la ea, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toaleta de pe culoar și-l umplu la chiuvetă. Îl puse pe podea, apoi În priza din plintă, și așteptă. Începu să fiarbă În trei minute. Tapetul de deasupra prizei era ridicat În locul În care aburul ajunsese la el Înainte. Îl netezi ușor, punîndu-l la loc, așa cum făcea În fiecare zi; o clipă stătu lipit, apoi se răsuci din nou. Biroul se afla În două camere deasupra unui peruchier, pe o stradă din spatele stației de metrou din Bond Street. Helen primea clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o facă În prezența atîtor oameni. În cele din urmă, nu mai avu răbdare, și, cînd apăru domnul Champion, Îi ceru voie să meargă la toaletă. Intră Într-o cabină și Încuie ușa, apoi scoase hîrtia din buzunar și o netezi. Se simțea mult mai tulburat acum decît În clipa În care vorbise cu Fraser de la om la om; atunci fusese prea stîngaci, dar faptul că Fraser apăruse și fusese atît de prietenos - că se ostenise să-și scrie adresa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
flutura mîna. Văzu o femeie suplă, elegantă, care se Îndrepta spre ele și rîdea. — Doamne sfinte! zise femeia, cînd se apropie mai mult. Nu-mi Închipuiam să te văd tocmai pe tine, Julia! Julia se ridicase În picioare și-și netezea rochia de in. RÎdea și ea. — Încotro? o Întrebă Julia. — Am luat masa c-o prietenă, spuse femeia, la St John’s Wood. Acum mă duc spre Radiodifuziune. Noi, cei de la BBC, n-avem timp de picnicuri și alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film american, cum Îi spusese Reggie deja. Încetinind viteza la semafor, Îi puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bilet, cînd i-ar fi fost atît de ușor să procedeze altfel, să o facă În secret, sau deloc... Nu face asta, Helen, Îi spunea Julia exasperată de fiecare dată. Dar dacă nu dorea scandal și nervi inutili, de ce Îi netezea drumul lui Helen? Probabil că le ducea dorul, pentru că știa că, dincolo de ele, nu exista nimic: aer mort, vid și inima ei uscată. CÎnd a Încetat Julia să mă iubească? se Întreba acum. GÎndul era prea Înspăimîntător pentru a continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nebunește. Pentru că, dacă ar fi, atunci nu se Întîmplase ultima oară cînd Îl văzuse pe Reggie, ci cu o dată Înainte, și asta fusese acum o lună... Nu, Își zise. Nu-i venea să creadă. O să fie bine, Își spuse. Își netezi hainele. Îi tremurau mîinile. Toate fetele au spaime dintr-astea, numai tu, nu. Reggie e foarte atent. Ești OK. Totul e bine. N-ai cum să fii Însărcinată! Iat-o, În sfîrșit, zise Binkie cînd Kay păși În vaporașul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împinse o fereastră ca să mai audă ceva muzică amestecată cu bîzÎiala și bolboroseala unor vapoare care treceau sau a celor care se ciocneau unele de altele. Muzica era lentă. Kay Încă Își ținea brațul În jurul taliei lui Helen, mîngîind-o și netezind-o ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să-și ia paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mai faceți pe nebunii! Domnul Mundy stinse cu mîna țigara și o vîrÎ la loc În pachet; apoi, sub privirile lui Duncan, luă două, ridică ușor colțul pernei și le strecură acolo. Îi făcu lui Duncan cu ochiul și netezi perna după aceea; tocmai Își Îndrepta spatele, cînd primii deținuți mărșăluiră pe lîngă ușa lui Duncan. Crawley, Waterman, Giggs, Quigley... Apoi apăru Fraser. Era cu mîinile În buzunare și lovea cu bocancii În dreapta și-n stînga. Totuși, cînd Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O să rezolvi chestia asta și-o să arăți iar ca o regină. Vai, ce păr frumos ai, nu crezi? Continuă să pălăvrăgească Împleticindu-și limba, debitînd tot soiul de absurdități. O aduse pe Viv lîngă ea, lăsînd-o să-și sprijine capul, netezindu-i și mîngîind-o pe păr cu degetele ei aspre și boante. Dar și Viv Își dădea seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să pun o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap, și Împărțea țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Îmbrace. Hainele-i zăceau amestecate pe podea; se aplecă și culese un sutien și chiloții, Își trase pe ea pantalonii și o bluză, coborîndu-și bărbia și Încruntîndu-se În timp ce-și Încheia nasturii. Se așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că Julia Își oferea frumusețea privirii ei. Era minunat, aproape Înspăimîntător că, acum o oră, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate. Uniforma, Însă, arăta de parcă ar fi dormit În ea. Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ce trebuie să ia cu el, plus un ordin de plată de patru șilingi ca avans pentru serviciu militar. Paginile erau toate ștampilate, datate și numerotate dar erau groaznic de mototolite, de parcă Alec le făcuse cocoloș, și apoi le netezise. Duncan se uită Îngrozit de dungi. — Ce le-ai făcut? — N-are importanță, nu-i așa? Nu știu. S-ar putea... s-ar putea să le folosească Împotriva ta. — Să le folosească Împotriva mea? Vorbești ca maică-mea! Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei Îi transformă pe toți În nebuni, și nimeni nu-i oprește; toată lumea se poartă de parcă ar fi un lucru obișnuit. De parcă ar fi firesc să te facă soldat și să-ți pună o pușcă-n mînă. Se ridică, Își netezi părul deja uns. Nu mai suport. Plec de-aici, Duncan. Duncan se holbă la el. — N-o să te Înscrii ca animator? — N-am luat-o În serios, rîse el cu poftă. E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scoase stiloul. Alec Îl pisa mereu să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă de la Duncan cu o plăcere vădită, preocupîndu-se să deșurubeze capacul, examinînd vîrful peniței și cîntărindu-l În mînă. Luă și trusa de scris, și, apoi netezi hîrtia, Încercînd să-i preseze cutele. După ce o Întreptă cît putu de bine, Începu să scrie. — Pentru cei interesați... Se uită la Duncan. Să scriu asta? Sau să scriu, Domnului Winston Churchill? Duncan se gîndi o vreme. Pentru cei interesați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
idee ciudată? Nu ți se pare amuzant că puștii or să fie puși să și-o amintească peste o sută de ani? — Da, zise Duncan, pe un ton incert. Se gîndea la altceva, și Îl asculta pe jumătate. În timp ce Alec netezea Încă o dată hîrtia, Îl Întrebă cu sfială: N-am putea adăuga ceva și pentru familiile noastre, Alec? — Familiile noastre! Își Încreți Alec buza. Bineînțeles că nu, nu fi prost. — Mă gîndesc la Viv. O să fie foarte supărată din pricina asta. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dreptul nepoliticos să nu le cumpăr. — Tu și Richard sînteți incorigibili cînd vine vorba de bani, oftează Linda. — Da, mami, Încuviințează Emma, dîndu-și ochii peste cap. De unde ziceai că ai luat colierul ăla? Linda Își ridică mîna și-și netezește cu degetele colierul Bvlgari. Asta e altceva, precizează ea. SÎnt mult mai În vîrstă decît tine și Îmi pot permite. — Adică, tata Își poate permite, protestează Emma. — Adică, noi ne permitem. De cînd cîștigi tu atît de bine Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]